Lev Dodin, Pippo Delbono, Matei Vișniec, Jan Klata, Oliver Frljić, Neil LaBute… Această ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a însemnat, mai ales, nume, oameni și întîlniri artistice cît se poate de carnale.
Ce mai rămîne de spus cînd s-au stins deja ecourile marilor spectacole şi cînd marile nume prezente la Festival, direct sau în „efigie“, ne-au reamintit ce ştiam deja de mult. Căci Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a ştiut şi anul acesta să aducă, graţie unor amiciţii fidele, graţie politicii de-acum bine rodate a organizatorilor, tot ce contează în teatrul european la ora actuală. …
Pe zidul exterior de împrejmurie a curţii Teatrului Naţional „Radu Stanca“, Dan Perjovschi scrie cu majuscule EXIST. Un cuvînt definitoriu pentru Sibiu, oraşul renăscut odată cu festivalul. Zidul vertical e spaţiul de dialog deschis întregul an, locul întîlnirii artistului cu cetăţenii oraşului, într-o formă de artă civic angajată care l-a consacrat pe Perjovschi. Dar FITS provoacă, la fiecare nouă ediţie, alte şi alte forme de …
Avantajul – şi paradoxul, la o adică – unui festival precum cel de la Sibiu este faptul că, fiind atît de mare şi de eclectic, poţi petrece zece zile în care să nu te întîlneşti cu alţi oameni decît în curtea Teatrului Naţional „Radu Stanca“: pentru că, pur şi simplu, aveţi alte aplecări artistice, nonintersectabile… O cronică de festival e imposibilă în cazul FITS …
