Codruta CRETULESCU

Pe data de 10 noiembrie (cu o zi înainte de închiderea oficială), la Cinema Olympion, a avut loc decernarea premiilor celei de-a 53-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Salonic. Dornic să-şi arate, încă o dată, dragostea faţă de cinema-ul românesc – în ultimii ani, producţiile noastre au reprezentat o constantă a palmaresului (Pescuit sportiv de Adrian Sitaru în 2008, Medalia …

La data la care scriu aceste rînduri (luni, 28 octombrie), cea de-a 65-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Cannes s-a încheiat de fix 24 de ore. Aşadar, palmaresul nu mai reprezintă o necunoscută, ci o certitudine. Ceea ce, paradoxal, nu clarifică cine ştie ce lucrurile, căci multe dintre premiante s-au regăsit la coada opţiunilor criticii de specialitate, iar cîteva dintre filmele ignorate de juriu …

Cea de-a 65-a ediţie a Festivalului de la Cannes nu se ridică la nivelul celei din 2011, dichisită cu o serie de titluri (Drive, This Must Be the Place, La Piel que habito, Le Havre, Melancholia etc.) care, indiferent de şansa avută la Palme d’Or, au rămas în memoria colectivă încă de la prima vizionare de presă, devenind rapid favorite pentru premiul de cele …

Competiţia oficială a Festivalului de la Cannes nu a fost niciodată una care să promoveze în mod excesiv noul. Astfel, debuturile au fost întotdeauna limitate la două-trei, iar „surprizele“ (filmele de gen lipsesc de facto) s-au putut număra întotdeauna pe degete – dintre excepţiile ultimilor ani, cele mai notabile titluri din această categorie fiind Drive (Nicolas Winding Refn, 2011), Thirst (Park Chan-wook, 2009) sau Zodiacul …

Competiţia oficială a Festivalului de la Cannes nu a fost niciodată una care să promoveze în mod excesiv noul. Astfel, debuturile au fost întotdeauna limitate la două-trei, iar „surprizele“ (filmele de gen lipsesc de facto) s-au putut număra întotdeauna pe degete – dintre excepţiile ultimilor ani, cele mai notabile titluri din această categorie fiind Drive (Nicolas Winding Refn, 2011), Thirst (Park Chan-wook, 2009) sau Zodiacul …

Povestea din Felicia, înainte de toate e simplă, la limita banalului – o româncă domiciliată în Olanda pierde avionul cu care ar fi trebuit să se-ntoarcă în ţara de adopţie, după o vizită făcută părinţilor. Doar că felul în care este spusă această poveste simplă nu e deloc simplu. Sau simplist. Sau banal... Şi, mai important, Felicia, înainte de …

I. 1. No Country for Old Men – spectaculoasa revenire a fratilor Coen la acea foarte speciala si extrem de personala combinatie de film noir à la Blood Simple sau Fargo si de postmodernism suprarealisto-filozofic à la Barton Fink. 2. 4 luni, 3 saptamini si 2 zile – cinema social „cu suflet“ si o declaratie formidabila de dragoste si de respect lipsit de echivoc …