Cristian PÎRVULESCU

Deşi pare un „adevăr absolut“ al zilelor noastre, votul nu este echivalent cu democraţia. Iar analiza rezultatelor alegerilor britanice din 7 mai oferă o dovadă în plus. Departe de a fi verdictul ultim al voinţei populare, votul poate segrega tocmai chiar atunci cînd se afirmă că ar operaţionaliza suveranitatea naţională. De aceea, modul de scrutin nu este un simplu instrument, ci punerea în aplicare a …

Asistăm astăzi, în România, la o nouă fază a luptei pentru controlul puterii politice care pare a se duce între cîteva din aşa numitele „autorităţi“ constituţionale de care vorbea Constituţia din 1991 şi „puterile“ statului introduse la revizuirea constituţională din 2003. În vechea formă a Constituţiei din 1991, formula „separaţia puterilor în stat“ lipsea (singura referire la puteri fiind ce de la articolul 80, aliniatul …

Cît de compatibilă este democraţia cu statul de drept? Întrebarea ar putea părea unora o blasfemie, mai ales astăzi cînd termenul „stat de drept“ pare să fi devenit, cel puţin la nivelul discursului public, piatra de temelie a democraţiei. Folosită însă în abuz, pentru a explica aproape orice fapt politic, noţiunea „stat de drept“ s-a banalizat şi s-a crispat. Aşa se face că un concept …

Spectacolul cotidian al furiei punitive televizate, vizibilă în acest început de nou mandat prezidenţial, pune „statului de drept“ într-o situaţie paradoxală: deşi statul de drept se legitimează prin „raţionalizarea“ parlamentarismul excesiv, realitatea românească actuală contribuie la deprecierea definitivă a puterii legislative, care doar ia act de deciziile justiţiei. Nu cumva chiar aşa sfîrşesc democraţiile, distrugînd echilibrul dintre puteri? Şi în fond, cum, cînd şi de …

„Faptul divers face diversiune“ (le fait divers fait diversion) spunea în Despre televiziune Pierre Bourdieu, iar această caracterizare este astăzi la fel de actuală ca acum două decenii, atunci cînd o lansa celebrul sociolog francez. Şi dacă, stricto sensu, corupţia nu se încadrează în clasica rubrică a faptului divers, mediatizarea cotidiană a „faptelor de corupţie“ o banalizează. Şi, astfel, corupţia se transformă într-un fel de …

Alegerile parlamentare anticipate din Grecia par a sta sub semnul Minotaurului. Dar care variantă, cea a mitului antic, sau cea a devenirii raţionale şi echilibrate a omului? Să fie cea antică, în care Minotaurul (simbolizînd instinctul ascuns în adîncul fiinţei umane), camuflat în labirintul său, a fost ucis de Tezeu (în luptă împotriva pulsiunilor inconştientului care tind să-l copleşească) cu ajutorul firului călăuzitor al Ariadnei …

Cînd, în 1953, Ray Bradbury publica Fahrenheit 451, cartea sa apărea ca o distropie. Privită ca o parabolă a maccarthismului (care, astăzi, pare a fi, într-un fel mai subtil, dar nu mai puţin vătămător, recuperat), cartea lui Bradbury descrie o societate dezumanizată, traumatizată de „revoluţie“, aflată sub domnia totală (alienarea) impusă de mass-media. Astăzi, această contrautopie nu mai pare chiar atît de ştiinţifico-fantastică! Într-o lume …

Anul care se încheie a stat sub semnul unei crizei politice latente: 2014 a început cu criza USL şi se încheie cu criza PSD. Chiar dacă noul guvern Ponta a obţinut o largă majoritate în Parlament, cu cele 377 de voturi favorabile contra 134 împotrivă, instabilitatea politică pare să fie dominanta anului ce vine. După alegerea lui Klaus Iohannis, votul de încredere pentru noul guvern …

În România, jocul alternanţei la putere, fie prezidenţială, fie guvernamentală, antrenează ţara într-o coabitare aproape continuă. Chiar şi atunci când preşedintele şi primul ministru aparţin aceleiaşi familii politice, ori chiar aceluiaşi partid, coabitarea se instalează pe neobservate. Aşa că Romania nu este precum Turcia, unde Erdogan a reuşit să fie ales preşedinte. La noi, premierii nu cîştigă alegerile prezidenţiale. În schimb, primarii devin preşedinţi. Cu …

Aşa cum s-a întîmplat de fiecare dată după 1990, alegerile prezidenţiale din acest an au dat naştere unor puternice pasiuni politice. Şi, ca de fiecare dată, între cele două tururi de scrutin nu mai există spaţiu pentru o analiză sine ira et studio. Acum media se concentrează în jurul temei voturilor din diasporă, altădată a fost frauda de la primul tur, pericolul extremismului sau vînzarea …

Ce calităţi ar trebui să aibă preşedintele României? Acest tip de întrebare se află în centrul gîndirii politice încă de începuturile sale. Spre exemplu, Platon şi Aristotel erau deja preocupaţi să determine calităţile specifice omului politic. Răspunsul la această chestiune nu este neutru: de modul în care se determină şi legitimează calităţile specifice politicienilor depinde recrutarea acestora. Un altfel de răspuns a fost oferit …

Campania electorală ai cărei spectatori sîntem pare că stă, mai degrabă, sub semnul literaturii poliţiste decît al politicii. Paradoxul poveştii „ofiţerului acoperit“ trimite la intriga tipică romanului poliţist, nu la politică. Dar cum s-a ajuns la substituirea politicii prin pseudopolitica de serie neagră? Lipsa de apetenţă pentru subiectele cu adevărat politice – din partea celor care sînt implicaţi în actuala campanie electorală: candidaţii sau politicienii, …

Sîntem cu o lună înaintea primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale şi abundă întrebările privind participarea la vot şi efectul său asupra rezultatului final. Care va fi gradul participării la vot de data aceasta? În favoarea cărui candidat se va înclina balanţa, în funcţie de participarea mai mică sau mai mare? Se va califica Johannis în turul al doilea? Va putea fructifica Ponta avansul său …

Dacă pentru antici politica era o activitate practică subordonată imperativelor morale, pentru contemporani, politica este doar „imaginea“ capitalismului dominant aplicată teoriei şi practicii guvernării. Competiţia economică are drept pandant politic „competiţia“ electorală, speculaţia bursieră este reprezentată de sondajele electorale, iar spaţiul economic, cu viziunea sa asupra rolului pieţei în organizarea politicii, consacrarea concurenţei ca model de reuşită socială şi promovarea inegalităţii ca formă legitimă de …

Aparent, nu par să existe ieşiri din situaţia complicată în care ne aflăm. Politica – prin care nu înţeleg doar o simplă luptă pentru putere între grupuri care îşi împart resursele, ci o formă de manifestare a raţiunii în raport cu scopurile comune – nu îşi mai poate arăta scopurile. Devenită o anexă a altor domenii, politica este în criză. O criză mai gravă decît …

După 1990, după accidentul electoral din 20 mai 1990, cînd, sub efectul personalizării vieţii politice – o situaţie moştenită de la ceauşism şi revigorată de mitul eroului salvator –, Ion Iliescu obţinea din primul tur de scrutin 85,07% din voturi, iar FSN profita şi devenea „partid unic“ cu 67,02% din voturi şi 76,47% din locuri la Senat, respectiv 66,31% din voturi şi 66,41% locuri la …

„Cartea aceasta nu vrea să fie nici un act de acuzare, nici o profesiune de credinţă. Vrea doar să înfăţişeze o generaţie care a fost distrusă de război – chiar dacă a scăpat de obuzele lui“. Pentru mulţi dintre cei de astăzi, aceste două fraze cu care începe romanul Nimic nou pe frontul de Vest exprimă nu doar sentimentul neputinţei în faţa unei Istorii care …

Lipsită de suflul civic, decuplată de social, obsedată de eveniment, politica eșuează într-un efemer cotidian. Zi de zi, politica încearcă să ocupe prima scenă. Dar asta nu o transformă în centrul lumii. Simplă epidermă a istoriei, supusă schimbărilor de mode și moravuri, incapabilă să-și găsească sensul, politica experimentează eternitatea însoţindu-se cu cei pe care îi crede actori ai istoriei. Fie că era vorba de marii …

Aşa-numita „afacere Bercea Mondial“ – cu o titulatură a cărei semnificaţie rasistă nu poate fi trecută cu vederea,  cum este supranumit scandalul privind presupusa încercare de mituire a unor oficiali şi de scurtcircuitare a justiţiei la care pare să fi participat şi fratele lui Traian Băsescu, Mircea – dezvăluie, dincolo de faptul divers sau de tacticile de campanie mai mult sau mai puţin electorale, precaritatea …

Situaţia fotbalului la ora Mondialului brazilian ar putea părea absurdă, dacă nu ar fi dezolantă. Prins între politică şi economie, fotbalul s-a degradat pînă într-acolo încît nu  mai seamănă cu o competiţie sportivă. Regele fotbal moare sub ochii noştri! În piesa lui Eugen Ionesco ce mi-a inspirat titlul acestui articol, cînd regele Bérenger întîiul află că va muri la sfîrşitul spectacolului, acesta se revoltă …