Iulia POPOVICI

FILM. Riscurile reconstituirilor ficţionale

Tudor Giurgiu e un om cu multe calităţi – iar una dintre cele care-l particularizează printre regizorii actuali de film din România e faptul că se duce la teatru şi, într-un fel, pe cale de consecinţă, în distribuţiile lui se regăsesc extrem de mulţi actori cu experienţă scenică, dar debutanţi pe marile ecrane. Iar în De ce eu?, majoritatea sînt în această situaţie, de la …

Citeşte articolul

De ce vindem de mai multe ori același spectacol…

Text de deschidere la Suplimentul „Spectacole cu repetitie. Cćpii, reluări, remake-uri sau teatrul care se hrăneşte pe el însuşi“; şi in format pdf, puteţi citi acest Supliment

…și de ce ar interesa asta pe cineva? Ideea acestui grupaj, devenit între timp un supliment de opt pagini, s-a născut în urma poziţiei luate de Oltiţa Cîntec faţă de ceea ce ea considera un flagrant caz de copy/paste la Teatrul Naţional din Iași. Preluat de presa generalistă, „cazul“ a prilejuit o poziţionare în jurul onorariilor (mari) primite de regizorii de teatru și al „înșelătoriei“ …

Citeşte articolul

Perspectiva regizorilor, de la Craiova la Iași

De cealaltă parte a „baricadei“, pentru a afla motivaţiile interne ale practicii refacerii unor spectacole dintr-un teatru în altul, le-am solicitat regizorilor Mircea Cornișteanu și Cristian Hadji-Culea (în același timp, și directori de teatru) un răspuns (pe care-l publicăm integral) la următoarele întrebări: 1. Ca regizor, de ce vă simţiţi tentat să vă reluaţi anumite montări, la o distanţă mai mică sau mai mare de …

Citeşte articolul

Cum se repetă spectacolele. Cîteva exemple

Reenactment-uri – aura istorică a producţiei originale domină lectura creaţiei refăcute; de obicei, un reenactement nu e realizat de același artist, cuprinde referinţe la original și, eventual, la procesul de reconstrucţie în sine, însă nu e obligatoriu: Trilogia antică, regia Andrei Șerban, refăcută la Teatrul Naţional București, la 20 de ani de la premiera de la LaMaMa, New York. În mod …

Citeşte articolul

„ÎN AFARĂ DE CONCEPT, TOTUL E NOU ȘI TREBUIE REGÎNDIT“

Interviu cu regizorul și scenograful Horaţiu MIHAIU

Horaţiu Mihaiu e unul dintre artiștii de teatru români care și-a refăcut, programatic, un număr limitat de spectacole în alte teatre decît cele în care au avut premiera. Condiţia primară a reprezentat-o întotdeauna ca spectacolul original să nu se mai joace, o doua, la fel de importantă, fiind legată de faptul că fie „originalul“ fusese creat cu foarte mult timp în urmă (cazul lui Recviem, …

Citeşte articolul

TEATRU. De la Godot la Naţional. Telegrame

Teatrul Naţional Bucureşti Dragoste în patru tablouri de Lukas Bärfuss Traducere de Victor Scoradeţ Regia: Elena Morar Light design: Vlad Dragomirescu Scenografie: Alexandra Panaite Cu: Alexandra Fasolă, Bogdan Nechifor, Sorina Ştefănescu, Lucian Iftime, Liviu Chiţu Pe cît de discutabil ca mod de producţie (fiindcă se bazează pe zero risc din partea Teatrului Naţional – TNB – şi pe un regim …

Citeşte articolul

„Un spaţiu de dialog, deschis, intim şi informal“

Interviu cu Cristina BOGDAN

ODD este o nouă galerie, deschisă în Bucureşti la finalul anului trecut şi condusă de o echipă tînără de curatori. Lansat cu un proiect artistic dedicat Revoluţiei din 1989 şi cu un program curent de întîlniri şi dezbateri – cu scriitorul Adrian Schiop ca artist în rezidenţă –, spaţiul de pe strada Dr. Felix e un loc promiţător şi, pînă acum, atipic. …

Citeşte articolul

DANS. Dansul contemporan românesc în coproducţie

La începutul acestui an, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Teatrul German de Stat din Timişoara au lansat primul apel public pentru o coproducţie de dans contemporan din istoria (nu foarte îndelungată) a acestei arte. O deschidere excepţională către coregrafii români, apelul – la care înscrierile sînt aşteptate pînă pe 16 februarie – e o ocazie excepţională de „extindere a domeniului luptei“ spectacolului de dans …

Citeşte articolul

TEATRU. Girafe, bizoni și alte animale

Un decor dominat de maşini de spălat – Bizoni (ca şi Lei, pe care Radu Afrim n-a montat-o) se petrece explicit într-o spălătorie – şi un univers (comun ambelor texte puse în scenă la Sibiu) al familiei muncitoreşti. Trilogia catalanului Paul Miró, Lei, Girafe, Bizoni, investighează, în original, cartierele proletare ale Barcelonei anilor ’50, în plină dictatură franchistă, urbanizare agresivă şi conflict tăcut între valorile …

Citeşte articolul

Houellebecq, islamul şi „sfîrşitul Europei“

Michel Houellebecq – Soumission

Să fim sinceri: ultima carte a lui Michel Houellebecq nu s-ar fi vîndut în 120.000 de exemplare în prima săptămînă de la lansare dacă apariţia ei n-ar fi coincis cu atentatele de la Paris, ale căror prime victime erau jurnaliştii unei reviste ce-l avea chiar pe Houellebecq pe coperta ultimului număr, şi dacă subiectul romanului Soumission – ascensiunea politică a Islamului într-o Franţă tot mai …

Citeşte articolul

„Rasa musulmană“

Eo senzaţie bizară, schizofrenică de-a dreptul, să urmăreşti prin intermediul presei, de la mii de kilometri depărtare, un eveniment major, atît de revelatoriu pentru conflictele şi contradicţiile interioare majore ale lumii în care trăieşti. Fraţii Kouachi erau francezi de origine maghrebină şi crescuseră la orfelinat. Şi Hayat Boumeddienne, partenera lui Amedy Coulibaly, fusese lăsată în grija Statului, după moartea mamei sale (tatăl său s-a …

Citeşte articolul

Teatrul de Comedie – „Comedia Remix“

Teatrul de Comedie din Bucureşti a împlinit la început de ianuarie 54 de ani. Şi s-a gîndit să se sărbătorească. Nu cu tipica întîlnire de bilanţ, ci cu un proiect de cercetare, arhivare şi difuzare a istoriei acestei perioade, numit „Comedia Remix“ şi curatoriat de Cristina Modreanu, rezultat într-o expoziţie, o serie de interviuri cu artişti ale căror nume sînt legate de scena din Centrul …

Citeşte articolul

TEATRU. Anul 2014 în teatru. Pe scurt şi fracturat

Liviu ORNEA şi Iulia POPOVICI în dialog

De multe ori, nu se întîlnesc la aceleaşi spectacole – îi interesează lucruri diferite, dar care sfîrşesc prin a creiona un fel de portret-puzzle imperfect al anului trecut pe scenele româneşti. Un dialog la fel de imperfect între doi spectatori care se întîmplă să şi scrie despre ceea ce văd. Liviu ORNEA: Să încep cu lista celor mai bune dintre spectacolele pe care le-am …

Citeşte articolul

Brecht, ca o proteză clănţănitoare

Teatrul a ajuns acum să fie cea mai nondemocratică formă a artei (ca accesibilitate, vreau să spun; ca mod de producţie, în artă, democraţia e cel mult un rar experiment, al cărui eşec e celebrat periodic, de fiecare dată cînd e vorba despre alde Living Theatre, Woodstock sau „Fabrica“ lui Andy Warhol). El seamănă, de cele multe ori, cu bîrfitul despre bone, menajere şi şoferi …

Citeşte articolul

TEATRU. Eurovisionul premiilor teatrale româneşti: experimentul UNITER

Anul trecut, acordarea premiilor sub egida publicaţiei britanice The Evening Standard a provocat scandal – în condiţiile în care trei dintre membrii juriului îşi dăduseră demisia pe motiv de intromisiuni în procesul de votare. Aşa că în 2014, medotologia de premiere s-a schimbat, iar cum în juriu nu mai erau tocmai critici de teatru, concursul a devenit unul de notorietate. Într-un gest de rară …

Citeşte articolul

Anticomunismul ca ideologie

Simona PREDA – Patrie Română, ţară de eroi!

Habar n-am ce anotimp era, dar din poze pare să fi fost destul de călduţ – sîntem toţi doar în uniforma de pionier şi nimeni n-are helancă pe sub cămaşa albă. Am două codiţe absolut idioate spînzurînd pe sub bască (o convinsesem de curînd pe mama să-mi lase părul să crească şi nimeni din familia mea iubitoare de păr scurt nu ştia cum să mi-l …

Citeşte articolul

„Un strugure de poamă pe harta Uniunii“

Prima dată cînd trebuia să văd Moldova independentă. Erată, am ajuns la jumătatea spectacolului – un fel de efectul grănicerilor moldo-români asupra teatrului independent. N-a fost bine – mi s-a mai întîmplat să văd spectacole pornind de undeva, de pe traseu (nuuu, n-am scris despre ele…), dar Moldova independentă… nu funcţionează aşa. După cum s-a dovedit la a doua vizionare (la Festivalul Temps d’Images de …

Citeşte articolul

Statul în faliment. Cum depăşim anii ’90

Ceea ce ne-au arătat aceste alegeri e, în esenţă, ce prăpastie desparte în egală măsură gîndirea Statului şi pe cea a partidelor politice de realitatea socială din teren. O realitate în care Statul pretinde autist că ştie totul despre cetăţenii lui (deşi nu ştie absolut nimic), iar partidele s-au dovedit a trăi într-o bulă temporală unde ce mergea în 1992 merge şi în 2014. Nu, …

Citeşte articolul

„Cel mai mare instrument de propagandă e televiziunea rusească“

Interviu cu regizorul Serghei LOZNITSA

După proiecţia din cadrul Festivalului Astra de la Sibiu, filmul Maidan, al reputatului regizor ucrainean (acum stabilit în Germania) Serghei Loznitsa, a fost prezentat, la început de noiembrie, la Bucureşti în cadrul Les Films de Cannes. Maidan e un documentar observaţional care priveşte, de cele mai multe ori, de la o distanţă neangajantă, protestul din Piaţa centrală a Kievului, unde orele se fac zile, zilele …

Citeşte articolul

Care din voi doi/Va fi Băsescu doi

Luni, 10 noiembrie, candidatul la preşedinţie Victor Ponta – absolut întîmplător, şi prim-ministru în funcţie – a participat la „inaugurarea clădirii renovate“ a Teatrului Naţional Bucureşti; mai exact, finalizarea lucrărilor de reconstrucţie la ultima dintre sălile TNB, Sala Mare. Care nu coincide cu relansarea ei în circuit, fiindcă scena nu e încă dotată tehnic şi nu se joacă nimic acolo. Nu coincide nici măcar cu …

Citeşte articolul