Ca să citez din chiar traducerea de la Solitaritate, la Avignon, spectacolul Gianinei Cărbunariu a fait un tabac (a avut mare succes). Are cronici bune, spectatori entuziaşti, iar faptul de a fi fost programat în a doua parte a Festivalului (opt reprezentaţii, între 19 şi 27 iulie) s-a dovedit un mare noroc. Prima săptămînă a unuia dintre cele mai mari şi importante festivaluri internaţionale de …
Cinci scene (construite diferit, însă împărtăşind aceeaşi convenţie), în care apar investitori străini interesaţi de exploatările agricole, ţărani abandonaţi în ipotetice poieni ale lui Iocan să dezbată soarta pămîntului, actori, mici proprietari de teren dat în arendă şi urmaşi de ţărani, deveniţi angajaţi de corporaţii în căutare de gaze de şist. De vînzare/ For Sale, cel mai recent spectacol al Gianinei Cărbunariu, montat la …
Teatrul Ariel din Tîrgu-Mureş e un loc magic (care a devenit, între timp, un alt „loc“: după retrocedarea fostului sediu, instituţia a primit o clădire special amenajată, intrînd astfel pe lista foarte scurtă a „teatrelor noi“ din România post-1990): aici au montat spectacole extrem de neconvenţionale, la vremea lor, Radu Afrim, Horaţiu Mihaiu, Alina Nelega, Gigi Căciuleanu, aici „s-a născut“ deteatralizarea şi aici s-a experimentat …
Acesta nu e un text de opinie cu grad ridicat de accesibilitate. Ca şi majoritatea probelor de limba română de la Evaluările Naţionale şi Bacalaureatele ultimilor ani, el poate fi înţeles cu precădere de exegeţii şi şamanii gramaticii sau literaturii de manual. Uneori, în aceste roluri sînt distribuiţi involuntar părinţii elevilor care susţin respectivele examene. Am o poveste din facultate (Facultatea de Litere, Universitatea …
Avantajul – şi paradoxul, la o adică – unui festival precum cel de la Sibiu este faptul că, fiind atît de mare şi de eclectic, poţi petrece zece zile în care să nu te întîlneşti cu alţi oameni decît în curtea Teatrului Naţional „Radu Stanca“: pentru că, pur şi simplu, aveţi alte aplecări artistice, nonintersectabile… O cronică de festival e imposibilă în cazul FITS …
Teatrul în spaţiul public – în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu – poate fi şi altfel decît „spectaculos“, bazat pe virtuozitate sau chiar… „vizibil“. Pedro Bennaton, Luana Raiter, Sarah Ferreira şi Luiz Henrique Cudo sînt grupul brazilian ERRO din oraşul Florianópolis (previzibil, „erro“ în portugheză înseamnă eroare, greşeală). Au lucrat cu dramaturgul Peca Ştefan pentru un spectacol anarhic numit Geografia Inutil…, prezentat …
Festivalul ATELIER de la Sfîntu Gheorghe (pe atunci şi, din nou, acum) a fost prima ocazie din viaţa mea profesională de a face parte dintr-un juriu de teatru. Cred că aceea a fost ultima ediţie organizată de Teatrul „Andrei Mureşanu“, înaintea unui periplu de un deceniu prin alte colţuri de ţară – iar faptul că am făcut, din nou, parte din juriul ATELIER-ului exact în …
Vorbeşte-mi, te rog, despre contextul în care Festivalul ATELIER se întoarce la Sfîntu Gheorghe – ce te-a făcut să-l aduci înapoi, cum ai regăsit oraşul?După toate cîte s-au întîmplat în cei 22 de ani de existenţă a ATELIER-ului, încep să cred că am inventat acest festival ca să nu mă plictisesc prin peisajul teatral românesc. Cum să-mi explic altfel seria de întîmplări care m-au făcut …
Pedro Bennaton, Luana Raiter, Sarah Ferreira şi Luiz Henrique Cudo sînt grupul brazilian Erro din oraşul Florianápolis (previzibil, „erro“ în portugheză înseamnă eroare, greşeală). Fac teatru de stradă care nu e tocmai teatru de stradă (nu e „spectaculos“, nu se bazează pe virtuozitate, iar de multe ori nu e nici măcar „vizibil“). Au lucrat cu dramaturgul Peca Ştefan pentru un spectacol anarhic numit Geografia Inutil… …
Inside e cea mai recentă dintre „intervenţiile teatrale“ (aşa le numesc autorii ei) al căror concept e dezvoltat de regizoarea Ana Mărgineanu şi colegii ei din compania PopUp Theatrics. Investigînd, la Bucureşti, poveştile şi spaţiile „secrete“ ale Muzeului Ţăranului Român, Inside a avut un episod anterior în Hotelul Intercontinental din Madrid şi exploatează, la fel ca majoritatea proiectelor PopUp Theatrics, o relaţie intimă, privilegiată cu …
Nu mă consider critic literar – şi totuşi sînt critic (e adevărat, de teatru). E mult mai simplu să te consideri astfel într-un domeniu al artei nepăzit de statuile supradimensionate şi mult prea religios venerate ale lui Maiorescu, Lovinescu şi Călinescu (de ce critica de teatru nu are, la noi, o tradiţie e o altă poveste, mult prea lungă). Doar că, într-o cultură atît de …
„Folia“ nu trimite doar la nebunie – și, prin extensie, la bufon(erie) –, ci și la una dintre cele mai vechi teme muzicale din Europa (datînd din secolul al XIV-lea, dar a cărei partitură a fost publicată pentru prima dată în 1672). Iar Gigi Căciuleanu – care, ca detaliu de atmosferă, își serbează ziua de naștere în această săptămînă – în mod cert știa ce …
„Ce veţi găsi în această carte este tipul de material care demonstrează o serie de lucruri esenţiale pentru progresul artei teatrale: mai întîi, faptul că nașterea unui nou vocabular are nevoie de asistare teoretică, de consemnare, explicare, exemplificare, proces în urma căruia nu doar cei dinafară beneficiază de un plus de înţelegere, ci și artiștii înșiși își clarifică mai bine propria creaţie; […] nu în …
E o culegere de cronici – unele dintre ele, apărute chiar în paginile acestei reviste. Ele acoperă peste un deceniu de spectacole, însă nu aspiră la o dimensiune istorică, nu sînt organizate în ordine cronologică, succesiunea lor e tematică. În acest fel, efectul epuizat temporal (întreţinut de timpurile verbale, de reacţia „la cald“, de referinţele contextuale la care cititorul de azi se raportează cu totul …
Acoperişul Teatrului Evreiesc de Stat (TES) din Bucureşti a fost luat de vînt în ianuarie 2014. Un „primar şi un ministru“ (a relatat presa; între timp, ministrul în cauză a părăsit Guvernul) au promis că situaţia se va remedia. Patru luni mai tîrziu, instituţia îşi joacă spectacolele la Teatrul Național București (TNB), la Nottara, la Comedie, la Teatrul de Artă (un spaţiu independent) şi …
Un showcase – acest showcase – există pentru că dansul contemporan românesc are nevoie să fie împreună: cu artiştii lui, cu halucinanta lui diversitate de stiluri, concepte, estetici, aşteptări, cu spectatorii lui mai vechi sau mai noi, cu vecinii lui (şi o mai acută conştiinţă a apartenenţei regionale şi… continentale). Aceste şapte zile sînt o sărbătoare a diferenţelor şi asemănărilor, a acelui lucru minunat care …
De multe ori, marea problemă pe care mi-o pun după ce văd un spectacol de teatru e: de ce să scriu? Am ceva cu adevărat important de spus – altceva decît împărtăşirea (impresionistă, căci aşa e critica la noi) a unei experienţe personale, a cărei relatare n-ar face decît să se adauge inflaţiei de cuvinte ce se revarsă de peste tot în viaţa noastră teatrală …
Pe scurt, se ia un set de actori cu chef de joacă, cu o cotă joasă de atașament la idei serioase și subiecte inatacabile și sencepe lucrul pe improvizaţie. La fel ca-n David’s Boutique (Teatrul „Andrei Mureșanu“, Sfîntu-Gheorghe, 2005), în final, personajele au numele actorilor care le joacă (în general…). Spre deosebire de David’s Boutique și „continuarea“ lui, Kinky ZoOne (Teatrul LUNI de la Green …
„De ce e mai bine să fii negru decît homosexual? Pentru că nu trebuie să le spui părinţilor.“ Parallel nu e un spectacol-performance despre care să poţi scrie uşor – mai ales, nu acum, cînd acest gest artistic de un curaj şi o tandreţe impresionante a început să fie „luat în posesie“ și „rescris“, pe de o parte, de criticii de teatru (are și nominalizări …
Originea graţierii se află undeva, departe, în secolele regilor mai presus de justiţie. Dacă Gheorghe (Gică) Popescu ar fi fost condamnat pe vremea lui Henric al IV-lea, el ar fi putut fi scutit de pedeapsă doar pentru că aşa vrea suveranul, pentru că acestuia i-a plăcut cum se apăra şi cum dădea goluri în acelaşi timp, pe cînd Naţionala României se umplea de glorie. Dar …
