Cînd m-am decis să-mi scriu articolul din Creta despre Kazantzakis, printr-un ciudat joc al memoriei, eram convins că anul acesta se împlinesc 125 de ani de la naşterea sa. Sigur, evenimentul aniversar s-a petrecut acum cîţiva ani, dar pentru atît lucru nu voi schimba tema articolului. Kazantzakis este Kazantzakis, iar pentru mine el este unul dintre marii scriitori …
Articolul vine în continuarea seriei Şeherezadei, ca un fel de ilustrare. De ce? Pentru că anul acesta, deşi ajuns abia pe la trei sferturi, mi se pare extrem de fast pentru naraţiunea literară, îndeosebi pentru roman. Pînă la jumătatea lui august, am citit cel puţin cinci romane pe care le-aş putea decora cu „asul“ şi mai multe care …
Conferinţa a fost urmată de lungi dezbateri, moderate excelent de Al. Cistelecan, dar, din păcate, acestea nu s-au păstrat. A fost salvat însă un scurt interviu, realizat, ca şi filmul, de Laurenţiu Blaga, în care, la cald, precizez şi nuanţez cîteva din cele spuse în conferinţă. Am reuşit să recuperez convorbirea şi o redau în acest episod. …
Update. După publicarea primului episod, prietenul şi colegul Liviu Ornea mi-a atras atenţia că, în descrierea primei tentative de „majorat“ a culturii noastre, cea încheiată la instalarea comunismului, am uitat ştiinţa. Aşa este, şi îmi cer scuze! Eram prea centrat pe evoluţiile din umanioane şi am uitat complet ştiinţele propriu-zise. Or, în intervalul cu pricina, au existat progrese …
După ’90, am avut de-a face cu o explozie, de fapt, a genurilor narative – şi nu mă refer doar la literatură. Dacă o să-mi permiteţi, voi asocia şi teatrul genului narativ, pentru simplul motiv că are poveste. Deci, eu cînd folosesc termenul narativ, îl folosesc într-un sens tehnic destul de larg, înţelegînd prin asta „ceea ce …
Textul care începe acum şi care va continua pe parcursul cîtorva episoade a fost inţial o conferinţă susţinută, la invitaţia criticului Al. Cistelecan, pe 29 noiembrie 2008, la Tîrgu Mureş, sub genericul „Conferinţele Cetăţii“. Cred că titlul genericului are o anumită ambiguitate benefică. Pe de o parte, ciclul respectiv de conferinţe se desfăşura – iar eu sper că …
La începutul anilor nouăzeci, genul meu publicistic preferat era pamfletul – citeam şi, mai ales, scriam cu mare poftă pamflete. Apoi am renunţat, măcar în calitate de autor, la farmecele genului. Pe de o parte, se umpluse ţara de pamfletari şi mi s-a părut mai atractiv articolul rece, de analiză. Pe de alta, aveam senzaţia că nu fac …
Nu voi uita niciodată prima întîlnire cu Muri. S-a întîmplat la Iaşi, cu prilejul unei reuniuni a cenaclurilor studenţeşti. Era prezentă toată floarea cea vestită a generaţiei acolo şi toţi au citit ceva. Cîţiva debutaseră, unii ajungînd să publice şi al doilea volum, majoritatea însă urma să mai aştepte – cîţiva foarte mult! Toată lumea a citit ce avea …
Chipul şi vocea lui Dorin Tudoran mi-au rămas întipărite în minte cu ocazia Festivalului Naţional de Poezie, din 1978, de la Iaşi, cînd poetul a ţinut unul dintre cele mai curajoase şi mai pline de substanţă discursuri. Curaj estetic, dar şi curaj civic şi politic, dat fiind contextul aberant în care funcţiona literatura, în care funcţionau artele în …
Are România probleme de imagine? Desigur! Şi are probleme cu imaginea de pe vremea cînd construiam cea mai sinistră formă de comunism din Europa, cu excepţia micuţei Albanii. Şi, cu asta, cred că am pus un bun punct de început – avem probleme de imagine pentru că avem probleme mai întîi cu realitatea în care trăim şi pe care o …
Am mai abordat chestiunea aceasta, însă cumva punctual, răspunzînd, acum vreun cincinal, unei anchete comise de o revistă culturală. Dar răspunsul meu de atunci nu era numai punctual, ci şi incomplet şi unilateral. Socoteam că elitele de pradă sînt, dacă nu exclusiv, atunci eminamente politice şi mai credeam că poartă un singur chip, cel al PSD-ului. Or, între …
Acum cinci ani, primeam de la Andra Rotaru, o tînără poetă despre care nu ştiam atunci nimic, volumul Într-un pat sub cearşaful alb (Editura Vinea, Bucureşti, 2005, „Postfaţă“ de A. Urmanov, volum laureat cu Marele Premiu „Ion Vinea“ pentru debut în poezie, ediţia a XV-a). Nu ştiu cît m-a impresionat acel premiu, dar „Postfaţa“ lui A. Urmanov, în gustul căruia aveam deja încredere, cu …
Duminică, cînd reveneam de la Bookfest, pentru că-mi plăcuse mult cel de-al doilea volum al Andrei Rotaru, mă gîndeam că-i voi dedica articolul de săptămîna asta. O nedreptate făcută săptămîna trecută mă obligă s-o amîn pe tînăra şi talentata poetă şi să scriu acum despre O. Nimigean. Înţeleg că l-am putut uita în panorama prozei moldave pe Mihai Ursachi …
Nu trebuie neapărat să fii istoric literar ca să-ţi dai seama că poezia şi critica literară – spiritul critic însuşi fiind o invenţie moldovenească –, iar nu proza au reprezentat partea tare a literaturii din această regiune a ţării, fie că ne oprim la Prut, fie că trecem dincolo. Rămînem, totuşi, cu Costache Negruzzi, Odobescu, Hogaş şi Creangă …
Bogdan Suceavă bîntuie România participînd la lansarea celei de-a doua ediţii a remarcabilului său roman Venea din timpul diez, apărute, ca şi cea dintîi, la Polirom. De altfel, cînd apare acest articol voi fi participat deja la episodul ieşean al acestui lung pelerinaj – între 25 mai şi 14 iunie! – prin majoritatea oraşelor culturale importante ale ţării, …
În iarna 1993-94, un amic editor mi-a dat un teanc de cărţi, mai ales de poezie. Între acestea, se afla şi volumul Est de Anca Mizumschi, care-mi plăcuse, de vreme ce i-am dedicat un mic semnal critic în Timpul, pe care tocmai îl relansasem. Aflu că autoarea a mai publicat Opera capitală (1995), carte pe care nu o ştiu, …
Ştiu poezia lui Ion Zubaşcu încă de la Gesturi şi personaje, volumul de debut din 1982. Şapte cărţi în răstimp de aproape trei decenii – e, mai degrabă, o probă de parcimonie, mai ales că număr Omul disponibil de două ori, avînd două versiuni şi, după mărturia poetului, va mai avea. Mi-au plăcut cărţile sale, inclusiv „antologia de scriere …
Îmi dădusem seama de cel puţin un cincinal – am şi scris asta în ancheta Bucureştiului Cultural din 2006 – că Andrei Terian este cel mai promiţător critic apărut după începutul mileniului la noi. Articolele sale bine scrise, cu opinii ferm exprimate în urma unor argumentaţii impecabil articulate, îl scoteau cumva de la sine în prim-planul generaţiei sale, …
Au apărut informaţii despre „turnătorul“ Marino! Din 30 aprilie, ziarul Evenimentul zilei, prin jurnalista Mirela Corlăţan, a început un serial consacrat lui Adrian Marino. Titlurile şi intertitlurile au curs în cascadă: „Marino, turnătorul lui Eliade şi Lovinescu“, „Două decenii de spionaj“, „Vanitatea lui Adrian Marino, pedala apăsată de Securitate“. Rîndurile de deschidere, din 30 aprilie, conţin concluzia întregului …
Încheiam prima parte a acestui articol cu menţionarea acelei dimensiuni a operei lui Noica axate pe ideomatic, în care acesta părea să facă jocul stadiului final al ideologiei vechiului regim, naţional-comunismului. Să nu ne grăbim cu acuzele! Noica fusese naţionalist, ba chiar unul radical!, pe vremea cînd comunismul autohton era internaţionalist în toate – de la leadership şi chiar membership …
