Liviu ORNEA

La noi, cam din preajma Ignatului şi pînă de Sfîntul Ion, e vacanţă. Cel puţin în instituţiile de stat. Aproape nimeni nu mai lucrează, iar cine o face, obligat fiind de cine ştie ce împrejurări nenorocite, se simte oropsit, nedreptăţit şi plin de ură faţă de cei care au tras deja obloanele. Vai de cei care bat în geamul vreunui ghişeu în perioada asta! Cu …

BIFURCAŢII. O carte tulburătoare

Viaceslav Ivanov - Corespondenţă de la un colţ la altul

Apărut spre sfîrşitul anului trecut, la Editura Ratio et Revelatio, din Oradea, Corespondenţă de la un colţ la altul, epistolarul lui Viaceslav Ivanov şi Mihail Gerschenson (tradus de Mihnea Moroianu şi Ciprian Niţişor) a trecut aproape neobservat – în parte, pentru că nu e uşor de găsit în librării (abia cîteva din Bucureşti o au), nici chiar în cele on line, cu excepţia, fireşte, a …

Pînă şi o glumă bună, repetată la nesfîrşit, ajunge să nu mai aibă nici un haz. Dacă mai e şi proastă... Despre „unirea dreptei“ citesc, aud, iar citesc, iar aud. Oare ce-o fi însemnînd „dreapta“ pentru doamna Udrea? Cîţi dintre cei care clamează necesitatea unirii „forţelor de dreapta“ au habar de ideologie? Şi ce legătură doctrinară există între, să zicem, intelectuali-politicieni de calibrul lui Toader …

Povestea maidanezului Leuţu de Vintilă Mihăilescu (Editura Cartier, 2013), e o carte fermecătoare, înşelătoare şi cinstită deopotrivă. Fermecătoare, pentru că autorul scrie plăcut şi ştie să drapeze într-un stil colocvial un material destul de dens, în fapt, un studiu academic care, chiar dacă nu aduce elemente noi, are marele merit de a prezenta accesibil teorii şi direcţii moderne din antropologie.  Înşelătoare, pentru că, pornind de …

Pe vremuri, cînd notele de plată la restaurant se scriau de mînă pe foile unor carneţele speciale, unii chelneri mai îndrăzneţi treceau, printre mîncăruri şi băuturi oricum indescifrabile, şi cîte-un DM de cîţiva lei (dintr-ăia vechi, vechi de tot). Dacă vreun client vigilent verifica adunarea – se greşea mai întotdeauna, aritmetica-i grea! – şi apuca să întrebe ce-i cu DM-ul acela, chelnerul se replia rapid, …

Săptămîna trecută, cu ocazia susţinerii unei foarte serioase teze de doctorat în Facultatea de Matematică şi Informatică, unul dintre referenţi şi-a încheiat prezentarea, întru totul laudativă, cu cuvintele,off the record, cum a ţinut să precizeze: „Această teză nu e un plagiat“. Evident, sala a rîs, et pour cause. Haz de necaz.   Ar fi trebuit să ne-ngheţe rîsul în gît. Toate sondajele arată că românii …

Richard P. Feynman a fost unul dintre cei mai interesanţi fizicieni ai secolului trecut, o minte uluitoare care a inventat teorii şi metode de calcul. Nu se mai poate face, azi, fizica particulelor elementare fără diagrame Feynman, iar pentru integralele de drum, cu care a formulat electrodinamica cuantică, a primit, în 1965, Premiul Nobel. Richard Feynman n-a fost doar un fizician genial. A fost un …

Recentul Festival Naţional de Teatru Independent, despre care am scris cu neplăcere, poate pentru că mi-a scăpat tocmai ce a fost cu adevărat independent şi experimental, mi-a adus aminte de un fragment dintr-o carte fermecătoare a fotografului Brassaï, Convorbiri cu Picasso – carte care, în ciuda titlului, conţine şi multe amintiri şi schiţe de portret ale personajelor care gravitau, în cercuri mai apropiate sau mai …

Supremul, irefutabilul argument pentru noroiul cu care împroaşcă zilnic televiziunile, radiourile şi parte din presa scrisă, editurile care publică doar subliteratură, e că nu fac decît să respecte voinţa publicului. „Asta se cere, asta dăm“. La fel procedează şi unele teatre sau cafenele care oferă spectacole de divertisment sub limita decenţei. Pînă şi televiziunea naţională difuzează emisiuni care, pe lîngă informaţie serioasă, fac loc unui …

Îmi plac mult cimitirele. Mă rog, nu chiar toate. Umorul şi interesul meu antropologic, de exemplu, nu bat pînă la cel din Săpînţa. Îmi place să mă uit la oamenii care-şi îngrijesc mormintele, o fac cu un fel de simţ al datoriei şi cu multă naturaleţe, e ceva implacabil în gesturile lor şi care impune respect. Par „de-ai casei“, de parc-ar face curat în bătătură. …

E vorba despre mişcarea teatrelor independente, de­sigur. Aşa cum am văzut-o la Festivalul Naţional de Teatru Independent din Bucureşti, 4-10 noiembrie 2013. N-am apucat eu să văd multe spectacole – nu ştiu dacă din păcate sau din fericire –, dar cît am văzut mi-a ajuns. Dacă am avut nedumeriri în legătură cu selecţia lui Alice Georgescu pentru FNT, atunci aici chiar n-am înţeles care-a …

Grea misie, misia de director artistic! De selecţioner unic, cum ar zice microbiştii. Cum ai da-o, încasezi la bobîrnace, întotdeauna nemulţumiţii-s mai mulţi. Prietenii ştiu de ce. Ca acum, bunioară. De ce-o fi trebuit adusă Pălăria florentină, spectacolul Naţionalului ieşean, la Bucureşti? Doar ca să vadă lumea că şi Silviu Purcărete poate rata din plin un spectacol? Are tot dreptul, e om şi el, ar …

Zilele trecute, Centrul Român de Politici Europene a produs un document intitulat Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei?. „Paperul“ (aşa se referă la el unul dintre autori, Victor Giosan, pe platforma Contributors.ro, unde îl rezumă) conţine propunerile CRPE pentru reformarea clasei politice, pornind de la premisa – corectă, după mine – că antipolitica nu este o soluţie. Mai ales în contextul generalizării protestului Roşia …

Ce ciudat se leagă, uneori, lucrurile! Tocmai pe cînd Dilema veche pregătea un număr despre binomul emoţie-raţiune, s-a întîmplat să văd, în Festivalul Naţional de Teatru, spectacolul lui Andrei Şerban, Troienele, făcut la Opera din Iaşi. Să-l văd şi să-l revăd, pentru că e vorba despre un fel de remake al unuia dintre episoadele Trilogiei antice montate în 1990, la Naţionalul bucureştean. Dar nu o …

Apare frecvent în publicistica noastră şi, mai general, în spaţiul public o gravă eroare de logică născătoare de mari confuzii. Argumentele unui preopinent nu sînt discutate aplicat, sînt chiar eludate, invocîndu-se motive deloc la chestiune: calitatea morală îndoielnică a acestuia, scăderile sale, de multe ori reale, în chestiuni care n-au nici o legătură cu subiectul, stilistica intervenţiei  sau chiar mobilurile sale oneroase; apoi, polemica urmează pe …

Într-una dintre Poveștile motanului cocoţat ale lui Marcel Aymé, Problema, e vorba, aţi ghicit, despre matematică. Delphine și Marinette, două fetiţe foarte simpatice, în jur de zece ani, se chinuiesc deja de două ore să rezolve problema pentru a doua zi – și n-au nici o idee. Problema e extrem de grea, după cum chiar învăţătoarea le atrăsese atenţia. Dar, „din moment ce învăţătoarea v-a …

Olectură pasionantă şi, pe alocuri, deconcertantă, cel puţin pentru un cititor nespecialist ca mine, o reprezintă Însemnările postume. 1914-1951 ale lui Wittgen stein (Humanitas, 2013, traducere de Mircea Flon ta şi Adrian-Paul Iliescu). Pasionantă, pentru că observaţiile acestea răzleţe, de mare frumuseţe şi expresivitate, unele – făcute de o minte sclipitoare cu varii ocazii – stîrnite de lecturi sau de chestiuni la care medita într-un …

O lectură pasionantă şi, pe alocuri, deconcertantă, cel puţin pentru un cititor nespecialist, ca mine, sînt Însemnările postume. 1914-1951 ale lui Wittgenstein (Editura Humanitas, 2013, traducere de Mircea Flonta şi Adrian-Paul Iliescu). Pasionantă, pentru că observaţiile acestea răzleţe, de mare frumuseţe şi expresivitate, unele, făcute de o minte sclipitoare cu varii ocazii, stîrnite de lecturi sau de chestiuni la care medita într-un moment sau altul, …

Atunci cînd se compară perioada comunistă cu cele capitaliste care-o încadrează, o observaţie recurentă e aceea că, în comunism, mulţi copii săraci au putut face şcoală, chiar studii superioare. Unii adaugă imediat că, înainte de război, acest lucru nu ar fi fost posibil şi că, mai ales, de n-ar fi fost comunismul, acei copii ar fi avut un cu totul alt destin, accesul la învăţătură …

Atunci cînd se compară perioada comunistă cu cele capitaliste care-o încadrează, o observaţie recurentă e aceea că, în comunism, mulţi copii săraci au putut face şcoală, chiar studii superioare. Unii adaugă imediat că, înainte de război, acest lucru nu ar fi fost posibil şi că, mai ales, de n-ar fi fost comunismul, acei copii ar fi avut un cu totul alt destin, accesul la învăţătură …

« Pagina anterioarăPagina următoare »
object(WP_Term)#13228 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }