Înainte de Kiriac a fost Eftimiu. După Kiriac a fost Alipiu. După Alipiu, din nou Eftimiu. Apoi iar Kiriac. Toată Baia-Sprie a știut, am ştiut și eu, dar am tăcut din gură. Eftimiu semăna cu un pustnic la oasele feţei. Era nestatornic. Îl apucau gîdiliturile la vîrful degetelor de la picioare, cînd se enerva. „Scarpină-mă pe cel mare şi rotund de la stîngul, Eufinia“, zicea. …
