Iulia POPOVICI

TEATRU. „Informaţia se face cu oameni“

„Nu mai putem accepta mizeriile și nedreptăţile din ţara asta”, „Trebuie să fim conștienţi de rolul nostru în societate și să spunem un nu hotărît stărilor de lucruri ce se conturează la noi“ – în ciuda ușoarei rigidităţi a formulării, par a fi sloganuri de pe pancartele manifestanţilor din Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 sau septembrie 2013. Ele îi aparţin însă lui Mugur Călinescu, un …

Citeşte articolul

TEATRU. Schimbarea la faţă a Galei HOP

S-a schimbat direcţia artistică, s-a schimbat și formatul și dintr-odată peisajul tinerilor actori a început să pară mult mai interesant la Gala Tînărului Actor HOP (fostă de la Mangalia, acum de la Costinești). Radu Afrim i-a succedat regretatului Cornel Todea și a propus un nou format, fără texte obligatorii și cu accent pe puterea de autoreprezentare a actorului, proba impusă fiind întruchiparea unui idol, din …

Citeşte articolul

Cum se colonizează Roşia Montană

Pe 15 septembrie, în Bucureşti, Cluj şi alte zeci de oraşe din România şi din lume (chiar şi la Nairobi, în Kenya) unde trăiesc cetăţeni români, au avut loc cele mai mari manifestaţii social-politice din ultimii 20 de ani. Asta, deşi protestele durează de 15 zile, iar logica mişcărilor de masă spune că ele se autoconsumă în timp. Şi de aici începe adevărata poveste: …

Citeşte articolul

Cum susţine ICR arta contemporană

Scrisoare deschisă domnului Lilian Zamfiroiu

Stimate domnule Zamfiroiu, Cum v-aţi simţi dvs. dacă un prieten v-ar invita să petreceţi ceva timp cu el, într-o altă ţară, şi cînd să ajungeţi acolo, aţi primi un telefon de la o altă cunoştinţă care v-ar spune: „Ştii, eu îţi plătesc avionul, deci pentru astatrebuie să vii şi la mine să-mi faci gratis de mîncare într-o seară“? Dacă puteţi recupera sentimentul de frustrare …

Citeşte articolul

Roşia Montană şi moartea statului-capital

Există 10.000, 15.000, zeci de mii de Roşii Montane – cîte una, poate, pentru fiecare dintre cei care protestează ori susţin protestele – şi în acelaşi timp e vorba despre una singură. Pe măsură ce protestele continuă, informaţiile devin copleşitoare, căci povestea acestei exploatări este o hîrtie de turnesol pentru un complex de probleme care ţin şi nu ţin de specificul românesc. E vorba, …

Citeşte articolul

DANS. Să ne scoatem artiştii la export!

E în afara stagiunii „normale“ (între 8 şi 13 septembrie), e făcut sub umbrela Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, dar jumătate e teatru, e plină ţara de bugete de „promovare culturală“, dar noi lucrăm cu, practic, zero bani. Doamnelor şi domnilor, pe principiul enunţat de Radu Afrim, „adapt or die“, facem săptămîna viitoare, la Bucureşti, un showcase de spectacole româneşti experimentale/pe texte noi/ de dans …

Citeşte articolul

„Ca artist, nu vreau ca numele meu să apară în această selecţie“

Interviu cu Gianina CĂRBUNARIU despre Festivalul Naţional de Teatru

Iată-te în selecţia Festivalului Naţional de Teatru – într-o secţiune a promisiunilor („Teatrul de mîine“), cu un spectacol care altminteri va participa în secţiunea oficială a Festivalului de la Avignon. Eu nu cred în această formulă de „festival naţional de teatru“, care nu se mai practică aproape nicăieri în lumea asta. Există showcase-uri în care sînt prezentaţi artişti locali, dar FNT nu e aşa …

Citeşte articolul

Roşia Montană nu e Roşia Montană

Începe să semene cu Piaţa Universităţii din ianuarie 2012. Și, la fel cum atunci nu era vorba „doar“ despre Raed Arafat, acum nu e vorba „doar“ despre Roşia Montană. Protestele de duminică, 1 septembrie, împotriva legii speciale de începere a exploatării la Roşia Montană au fost din nou o foarte familiară (deşi în continuare uimitoare) întîlnire a contrariilor: oamenii în ii, cu bentiţe …

Citeşte articolul

„Gala HOP e unul dintre locurile pe care scrie adapt or die“

Interviu cu Radu AFRIM, noul director al Galei HOP

Gala Tînărului Actor HOP se mută în 2013 (4-8 septembrie) de la Mangalia la Costineşti, în Complexul Vox Maris, iar după un an de tranziţie (cauzată de decesul anteriorului director, regizorul Cornel Todea), se reinventează sub conducerea artistică a „inventatorului spectaculosului“ de pe scenele româneşti. Radu Afrim, despre schimbarea de look şi glamour a Galei HOP. A fost destul de surprinzător să aud că …

Citeşte articolul

Panică pe Titanic sau stînga şi noile panseluţe

Senzaţia de déja-vu e totală: unul sau mai mulţi oameni „cu greutate“, trecuţi prin ciurul şi dîrmonul culturii înalte, se ultragiază în faţa posibilei răsturnări a grilelor de valori (în cazul de faţă, tematica e cu Gherea şi direcţia-nouă-în -cultură), provocată de insistenţele unor stîngişti, stîngiştilor li se ia apărarea în numele legitimităţii unor naraţiuni socioculturale alternative şi al democratizării spaţiului public şi (notă de …

Citeşte articolul

Un personaj tragic

Ion Mihai CANTACUZINO – O viaţă în România. De la „Belle Époque“ la Republica Populară. 1899-1960

Palatul Chrissoveloni (actualul sediu al Băncii Naţionale din Bucureşti), eforia Bisericii Kreţulescu (zona comercială de coloane de pe Calea Victoriei, lîngă Palatul Regal), cele două corpuri de clădire (pavilioane) ale ansamblului mitropolitan din Iaşi, Palatul Mogoşoaia (restaurat de el, pe cînd era încă student, la dorinţa mătuşii sale, Martha Bibescu), Hotelul Rex din Mamaia (unde o sală îi poartă numele) – peisajul construit al României …

Citeşte articolul

TEATRU. Poveste cu independenţi și Rahova-Uranus

Dialog cu Bogdan GEORGESCU

Dramaturg și regizor, Bogdan Georgescu a lucrat o jumătate de deceniu în cartierul Rahova- Uranus, epicentrul bucureștean al evacuărilor for ţate ale locuitorilor săraci din casele naţionalizate, în proiecte de artă comunitară – o experien - ţă care, în opinia lui, a ajuns la final (pentru a nu se gentrifica, odată cu întreaga zonă). În acest interviu, Bogdan Georgescu vorbește despre contextul care l-a dus …

Citeşte articolul

„Războiul cultural“ maghiaro-maghiar

În Ungaria s-au înfiinţat „Tutungerii naţionale“ – ca să vinzi ţigări, ai nevoie de autorizaţii speciale de la autorităţi, care controlează astfel nu doar comercianţii (autorizaţiile sînt cu dedicaţie), ci şi accesul populaţiei la aceste produse (magazinele de unde se vor putea cumpăra ţigări sînt de circa opt ori mai puţine decît înainte). Probabil că localităţile şi cartierele cu o largă minoritate romă nu vor …

Citeşte articolul

Viaţa noastră cu necăjiţi, circari și anticomuniști

„Care-i diferenţa între Eichmann și Vișinescu?“ mă întreba cineva, în scris, în zilele de mare avînt justiţiar al televiziunilor naţionale de săptămîna trecută. Fără detalii de subtilitate – și fără a dezbate vocaţia comparatistă (neapărat cu Vestul și cauzele înalte) a momentului actual –, diferenţa e simplă: a durat 20 de ani pentru ca Eichmann să fie judecat pentru că în tot acest timp …

Citeşte articolul

TEATRU. Toată lumea e rudă cu toată lumea

Teatrologul clujean Justin Ceuca (fost secretar literar la Naţionalul din oraș, profesor pensionat al Universităţii „Babeș- Bolyai“ și autor prolific de volume de istorie a teatrului) a publicat recent o Aventură a comediei românești de la 1780 la 2009, care abordează, într-un ritm alert, întreaga istorie a genului, privit în definiţia lui cea mai laxă. Astfel procedînd, cum ceva-ceva, o umbră de umor, dacă nu …

Citeşte articolul

TEATRU. „Întoarcerea acasă“ a Nicoletei Esinencu

Nicoleta Esinencu scrie despre o lume „exotică“, la marginea Europei, o țară care nu există, de cele mai multe ori, nici pentru propriii cetățeni. Poetică și acută, dramaturgia Nicoletei Esinencu e cea a unei iubiri neîmpărtășite – iar scriitoarei i-au trebuit aproape zece ani și un lung periplu prin Europa Occidentală pentru a se întoarce acasă. Prima întrebare – cea clasică: tu cum ai început …

Citeşte articolul

Să-i dăm babei un pieptene. Şi despre malpraxis

În timp ce căpeteniile ţării se joacă de-a filme cu Steven Seagal, se pozează cu animale de companie inventînd metafore pentru partenerii de coabitare, se scoboară precum strămoşul Vlad Ţepeş printre oameni de rînd ca să cîntărească potenţialul de popularitate al viitorului partid propriu, iar minerii în grevă sînt gratulaţi cu lecţii de capitalism à la roumaine şi răbufniri de „aşa vă trebuie …

Citeşte articolul

Mamet – libertarianul

În martie 2008, la 61 de ani şi jumătate, dramaturgul şi scenaristul David Mamet s-a convertit. Într-un articol din Village Voice care a şocat mai pe toată lumea, Mamet a declarat că nu mai vrea să fie un „liberal fără creier“ (brain-dead liberal), iar noii lui zei au devenit Hayek, Friedman şi „cel mai mare filozof al timpurilor noastre“, economistul Thomas Sowell. Aceiaşi cărora li …

Citeşte articolul

Se poate un naţionalism mai cumsecade?

România nu se vede pe ea însăşi drept producătoare de cultură, ci de magiun de Topoloveni. De tradiţie, adică. Producţia românească de cultură s-a terminat undeva, pe la 1848. În afară de Delta Dunării (de care e responsabilă strict natura), pentru UNESCO, România înseamnă Mănăstirea Horezu, bisericile din lemn din Maramureş şi căluşarii. De fapt, nu 1848 e reperul, ci o anume versiune a lui …

Citeşte articolul

TEATRU. Bonele filipineze sîntem noi

Dialog cu Gianina CĂRBUNARIU

În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu de anul acesta, unul dintre evenimente (poate nu pentru toată lumea) a fost premiera celui mai recent spectacol al Gianinei Cărbunariu, Solitaritate, produs în cadrul proiectului european „Cities on Stage/ Villes sur Scène“. E prima dată cînd Gianina Cărbunariu lucrează „individual“ într-un teatru public (la Cluj, Roșia Montană pe linie fizică și pe linie politică …

Citeşte articolul