Gheorghe CRĂCIUN

Viciile lumii postmoderne

Fragmente de jurnal (16 iulie-8 august 2006)

16 iulie 2006 Eram pe peronul unei statii de metrou, dimineata, dupa un drum la gara, cind mi-a venit ideea unei carti care sa se numeasca, eventual, Viciile lumii postmoderne (stiu ca exista o carte de poezie a sud-americanului Nicanor Parra care se cheama Viciile lumii moderne, dar cartea mea nu va fi o suita de esantioane, ci o fenomenologie de valori). De fapt, …

Citeşte articolul

„Mizez pe aceste resurse obscure ale sensibilitatii, incerc sa le intretin, mi-e teama de abstractizare“

O scrisoare inedita de la Gheorghe Craciun catre Dumitru Tepeneag

Stimate Domnule Dumitru Tepeneag, Relatia epistolara e ca si dragostea: ea presupune o continua, sustinuta si nesfirsit de rafinata lupta intre parteneri. In dragoste, intotdeauna cineva e mai tare. Nu neaparat cel care iubeste mai mult, ci cel care reuseste sa-si impuna mai bine iubirea. E si aici o chestiune de retorica in ultima instanta, o chestiune de... constructie si de stil. Exclud din …

Citeşte articolul

Nota Auctoris

Era toamna lui 2000. Ma stabilisem in Bucuresti, imi cumparasem o garsoniera. Ma angajasem la revista Observator cultural si nu-mi lipsea niciodata din geanta sprayul paralizant. Era noapte si eu urcam impleticit de oboseala scarile blocului F8C de pe strada Foisorului, ma prabuseam pe scaunul din fata calculatorului si simteam cum incepe sa infloreasca in mine firul pervers de iarba al acestei iubiri. O plamadeam …

Citeşte articolul

Singuratatea utilizatorului de telefon mobil

Ultimul text, ramas neterminat, din seria de eseuri, publicate de Gheorghe Craciun in Observator cultural, sub genericul „Viciile lumii postmoderne“ Despre lumea, arta si literatura moderne s-a vorbit pina nu demult ca despre un triumf al incomunicabilitatii. Ce altceva sa fi insemnat existentialismul daca nu o radiografiere si evaluare lucida a singuratatii ireductibile a fiintei umane, intr-un mediu de viata tot mai putin propice …

Citeşte articolul

Cum se joaca ultima carte?

De peste tot, din ziare, din romane si poezii, de la televizor, de pe zidurile acoperite cu graffiti, din reclame si oferte, din spectacolele fashion parades, de pe Internet si de pe site-uri, din filme si din manifestarile underground: acelasi adevar care ne asalteaza simturile si constiinta: lumea de azi este o lume vicioasa, viciata, vecina cu nebunia, traindu-si cu disperare placerile, asteptindu-si cu …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. Recycle Bin

Descopar, in caietul meu de insemnari sporadice, note pe care, dintr-un motiv sau altul, n-am reusit sa le integrez in secventele anterioare. Nu stau acum sa examinez de ce orice discurs, nu doar productia industriala, lasa in urma lui resturi de materiale, fragmente eventual refolosibile, rebuturi. Citind aceste secvente lasate pe dinafara, descopar printre altele si faptul ca sentimentul initial care a dus la …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. Coloana vertebrala si planta tiritoare

Postmodernismul este si un „prost modernism“ (un modernism prost integrat), tot asa cum postmodernitatea se confunda, la rigoare, cu o proasta administrare a modernitatii. Democratizarea tuturor valorilor vietii, afirmata cu pregnanta in ultimii cincizeci de ani, e probabil o cauza importanta a acestei situatii. inaltimea e un loc al transcendentei, fie ca ea inseamna coloana greaca si romana, cerul crestin al Evului Mediu …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. Cine pierde cistiga

Cind se vorbeste astazi despre disparitia umanismului clasic, a valorilor iluministe ale moralei si ratiunii, despre postindustrialism si globalizare, faptul se intimpla si datorita unor situatii concrete, manifestate in viata noastra imediata, din ce in ce mai lipsita de confortul si garantia reperelor supracategoriale. Toate aceste vechi pierderi si noi cistiguri par sa indice fara dubiu sfirsitul unei paradigme antropologice. Nu e deloc …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. Hiper-mega-super-trans

Asa cum notiunile de postmodernitate si postmodernism exprima, prin structura lor lexicala, o evidenta carenta conceptuala in planul definirii realitatilor subsecvente, si limbajul emotional si promotional al lumii de azi e unul puternic marcat de incapacitatea propriei sale motivari semantice. Sa retinem mai intii ca unii au vazut in cuvintul postmodernism un termen-umbrela, o notiune-valiza, un fel de timbru fiscal care poate fi lipit …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. God is a DJ

si nu un dirijor de orchestra – cum imi vine sa completez imediat, privind acest graffiti de pe un zid din cartierul Cringasi. Sint pe trotuarul unei strazi care ma duce spre casieria furnizorului meu de servicii on-line – „cea mai mare retea de fun si Internet din Romania“, dupa cum ma informeaza anuntul din home page. Acum, daca stau bine sa ma …

Citeşte articolul

Viciile Lumii Postmoderne. Doreste si ti se va da! Suna acum!

Una dintre cele mai puternice senzatii e probabil aceea ca postmodernitatea iti aduce lumea aproape si ti-o pune la indemina. E senzatia ca traiesti ca sa fii servit. Nu-ti dai seama ca pina si manifestarea acestei senzatii costa, ca totul e urmarea unui traseu controlat, cu pretul inclus. Mirajele si-au inversat directia. Lumea te cauta pe tine, nu tu pe ea. Nu-ti dai …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. Diversitate si diversiune; abundenta si dependenta

„Rapida instrainare generala de natura vie e in mare masura vinovata de abrutizarea estetica si etica a omului civilizat.“ Citesc aceasta propozitie intr-una din cartile etologului german Konrad Lorenz si imediat simt nevoia sa ma opresc. Ce adevar se ascunde aici si in ce masura ne-ar putea el ajuta sa intelegem mai bine actuala stare de lucruri? indepartarea noastra de natura a devenit de multa …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. Globalizarea la container

A vorbi despre viciile lumii de azi intr-o tara ca Romania – in care unii critici s-au grabit sa descopere (cel putin, la nivel literar) un postmodernism fara postmodernitate, un text fara contextul lui propriu – pare cel putin riscant. Si cu toate acestea demersul pe care il propun aici vine dintr-o necesitate interna, indusa de mediul de viata la care sintem obligati sa ne …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. A se consuma inainte de data expirarii

Pentru vechii latini, consumul (v. vb. consumo, ere) este cheltuirea banilor, pierderea timpului, finalizarea unei stari, hranirea, epuizarea, risipirea, distrugerea, moartea. Nici unul dintre aceste sensuri nu s-a pierdut pe drum pina la noi, postmodernii de azi. Societatea de consum da un sens imediat banilor, ghideaza starile noastre cotidiene si le ofera un continut, organizeaza sistemul bulimic al dorintelor, incurajeaza pe toate caile risipa, inlocuirea …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne

Cum se joaca ultima carte?

De peste tot, din ziare, din romane si poezii, de la televizor, de pe zidurile acoperite cu graffiti, din reclame si oferte, din spectacolele fashion parades, de pe Internet si de pe site-uri, din filme si din manifestarile underground: acelasi adevar care ne asalteaza simturile si constiinta: lumea de azi este o lume vicioasa, viciata, vecina cu nebunia, traindu-si cu disperare placerile, asteptindu-si cu …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne

Pe un peron de metrou

Eram pe peronul unei statii de metrou, faceam transferul pe o alta linie, dupa un drum la Gara de Nord, cind mi-a venit ideea unei carti care sa se numeasca eventual Viciile lumii postmoderne. Stiam ca exista o carte de poezie a sud-americanului Nicanor Parra care se cheama Viciile lumii moderne, insa ma gindeam ca opul meu va fi cu totul altceva. Nu o carte …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (III)

Intelighentia romaneasca a primilor ani de dupa decembrie ’89 a fost lipsita de pragmatism si prea putin dispusa la compromisuri benigne si negocieri „diplomatice“. Orgoliile doctrinare ale unor intelectuali de atunci au fost si ele prea mari si sansa unei reale opozitii – care sa antreneze atit partidele esichierului anticomunist, cit si structurile radicalizate ale societatii civile –, articulate pe principii politice si sociale comune, …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (II)

In primele luni ale lui ’90, prim-planul vietii publice era dominat de persoane si formatiuni politice de orientari diferite, unele aflate in totala opozitie, pe linii de start ireconciliabile. Politicienii reformati ai momentului (multi dintre ei fosti politruci), risipiti prin tot soiul de partide mai mici sau mai mari, incepeau sa invete arta discursului liber si a polemicii de idei si – in contextul confuz …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (I)

Dincolo de toate implicatiile ei particulare, individuale, ma intreb daca actuala „isterie nationala a dosarelor“ – cum a fost deja numita – nu este si urmarea unei razbunari a negurosului nostru trecut recent, o expresie concreta a ceea ce se ascunde in bine cunoscuta formula „intoarcerea refulatului“. Impresia mea e aceea ca in parcursul ei postdecembrist, Romania a mers inainte ca un tren cu usile …

Citeşte articolul

Un caz probabil exemplar

Naucitor mi se pare insa faptul ca, oricit de ingaduitori am fi, „opera“ sa va purta de acum inainte anatema culpei morale. Ideea ca intelectualul e, in general, un om slab de inger, oricit de contrare ar fi aparentele, se confirma si in cazul lui Sorin Antohi. Scrisoarea prin care el recunoaste ca a fost informator al Securitatii, publicata pe pagina de Internet a …

Citeşte articolul