Situate încă sub amprenta iluziei pozitiviste a neutralităţii axiologice, abordările de factură istorică, dar şi cele din sfera ştiinţelor sociale şi politice relative la trecutul recent nu reuşesc să creioneze un context interpretativ care să surprindă detaliul. Desigur, nu acesta este, în mod necesar, rostul unor asemenea demersuri, dar asta poate indica o limită a înţelegerii care trebuie, cumva, compensată. La această situare se adaugă …