Mă tem că această aşa-zisă criză a cronicii literare nu e o criză reală, ci mai degrabă un regret că o generaţie critică talentată a abdicat – total sau doar temporar – de la ea. Se scrie cronică literară în mai toate revistele din ţară, însă a dispărut acea mobilizare generală din prima parte a anilor 2000. La un scurt recensămînt din avion, oricine îşi …
În România literară din 18 martie a.c., Gabriel Chifu face portretul unui tînăr critic nenumit, pe care, mărturiseşte dînsul, nu-l poate înţelege, folosindu-se de o alegorie cu substrat paternalist. Perspectiva e a unui tată dezamăgit de fiul risipitor şi răsfăţat, care i-a întors spatele. Autocritică Iată: „Un tînăr critic (nu e important numele, important e cazul) scoate o primă carte promiţătoare. Primeşte din partea USR tot ceea …
Problema pe care o formulați în această dezbatere nu s-ar putea pune, probabil, dacă n-am înțelege un lucru esențial cu privire la viața literară românească de azi. Ea a moștenit – și mai păstrează încă, nu se știe cît – o reverență cu totul specifică față de cronica literară și față de critica de direcție. Dacă în Occident această critică a dispărut, înghițită, pe de …
Ion VLAD Romanul universurilor crepusculare: Thomas Mann, Robert Musil, Herman Broch, Witold Gombrowicz, Günther Grass, Curzio Malaparte, Heinrich Böll, L.-F. Céline Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004, 196 p. Criticului si teoreticianului roman nu-i prea plac autorii straini. Sub deviza „pe astia ii avem, cu astia defilam“, el comenteaza, preponderent, scriitori autohtoni. Ce-i drept, la noi se construiesc si se distrug valorile, aici se face canonul …
Odata cu aparitia primelor generatii pentru care comunismul nu mai constituie o experienta concreta, dezbaterile despre comunism intra, sensibil, intr-o noua etapa. Cum si ce retinem din comunism, mai mult, cum il recream pentru cei pentru care el se mixeaza cu fictiunea – sint, toate, intrebari cu care se confrunta, tot mai acut, cercetatorul nou. Asupra acestor puncte s-a insistat si in dezbaterea initiata de …
Format in perioada anilor ’80, Corin Braga se abstrage inregimentarii in vreun curent optzecist. Textualismul, biografismul sau strategiile metadiscursului sint straine criticului si prozatorului. Teoreticianul practica un tip de exegeza arhetipala, care focalizeaza asupra straturilor de adincime ale operei. Cu reala vocatie de scafandru al textului, Corin Braga nu poate sa priveasca decit din interior. Rareori comentariile ameninta suprafata. Discursul critic insusi tinde spre cel …
