Memoria doare surd, ca o mînă degerată la primul vînt rece. Nu există oameni care, întorşi din detenţie, să poată trăi fie, şi o singură zi, fără să-şi amintească de lagăr şi de munca îngrozitoare de acolo. (Varlam Şalamov) Că vremurile tulburi scot ceea ce e mai rău din oameni ne învaţă istoria încă de la începuturile ei. Ce ne aduce mai clar o …
Deşi înrudită cu cea a congenerului său Ion Buzu, poezia lui Victor Ţvetov – tînăr debutant basarabean – aduce un plus de delicateţe, se construieşte pe coordonatele „feminine“ ale unui discurs care are curajul de a exhiba mai mult decît de a ascunde.în lipsa unor lucruri importante se hrăneşte din dramele unui tînăr navetist, rupt între ruralism şi existenţa corporatistă. Asta e deja o temă …
Un lucru devine clar după ce treci prin Şoseaua Virtuţii. Cartea cîinelui – e un roman mult mai complex decît pare la o primă vedere. Dacă în cazul Medgidiei scheletul poieticii era exhibat, autorul bazîndu-se (pe bună dreptate) pe o carnaţie stilistică fermecătoare, aici Cristian Teodorescu presară atîtea capcane în propriul text, încît nu e de mirare că un cronicar experimentat precum Daniel Cristea-Enache vorbeşte …
Dar partea cu adevărat inedită a volumului de Opere Sorin Stoica o constituie cea în care sînt reproduse agendele personale ale autorului, dizertaţiile de masterat în care face o socioantropologie a mediilor scriitoriceşti, de la Şcoala de literatură „Mihai Eminescu“ şi pînă la fracturişti, dar şi articolele din ziarul local Partener sau din cel naţional Suplimentul de cultură. Nu-mi dau seama care ar fi greşeala …
Am tot vorbit despre structura unitară a creaţiei lui Sorin Stoica, despre redundanţe stilistice care au valoarea unor sublinieri de ordin poietic, dar revelaţia (oarecum explicativă) am avut-o abia după ce am (re)citit toată proza, inclusiv Jurnalul şi Aberaţii de bun-simţ. Impresia acestei unităţi în diversitate vine din faptul că, fără exagerare, Sorin Stoica face de-a lungul întregii opere acelaşi lucru: revelatoare mi se pare …
După îndelungate peripluri care ţin de arcanele lumii editoriale, dar şi de caracterul atipic al volumului în sine, a văzut, în sfîrşit, lumina tiparului volumul de Opere Sorin Stoica, Dincolo de frontiere. Vorbim despre o carte de 1.200 de pagini, în care sînt adunate volumele de proză publicate de autor în timpul vieţii, jurnalul publicat imediat după moartea autorului, articolele publicate în presa centrală sau …
Nu vreau să fac vreo afirmaţie pripită, însă literatura noastră a fost întotdeauna săracă în eseuri scrise de prozatori sau de poeţi. Ca excepţii (deşi sînt sigur că vor răsări multe alte exemple cu ajutorul cititorilor) nu-mi vin în minte acum decîtTeze şi antiteze, volumul lui Camil Petrescu, eseurile distrugătoare ale lui Eugen Ionescu sau fascinanta Meteorologia lecturii a lui Radu Petrescu. Nu vreau să-l …
Personaj excentric, un boem prin excelenţă, Constantin (Costică) Beldie oferă în memoriile sale, de multe ori vitriolante (mai ales în zona de portretistică), o ima gine a Bucureştiului interbelic departe de cea edulcorată, pe care admiraţia (de centru- dreapta) cu precădere postdecembristă a reuşit s-o schiţeze. Personaj incomod, cu un condei care ar stîrni invidia oricărui prozator (reuşeşte să traseze un portret fizic şi moral …
De la romanele Zeruyei Shalev nu am mai întîlnit o analiză atît de lucidă, cinică şi lipsită de orice fard a vieţii de cuplu ca în romanul lui Dan Coman. De fapt, nici roman nu prea pot spune că e, ci mai curînd o construcţie din oglinzi care distorsionează şi care reflectă toate un poem aflat în Centru. Un poem-motor, care se încheie aşa: Va …
Mi-a adus aminte mai curînd de poezia lui Ion Buzu cartea celuilalt cîştigător al Premiului Opera Prima de la Botoşani. Este vorba despre Ştefan Ivas, al cărui volum, mila schimbă gustul cărnii, joacă pe aceleaşi coordonate ca şi cele ale tînărului poet basarabean. Adică memoria unei copilării deloc idilizate, într-un cadru rural unde trecerea, curgerea timpului, este punctată de ritualurile muncii, cealaltă, a existenţei tînărului/maturului …
Nu vreau să intru într-o istorie literară a dublului, mai ales că – într-un domeniu al evidenţei – acesta ţine mai mult de proză, de la Dostoievski la Nabokov, însă conceptul pe care e construit volumul debutantului Merlich Saia acesta este, al obiectivării unei schizoidii care evoluează înspre distrugerea individului, pentru a pune, în final, bazele unei individuaţii. De fapt, cum vom vedea mai jos, …
W.G. Sebald a murit în 2001, într-un accident de maşină, lîngă Norwich. Autopsia a revelat faptul că în momentul impactului murise deja, în urma unui anevrism. Era deja, în acel an, unul dintre cei mai spectaculoşi – şi discreţi – scriitori ai lumii. Mai mult, culmea eroismului, era promotorul principal – el, un adoptat - al traducerilor, într-o ţară care nu dă doi bani pe …
Cînd am început această aventură, în 2008, ne-am propus cîteva lucruri, nu foarte simple. În primul rînd, am dorit ca acesta să nu fie un simplu Festival unde scriitorul să primească în aeroport cîteva bonuri de masă, să citească şi să plece fără a înţelege mai nimic din oraşul în care a fost invitat. Am vrut ca, timp de 4-5 zile, să ne transformăm în …
Am pornit ediţia asta, a VII-a, gîndindu-ne la tot ceea ce are Istoria mai cumplit în ea, la încăpăţînarea omului de a pune conflictul (şi nu rezolvarea lui) deasupra vieţii semenuluisău. Şi ne-am dat seama că dacă tot căutăm conflict, îl vom găsi fără prea mare efort peste tot în creația artistică umană, de la picturile rupestre şi pînă la dansul contemporan, să zicem. Invitaţii …
Din aceeaşi zonă care l-a născut pe Vlad Drăgoi, să-i spunem destabilizatoare, se trage şi poezia lui Florentin Popa. Mai puţin atent la concept, cu o privire lejeră aruncată structurii (deşi o defineşte încă din titlu şi o circumscrie, castrator), e un poet care se revendică de la filonul expresionist al douămiismului. Ludic cu asupra de măsură, el cultivă cu nonşalanţă asocierea liberă, se lasă …
Ligia Ruscu este de meserie istoric şi s-a specializat în istoria elenismului din arealul Mării Negre, în istorie antică, în general. O dimineaţă la vînătoare este debutul ei în proză. Cu atît mai impresionantă şi, de ce nu?, şocantă este lectura acestui roman solid, neatractiv pentru amatorii de fast literature, dar şi, din cîte s-ar părea, pentru cronicarii literari. De fapt, din ce ştiu eu, …
Aş vrea să-mi amendez şapoul primei părţi a articolului, în care spuneam că nu funcţionează la noi instituţia biografiei (in extenso, a monografiei de autor): nu am afirmat că nu există lucrări de acest gen, ba sînt unele chiar foarte reuşite, publicate de curînd. Îmi vin în minte, repede, repede monografiile dedicate de Doris Mironescu lui M. Blecher şi de Antonio Patraş romancierului E. Lovinescu. …
Nu am înţeles niciodată și încă nu înţeleg de ce instituţia biografiei literare nu funcţionează la noi. De ce monografiile dedicate unor mari scriitori români găsesc ecou doar în cercul literaţilor pe cînd, pe pieţe de carte pe care le considerăm (așa cum considerăm noi multe lucruri) superficiale, monografii de genul celei dedicate de Brian Boyd lui Vladimir Nabokov sau legendara monografie Joyce a lui …
Nu am înţeles niciodată şi încă nu înţeleg de ce instituţia biografiei literare nu funcţionează la noi. De ce monografiile dedicate unor mari scriitori români găsesc ecou doar în cercul literaţilor pe cînd, pe pieţe de carte pe care le considerăm (aşa cum considerăm noi multe lucruri) superficiale, monografii de genul celor dedicate de Brian Boyd lui Vladimir Nabokov sau de legendara monografie Joyce …
Cred că prin al doilea an de facultate, în orice caz, înainte ca Ianuş să lipească celebrele „Cei care se masturbează sînt nişte flor“ pe pereţii hrubei de Litere, se întîmpla la un Bookfest, care pe vremea aia se ţinea în Teatrul Naţional, loc foarte plăcut pentru noi, mai ales datorită motoarelor – vine Cristi Poştaru, cel mai bun prieten al meu de pe …
