Filip STANDAVID

Urbanioare. Calcule

Suta de mii de spectatori e un soi de Auroră Boreală în cinematografia românească – după 2000, foarte puţină lume a apucat să se bucure de un astfel de fenomen, iar unii sînt bănuiţi doar că s-ar lăuda şi-atît. Au trecut de bariera aceasta, între altele, filme precum Poziţia copilului, Garcea şi oltenii, Selfie şi Selfie69 şi, de curînd, Două lozuri. Aferim!, hitul local al …

Citeşte articolul

Urbanioare. Sălbăticiuni

La nici două săptămîni distanță, liniștea a două orașe românești s-a făcut țăndări. Într-unul dintre cazuri, au intervenit public președintele, premierul și ministrul de Interne și s-au luat iute măsuri de preîntîmpinare a unor viitoare nenorociri de același fel. Imaginile care surprinseseră scandalul s-au răspîndit cu repeziciune („s-au viralizat“, cum se zice în noua limbă de lemn), iar în numeroase articole indignate ni s-a explicat …

Citeşte articolul

Urbanioare. Ca-n viaţă

Miercurea aceasta s-a terminat, la Iaşi, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tînăr. Dacă aţi citit despre el în ziarele mari sau dacă v-a picat sub ochi vreo ştire la televizor – program, participanţi, spectacole, poate chiar un clip-două mai interesante – înseamnă că sînteţi cu mult mai ageri decît mine: eu n-am avut şansa asta, iar departamentele de cultură de odinioară (oho, redacţii cu …

Citeşte articolul

Urbanioare. Patriotismul și duba

Protestele civice din istoria recentă a României păreau expulzate în manuale, în puținele pagini care încearcă să explice noua democrație instaurată la începutul anilor ’90. Creditele, deadline-urile și emigrația au hrănit o apatie cvasigeneralizată: manifestații de stradă și greve s-au tot organizat, dar puține au adus laolaltă grupuri sociale diferite, puține reuşind încă să influențeze decisiv activitatea unor instituții fundamentale. Buba s-a spart, brusc, în iarna …

Citeşte articolul

România la parastas

Familiile în criză îl preocupă pe Cristi Puiu nu de azi, de ieri, ci de pe la Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea (2004) încoace. Dacă stau să mă gîndesc bine, nici îngrijorarea mamei jucate de Luminița Gheorghiu în Marfa şi banii nu era deloc neîntemeiată. În Moartea domnului Lăzărescu, Dante Remus avea o soră în Transilvania şi o fiică plecată departe, …

Citeşte articolul

Urbanioare. Salt în gol (cu şurub)

„Risc cel mai mare eşec din carieră“, declara gimnasta Cătălina Ponor unui site de specialitate în martie 2015. Era înaintea dezintegrării evidente, acum, a sistemului în care se pregăteşte naţionala feminină. Revenind (a cîta oară?) în lot cu relativ puţin timp înaintea unei competiţii majore, tripla campioană olimpică de la Atena ştia de la bun început că la Rio n-avea să fie deloc uşor. O …

Citeşte articolul

Urbanioare. Emanuel ia trenul

„Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sînt de mult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice. [...] Cît însă și cum își dezvoltă în mine suprarealitatea tentaculele ei nu știu și n-aș putea ști. Știu doar că voi juca pînă la ultimele jetoane“. Mistuit de o boală cumplită (tuberculoză osoasă), M. Blecher îi trimitea din Brașov …

Citeşte articolul

Urbanioare. La treabă (și la vot)!

Subtitlul din Adevărul de weekend e cît se poate de sec și de direct: „Toate partidele parlamentare susțin modificarea Constituției, astfel încît să se stipuleze clar că familia este formată între un bărbat și o femeie, definiție susținută de Biserica Ortodoxă“. „Pentru ce protestăm? Că n-am apucat să citesc nimic“, mă întrebase cu cîteva zile mai înainte prietenul Adi, ajuns în mare grabă (după o zi …

Citeşte articolul

Urbanioare. Reality show

Cum ar funcționa o administrație americană sub Donald Trump? După Brexit, întrebarea asta parcă nu mai pare la fel de hazardată. La o adică, ne-am distrat cu toții cînd Trump a anunțat că vrea să devină candidatul republicanilor, însă ne-a cam trecut cînd a început să cîștige alegerile preliminare. Am primit asigurări că n-are cum să strîngă destui delegați, și iacătă că, la Convenția de …

Citeşte articolul

Urbanioare. Clusterfuck

Sînt un anglofil vechi, insistent și adesea annoying (vorbesc zi de zi într-o romgleză cu fals accent britanic, un caraghioslîc pe care nu l-am identificat ca atare decît după ce-am nimerit la Londra: acolo, aproape orice european din Est e descoperit imediat ce deschide gura și, vrînd-nevrînd, e silit să cadă cumva la pace cu istoria și cu particularitățile locului din care vine). Cartierul Islington, …

Citeşte articolul

Urbanioare. 2016: deschiderea

Semnele se-ndesiseră încă de anul trecut: trei filme – De ce eu? (de Tudor Giurgiu), Comoara lui Corneliu Porumboiu şi Aferim! (de Radu Jude) – apelează fiecare la tropi cunoscuţi publicului larg şi uşor de identificat de către acesta. Şi genurile în care ele pot fi încadrate sînt mai uşor de stabilit decît de obicei: un thriller politic, o comedie de moravuri, un western (mă …

Citeşte articolul

Urbanioane. Oastea Domnului

Un foarte bun prieten și iubitul lui, amîndoi români, au călătorit anul trecut pînă în Spania ca să se însoare (regatul majoritar catolic e al treilea stat din lume, după Olanda și Belgia, care a legalizat mariajul între persoane de același sex). Spun „prieten“, dar termenul mai potrivit ar fi cel de „văr“ – poate părea o excentricitate, dar omul chiar face parte din familie, …

Citeşte articolul

Urbanioare. Petițiune

Ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni la data celui de-al doilea tur al prezidenţialelor din 2014 şi, ulterior, secretar de stat la Ministerul Culturii, Bogdan Stanoevici îşi doreşte (şi) altfel de filme româneşti. Domnia sa şi-a pus semnătura pe o petiţie online care, la data la care scriu acest articol, a strîns un număr fantastic de adeziuni: 86 („România la Eurovision“ are peste 21.000, iar …

Citeşte articolul

Urbanioare. Lemnul și cîntecele mici

Cu mult înainte ca Woody Guthrie să-și scrie, în 1941, pe chitară „This machine kills fascists“, artiști de pretutindeni speculaseră inteligent potențialul subversiv al muzicii „ușoare“. Forța unui cîntec bine scris și bine plasat s-a simțit apăsat în fostul bloc comunist: e complicat să-i explici unui puștan cum sunau înainte de 1989 versuri precum „Oile placide/ S-au așternut la iernat/ Privesc nutrețul cu multă poftă/ …

Citeşte articolul

Urbanioare. U-na-ni-mi-ta-te!

Aproape că-ți pare rău că Gala Premiilor Gopo, de anul acesta, n-a avut loc la Sala Palatului: cînd Aferim! a încasat cel de-al doisprezecelea său trofeu, la cea de-a douăsprezecea categorie la care fusese nominalizat (Cel mai bun film), mai-mai că te-ai fi așteptat ca tradiția congreselor PCR-iste să renască brusc: lumea se ridică, începe s-aplaude sacadat și să scandeze, într-o singură simțire, „A-fe-rim! A-fe-rim!“ …

Citeşte articolul