CU OCHII-N PATRU

CU OCHII-N PATRU

Eroul Makine Marius GHILEZAN Plecat din URSS înainte de începerea glasnostului şi ajuns într-un Paris al promisiunilor de împlinire, Andreï Makine (autorul meu preferat din spaţiul ex-sovietic) scrie pe hîrtie dintr-un depozit de reciclare şi scrie intens. Noaptea doarme printre mormintele lui Modigliani, Edith Piaf, în Père Lachaise, şi ziua colindă editurile. Găseşte peste tot, în loc …

Citeşte articolul

Aristocraţia spiritului

Rob RIEMEN Nobleţea spiritului. Un ideal uitat Prefaţă de Vladimir Tismăneanu Postfaţă de Horia-Roman Patapievici Traducere din neerlandeză de Gheorghe Nicolaescu Editura Curtea Veche, colecţia „Constelaţii“, Bucureşti, 2009, 176 p. Scrisă cu o asemenea eleganţă, erudiţie şi elocinţă, cartea gînditorului olandez Rob Riemen nu poate fi decît o scriere de referinţă în istoria ideilor. În Nobleţea spiritului …

Citeşte articolul

Aristocraţia spiritului

Rob RIEMEN Nobleţea spiritului. Un ideal uitat Prefaţă de Vladimir Tismăneanu Postfaţă de Horia-Roman Patapievici Traducere din neerlandeză de Gheorghe Nicolaescu Editura Curtea Veche, colecţia „Constelaţii“, Bucureşti, 2009, 176 p. Scrisă cu o asemenea eleganţă, erudiţie şi elocinţă, cartea gînditorului olandez Rob Riemen nu poate fi decît o scriere de referinţă în istoria ideilor. În Nobleţea spiritului …

Citeşte articolul

Acceptarea nihilismului

Dacă idolul său, Thomas Mann, este un „copil al romantismului“, Rob Riemen este un „copil al modernismului“, ambii jucîndu-se fericiţi în ograda părinţilor, neînţărcaţi, cînd toată generaţia lor se zbenguie la creşa noilor paradigme. În esenţă, autorul se uită în jur, afirmă că lucrurile au o miasmă dubioasă şi îşi ia dezgustat privirea de la „realitatea extremă“ a …

Citeşte articolul

Acceptarea nihilismului

Dacă idolul său, Thomas Mann, este un „copil al romantismului“, Rob Riemen este un „copil al modernismului“, ambii jucîndu-se fericiţi în ograda părinţilor, neînţărcaţi, cînd toată generaţia lor se zbenguie la creşa noilor paradigme. În esenţă, autorul se uită în jur, afirmă că lucrurile au o miasmă dubioasă şi îşi ia dezgustat privirea de la „realitatea extremă“ a …

Citeşte articolul

Atracţia vetustă a umanismului

Ceea ce îndepărtează un cititor liniştit de cartea lui Rob Riemen e în primul rînd tonul alarmist, al urgenţei istorice care sufocă această carte: „Morala? Fiecare cu morala lui! Bunăstarea materială deţine supremaţia, iar dintre zeii mărunţi, banul este cel mai influent“. O fi chiar aşa? Nu ştiu, şi nici nu cred că are vreo importanţă. Chiar dacă …

Citeşte articolul

O compresă de luxe cu rivanol

Citeşte articolul

Dîmboviţa dreamin’

S-ar putea ca dodoloaţa autobiografie erotică a lui Bruce Benderson să ne ajute, prin ricoşeu, să trecem peste unul dintre defectele noastre dobîndite: acela de a căsca gura a adoraţie la orice nerozie alunecată din gura unui străin venit în ţara noastră, decretînd-o drept evaluare corectă şi diagnostic precis, pentru simplul motiv că autorul inepţiei este străin. Odată cu citirea primelor pagini, renunţi brusc la …

Citeşte articolul

Pungăşia românilor

De mult timp nici un străin nu a mai descris atît de real firea românilor. A trebuit ca un ziarist american, supraponderal, „poponar“, cum se descrie pe sine, să fie „făcut cu talent“ de Romulus, un prostituat (dacă există şi masculinul la femininul cunoscut n.a.) din Sibiu. Din postura sa de „soţioară încîntată“, Bruce Benderson recunoaşte că prezenţa …

Citeşte articolul

Un american în Bucureşti

De obicei, cărţile din colecţia coordonată de Magdalena Rădulescu şi de Pascal Bruckner la Editura Trei, „Eroscop“, îmi provoacă un soi de reflex de neîncredere. Asta probabil şi din cauza unui erotism ultrapsihanalizat şi fad, închis în sine ca o demonstraţie ce tot răzbate prin aceste cărţi şi care, pentru mine, se găseşte în forma sa completă în …

Citeşte articolul

Bruce, scumpa mea…

Boboc în felul meu la trebi de-aistea, trebuie să recunosc capacitatea scriitorului Bruce Benderson de a pune franc şi impudic pe hîrtie homosexualitatea. Nici coperta uşor efeminată, nici subtitlul O autobiografie erotică nu m-au pus îndeajuns în gardă pentru ce avea să urmeze. Pînă la pagina 80 avuseseră loc deja cîteva partide de sex între naratorul-personaj Bruce şi …

Citeşte articolul

CU OCHII-N PATRU

Inaugurăm în acest număr o rubrică nouă, „Cu ochii-n patru“, al cărei ritm de apariţie va fi bilunar. Ideea – pe care ne-au propus-o Marius Ghilezan şi Silviu Man – de a scrie pe scurt despre o carte, avansînd patru puncte de vedere menite să deschidă (sau să relanseze) dezbaterea în jurul unei cărţi, ni s-a părut cu …

Citeşte articolul

Jocuri narative balcanice

Citeşte articolul

Maître, maître!

Există, în lumea cărţilor, două tipuri de discurs licenţios: de stînga – înjurătura gratuită şi deşănţată a maselor, importată de pe tarla şi urbanizată în crîşme sau în chioşcuri – şi de dreapta – sudalma grea, ruperea unui tabu (doar) în momente-cheie de draci şi de neputinţă. Prima e epidemică, se multiplică exasperant, ajunge un fel de „ce …

Citeşte articolul

O tuşă peste România de totdeauna

Prin Maestro, Stelian Tănase erupe din asceza scriiturii de azi precum un vulcan noroios ce sperie prin forţă şi intensitate. Altfel nu se explică retragerea belicoşilor săi critici printre metereze, de unde preferă să cîrcotească, nu să-i citească opera. Sigur că autorul pierde din cauza meseriei prin care îşi cîştigă existenţa, dar şi a păcatelor de a nu …

Citeşte articolul

Amoniac, cloroform şi apă chioară

„Ce poveste avem astă-seară? Bun, s-o vomităm peste simandicoasa dumneavoastră cămaşă albă.“ Un mare bine pe care-l face romanul Maestro al lui Stelian Tănase este acela că spulberă o iluzie maladivă a vremurilor noastre: fabrica de fericire a televiziunii. Trăim vremuri în care tinerii mediocri se visează fotbalişti sau manelişti, iar tinerele mediocre se văd, dacă nu …

Citeşte articolul