Liviu ORNEA

Într-un articol recent din Social Science Information, I. Schifirneț vorbește despre o modernitate tendențială (tendential modernity, în original) care ar caracteriza România și alte societăți aflate în faze asemănătoare de dezvoltare. E vorba, foarte pe scurt, despre o continuă tînjire către modernitate, din varii motive nicicînd satisfăcută. Oricît importăm forme și instituții occidentale, mecanisme, la ei, verificate – nu reușim să ducem nimic la capăt, …

Minunată inițiativa asta cu stingerea luminii de „Ora Pămîntului“! Din beznă, Doamne, am apărut, în beznă să ne-ntoarcem! Să mai spună cineva că Ceaușescu n-a fost un vizionar. Dar, mă rog, dacă unii se simt bine așa, dacă au ei conștiința mai liniștită și somnul mai dulce, fără coșmaruri inutile, dacă așa, chinuindu-se cu becuri „economice“ care umplu locul cu o lumină puțină și …

Rău am ajuns! S-a dus ambîțul. S-a dus onorul. Trăim urît, bem prost, mîncăm și mai prost. Așa cum bine zice inenarabilul domn Mencinicopschi (ăsta-i om, nu glumă, director de institut!,) care nu osteneș­te să ne pună în gardă împotriva tuturor pîinilor din țară, cancerigene toate, mie-mi spui?, mai puțin împotriva aceleia căreia – dezinteresat, firește – îi face el reclamă. Orice biolog sau chimist …

În presa noastră, școala și profesorii apar doar în două ipostaze: ori e totul în paragină și profesorii – o șleahtă de ne­mernici care ne strică puii și trăiesc degeaba pe banii amărîtului de contribuabil, ori profesorii sînt căinați pentru salariile de mizerie și sînt folosiți ca argument pentru schimbarea guvernului. Rememorările par și ele supuse aceluiași tipar: sînt ori de tipul „ehei, ce școală …

În Am Ziel (La țintă), Thomas Bernhard se abate o clipă de la preocuparea sa de bază: beștelirea austriecilor și, în general, a speciei umane. Se abate e un fel de-a spune. Pentru că, dacă nu-și bombăne pe față semenii, o face implicit, descriindu-i în cele mai negre culori: proști, egolatri, neîndurători, frivoli, complet lipsiți de dragoste, de înțelegere; iar bunătatea, cînd e, se ascunde …

La puțină vreme după succesul ful­mi­nant, nu numai comercial, al vizitei lui Amos Oz, scriitor israelian evreu ai cărui părinți i-au povestit, pe vremuri, de­spre pogromurile din Ucraina, amintiri pe care el le-a și notat, alături de altele, într-o carte minunată care, se pare, se vinde bine și în România, aproape în același timp cu lan­sarea unui volum de poezii antume (nicide­cum „simbolice“, cum crede …

Toată lumea, de la vlădică la opincă, de la „oamenii de pe stradă“ (și din piață) pînă la analiștii serioși (pare oximoron, știu, dar nu e), lăsîndu-i la o parte, poate, doar pe militanții de partid, toată suflarea mai mult sau mai puțin conștientă, deci, e de acord că așa nu se mai poate, că „ăștia sînt toți la fel“, că „fură cu toții pe …

Acum cîteva săptămîni, am văzut un documentar excepțional al BBC de­spre demonstrarea marii teoreme a lui Fermat – de fapt, despre Andrew Wiles, cel care a reușit demonstrația. Proiecția a avut loc în cadrul unui program al Editurii Humanitas, care acompaniază cărțile de ști­ință popularizată pe care le scoate cu o serie de filme documentare la care invită elevi de liceu. Am mers la cinematograful …

Coincidenţă sau nu, în ultima vreme am văzut mai multe luări de poziţie de tipul „Liceu, cimitir al tinereţilor mele“. Nota lor comună este punerea sub semnul întrebării a utilităţii cunoştinţelor vîrîte pe gît în şcoală şi în liceu. Toate se vor fi dovedit inutile, dar cred că nu mai e nevoie să spun că animozitatea foștilor elevi se îndreaptă, în proporţie covîrșitoare, înspre …

În Omul fără însuşiri, Musil descrie pe larg o anume stare premergătoare răz­boiului, atmosfera încărcată (dar nu à la Caragiale) în care tensiunile par să se acumuleze pe nesimţite și oamenii devin din ce în ce mai iritaţi, discuțiile dintre ei capătă un alt ton, deși nu identifică un motiv anu­me. Nimeni nu bănuieşte nimic, fireşte, nimeni nici nu observă că, încet-încet, ceva se schimbă, …

Ce se întîmplă în Piaţă continuă să fie discutat şi analizat pe toate părţile. Încerc să citesc cît mai mult din ce se scrie, dar continui să fiu nelămurit. Impresia mea e că fiecare înţelege şi preia din mesajul Pieţei exact ce îi convine, ce se pliază pe credinţa sa mult înainte formată. Una peste alta, cei din Piaţă par convinşi că toate partidele sînt …

O postare pe blogul Isarlâk al prietenului Gabriel Istrate (http://gabrielistrate.wordpress.com/), informatician, m-a făcut să-mi dau seama că, asurziţi de vacarmul politic, de ceea ce ar trebui să fie doar un inevitabil (sau nu?) zgomot de fond pe care nici să nu-l băgăm în seamă, riscăm să nu mai auzim semnalele unei alte realităţi, nu mai puţin importante pentru evoluţia acestei ţări – poate chiar …

Textul lui Pierre Chesnot, o comedie bulevardieră în buna tradiţie franceză, cu scriitură alertă şi replici spumoase, cu personaje schematice şi hazoase, plină de încurcături care se tot adună pînă dau în clocot, are marele merit de a nu încerca să se dea drept altceva decît e: un divertisment uşurel, fără nici o pretenţie de adîncime psihologică, fără intenţii moralizatoare (adulterul există, hai să …

Nu doar despre universitate se crede că trebuie schimbată. Aşteptările sînt şi mai mari în privinţa şcolii de toate gradele, care pare condamnată la un amplu proces de primenire. De la o vreme, nimeni nu mai stă să cîntărească atent situaţia, toţi îşi unesc glasurile cerînd schimbarea. A cui? A programelor, fireşte. A manualelor. A profesorilor. A tot şi a toate.   Argumentele …

De cîteva zile mă uit la televizor, în piață nu pot merge, nici măcar ca să văd ce e, pentru că mă sperie atît de mulți oameni adunați la un loc – și nici nu cred că de aproape se vede și se înțelege mai bine; bănuiesc că, de aproape, aș putea avea o bună imagine locală, dar atît. Sîmbătă seara, pe la șapte …

Articolul meu din ultimul număr pe 2011 a stîrnit, spre bucuria mea, destule ecouri publice şi private. Cu excepţia celor din categoria „mie puteţi să-mi fluturaţi prin faţă şi-un tramvai, că tot la politică mă gîndesc“, multe dintre ele mărturisesc o preocupare foarte responsabilă pentru soarta universităţii. Reconfortant pentru mine a fost să constat că majoritatea consideră că nu există cale de întoarcere şi reforma …

Liviu Ornea: Nu am avut impresia că s-ar fi schimbat ceva. Mă bucur că există, în continuare, o mînă de regizori şi actori care nu cedează, atacă texte clasice, grele, fac un teatru serios, menit nu doar să distreze. Mă întristează perseverenţa cu care încearcă unii să fie originali; de ce ar fi noul o valoare în sine? Mă descumpăneşte abundenţa de adaptări şi, mai …

Universitatea din Bucureşti şi-a ales deja noul rector. Au fost alegeri liniştite, cu un singur candidat, profesorul Mircea Dumitru, filozof, despre care se ştia de mult că, probabil, va candida. Singurul dubiu era în legătură cu atingerea cvorumului; a fost atins. Unii sînt nemulţumiţi pentru că, vezi Doamne, neexistînd mai mulţi candidaţi, nu a fost o adevărată dezbatere de idei, o confruntare între diferite viziuni …

Cine are neșansa să participe la ședințe de varii feluri, de la cele de bloc la cele de Consiliu profesoral sau Senat, poate verifica, iar și iar, cu mereu proaspătă uimire, că nu Partidul Comunist, forța conducătoare a societății noastre de pînă în 1989, îi obliga pe oameni să se comporte așa cum o făceau. Partidul a știut doar să canalizeze toate energiile (parcă …

Cam la zece minute de la începutul filmului Caro diario, al lui Nanni Moretti, după ce l-am urmărit deja pe autor plimbîndu-se minute bune prin Roma, călare pe tradiționala Vespa, la doar cîteva minute după ce declarase mîndru că, spre deosebire de personajele dezabuzate din filmele italiene, pe care nu le poate suporta, junele care fusese strigase numai lucruri juste la manifestații, acum fiind …