Incepem sa imbatrinim, sa folosim din ce in ce mai mult parfum. Secretiile corpului nostru se acresc, devin grele, degradarea biologica a pielii si a tesuturilor nu mai pot fi ascunse. Incepem sa purtam cu noi fadoarea unei carni care si-a pierdut prospetimea. Bunul-simt ne face sa intelegem ca asta se simte inclusiv olfactiv. Si atunci parfumurile, spray-urile, miresmele in care ne ascundem. Nu mai …
Caracterul sarbatoresc al scrisului? O emfaza imbecila de care avem nevoie pentru a putea rezista in fata propriei noastre imbecilitati naturale. Secretele si puterea limbajului se afla in gramatica, si nu in metafora. Disocierea gindirii de sensibilitate? Nu exista o mai buna definitie a scrisului. Scriu si explic ceea ce scriu: sint viermele propriului meu cadavru. Omul interior sufera de aceeasi …
How to Do Things with Words e o carte astazi celebra a lingvistului englez J.L. Austin, un fel de Biblie a pragmaticii moderne in care se arata cum si in ce conditii cuvintele au puterea nu numai de a denumi obiecte si actiuni, ci si de a le crea. Titlul articolului meu parafrazeaza titlul lui Austin, desi rindurile care vor urma nu vor avea aproape …
In realitate nici nu exista eu. Sau si mai exact: eul ca entitate continua nu exista. Reale si functionale sint doar secventele lui. Secventele, nu ipostazele. Eul nu este plural, nu este polimorf, nu este o unitate descentrata. El este intotdeauna o suma. Eul este un spatiu pe care il locuiesc. Insa tragic (adica fara scapare) e faptul ca acest spatiu e unul disputat de …
Libertati si constringeri. „Limitele limbajului meu semnifica limitele propriei mele lumi“. Iata o constatare apartinindu-i lui Ludwig Wittgenstein ce pare anume provocata de meditatia asupra substantei poeziei. E drept ca filozoful vienez n-a ajuns la aceasta formulare pornind de la specificul poeziei, ci avind in vedere logica, ratiunea, gindirea, vorbirea uzuala. El a incercat sa puna in termeni posibilul nostru intelectual, si nu limitele …
Bucuresti: camera 314 de la Caminul „Grozavesti“ blocul B, in care folosind aparatul „cu perdea“ (un „Zenit“ rusesc, daca nu ma insel) al lui Mircea am pornit seria noastra de fotografii „la veioza“. Descult, in pat, sprijinit de calorifer, cu genunchii la gura si un aer de totala dezabuzare, expus sub lumina veiozei, contraste puternice de alb si negru: degete, suvite de par, o jumatate …
Ma reintorc – am impresia – dupa enorm de mult timp la intimitatea acestui caiet. Ce se intimpla, daca simt iarasi nevoia sa scriu despre ceea ce mi se intimpla? Caut o alta, repetabila de altfel, consistenta a vietii mele? Este scrisul singura ei consistenta? Sint mai speriat ca altadata de trecerea timpului, de propria mea instabilitate si de derutele mele? Este asta o revenire …
Preocupati de raportul dintre artele vizuale si ambientul arhitectural, doi artisti brasoveni, Corneliu Mihai si Albert Zoltan, au deschis de curind o foarte incitanta expozitie, desi compusa din foarte putine lucrari. Reunindu-si contributiile intr-o grupare tematizata, ei au decis sa provoace un dialog vizual cu un mic spatiu de expunere neconventional, apartinind arhitecturii medievale: Turnul Ecaterinei din Brasov, de linga poarta Schei. Nu este prima …
Preocupati de raportul dintre artele vizuale si ambientul arhitectural, doi artisti brasoveni, Corneliu Mihai si Albert Zoltan, au deschis de curind o foarte incitanta expozitie, desi compusa din foarte putine lucrari. Reunindu-si contributiile intr-o grupare tematizata, ei au decis sa provoace un dialog vizual cu un mic spatiu de expunere neconventional, apartinind arhitecturii medievale: Turnul Ecaterinei din Brasov, de linga poarta Schei. Nu este prima …
Pierderea frumusetilor vietii nu poate duce decit la descoperirea placerilor perverse ale vietii. Nu se poate niciodata trai in orice orizont – fiecare viata cu reactiile ei temperamentale si cu reactiile ei viscerale. Fara o intimitate ascunsa a fiecaruia dintre noi, persoana noastra publica n-ar mai avea nici consistenta, nici motivare. Sinii femeii: cea mai uluitoare frumusete pe care a putut-o produce corpul uman. …
La inceputul saptaminii trecute, luni 22 si marti 23 mai, un grup de scriitori, eseisti si universitari din Romania a participat la doua intilniri culturale romano-maghiare la Budapesta si apoi la Pécs. Invitati ai Centrului Cultural al Romaniei de la Budapesta, Mircea MARTIN, directorul Editurii Univers, Gheorghe CRACIUN, consilier la Editura Paralela 45, Caius DOBRESCU, redactor-sef adjunct la revista Interval si Ion Bogdan LEFTER, directorul …
Andrei Bodiu e un poet atit de consecvent cu sine, incit nu poti decit sa-l invidiezi. Poezia lui aparent simpla, aparent lipsita de orice parti pris poetic, convinge si impune. Intelegi ca atunci cind Andrei Bodiu pune pe hirtie propozitiile lui laconice, prozaice, colocviale, anodine si asa mai departe, el nu se joaca. Intelegi si faptul ca a scrie astfel de propozitii care primesc forma …
Pentru cineva care ajunge pentru prima data intr-o tara straina, dificultatea cea mai mare nu este a vorbirii (comunicarii), ci a privirii (intelegerii). Spun asta gindindu-ma la faptul ca este aproape imposibil sa-ti feresti perceptia de teatralizare. Intr-un spatiu nou, ochiul cauta in mod reflex nu firescul, ci nefirescul lucrurilor. Intr-o alta tara, incercam sa vedem in primul rind ceea ce nu seamana cu noi. …
Nu m-am numarat niciodata printre apropiatii profesorului Crohmalniceanu. L-am cunoscut in anii ’70 ca indrumator al cenaclului Junimea si cit am fost student la Filologia din Bucuresti il vedeam si il ascultam saptaminal la sedintele acestui cenaclu. Nu i-am audiat nici un curs, dar i-am citit si eu, fireste, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale chiar inainte de a deveni student la filologie. Era …
Radu Petrescu Catalogul miscarilor mele zilnice. Jurnal. 1946-1951/ 1954-1956 Editura Humanitas, Colectia “Memorii/Jurnale/Convorbiri
Mircea Nedelciu n-a fost un nuvelist si nici un povestitor si nici macar – poate parea descumpanitor ceea ce spun – un autor de romane in sensul consacrat al cuvintului (de amintit aici textele de mari dimensiuni intitulate Zmeura de cimpie, Tra-tament fabulatoriu si Femeia in rosu – carte scrisa in colaborare cu doi eseisti: Adriana Babeti si Mircea Mihaies). Putem sesiza acum mai bine …
Scrisul ca umplere a unui spatiu. Atit si nimic mai mult. Scriu ca sa acopar. Scriu ca sa anulez. Datoria de a scrie nu atit in nume propriu, ci pentru a face lumea din ce in ce mai li-zibila. Am cumparat o agenda cu coperta verde. Cea de fata. N-am mai putut rezista. Am rasfoit-o, mi s-a parut aproape potrivita pentru minimele mele experiente. Si …
Milan Kundera Insuportabila usuratate a fiintei. Traducere de Jean Grosu, Editura Univers, Bucuresti, 1999, 310 p, f.p. „Personajele romanului meu sint propriile mele posibilitati care nu s-au realizat. De aceea le indragesc pe toate deopotriva, si toate au darul sa ma inspaiminte deopotriva; fiecare dintre ele a depasit o anumita frontiera, pe care eu insumi am ocolit-o. Si tocmai aceasta frontiera depasita …
