Să nu tai porc de Crăciun și de Paște, e semn sigur de sărăcie, zicea Liza, pentru care purceii erau un fel de însemne heraldice pe stema familiei. Cînd momentul sacrificiului se apropia, și Anton era cuprins de febra pregătirilor, Sava îi arvunea pe frații Vișki, măcelarii cartierului, care soseau tacticoși – în ziua stabilită – cu mustățile pe oală și cuțitele la oblînc. Se …
Pe geamul acoperit de praf, picăturile întruchipau traiectorii întortocheate, prelungite în chitul crăpat în partea de jos. „Ca nişte insecte“, se gîndi în timp ce privea cum se loveau de dunga alburie, ca de obrazul unui muribund. Cînd trase de încuietori, simţi aerul susurînd la canaturi. „De-acum, nopţile sînt mai puțin lungi. Poate vom adormi mai ușor.“ Se întoarse, ridică un lemn de salcîm, încovoiat …
Pe la mijlocul lui mai, începusem să umblăm cu Gaudeamusul pe la locuinţele profesorilor, dar şi prin parcuri şi pe străzi, unde se întîmpla să ne întîlnim cu grupuri de la alte licee. La o asemenea întîlnire, un băiat de statură mijlocie, cu o claie de păr cîrlionţat şi ochi mici, uşor înclinaţi, m-a întrebat: „Nu cumva eşti prietenul lui Dorel? Eu sînt Vlad“ – …
Coborîse de la tejgheaua barului şi se apropiase de marginea umbrelei cu palmele ţinute sub centură şi capul uşor înclinat, ultima modă în materie de răsfăţ a fetelor din porturi adoptată ca la comandă în toate oraşele de pe coastă. Cînd soseam la dana de încărcare, nu le mai ştiam numele, purtau aceeaşi croială la bluze şi părul făcut cîrlionţi, poate în acelaşi loc şi …
Ca să simţi, chiar nelămurit, că viaţa te împinge într-o altă direcţie, nu e nevoie să fii pe mare, vîntul să decapiteze valurile, vaporul să ruleze cu benzi abrupte şi să nu poţi sta decît în pat, cu ochii la tavan şi picioarele înfipte în tăblia dulapului. Te poţi afla oriunde, e de-ajuns să ai o pată de nicotină pe tavan, iar acesta să nu …
Pe coastele Africii negrişorii ne luau mereu prin surprindere. Urcau la bord strecurîndu-se printre docherii de la amaraje, iar cînd vardiile se obişnuiau cu fizionomiile şi începeau să-i recunoască, urcau noaptea pe parîme ca şobolanii. Apoi, în tim- pul staţionării uitam de ei, dar nu i-am fi găsit nici dacă ne-am fi adus aminte. Nu-i găseam nici la …
