Liviu ORNEA

Au fost făcute publice nominalizările pentru Premiile Uniter, Gala urmînd să aibă loc pe 18 aprilie. Aceste nominalizări sînt pretextul unei discuții în care miza a fost nu o listă alternativă de posibili premianți, ci rolul și modul de funcționare a singurelor premii teatrale din țara noastră.   Liviu Ornea: Să începem așa: nedumerirea mea este de ce a fost nominalizat Horațiu Mălăele. …

Acum, cînd se vorbește din ce în ce mai insistent despre fondarea unui nou partid, reiau un fragment din „Bifurcația“ publicată acum patru ani, pe 1 martie 2007. Spuneam atunci, poate prea naiv: „Un bun amic, tînăr, eminent om de știință, implicat în acțiuni ale societății civile pentru asanarea climatului academic de la noi, e curtat insistent de un partid politic care vrea să-l …

Pe 15 februarie, la Institutul Francez din Bucureşti, Cédric Villani, medaliat Fields în 2010 – medalia Fields e, pentru matematicieni, echivalentul Premiului Nobel; se acordă o dată la patru ani unor cercetători sub treizeci şi nouă de ani –, a vorbit despre „Particule, stele şi probabilităţi“. A fost o conferinţă pentru marele public, un adevărat eveniment onorat cum se cuvine de o sală arhiplină, …

Acum, cînd se vorbeşte atît de mult despre reforma învăţămîntului de toate gradele, poate nu e nepotrivit să ne aducem aminte cum arăta un liceu de elită în vremuri de mult apuse. Am găsit în biografia lui Proust, a lui Jean Yves Tadié, descrierea liceului Condorcet, unde Marcel fusese elev începînd din 1882, de la unsprezece ani. Iată: „Disciplina nu era cruntă, familiilor elevilor frîiele …

Am parcurs deja o parte din impozantul tom al lui Bogdan Murgescu România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010). Cartea e pasionantă, scrisă cu nerv, dar fără să facă rabat de la rigoarea academică. Iar concluziile – la care se ajunge greu, după examinarea mai multor puncte de vedere contrare, după cîntărirea atentă a opiniilor altora şi, întotdeauna, pe baza „cifrelor“, a unor statistici comentate …

Ca multe texte clasice, şi Viaţa e vis al lui Calderón de la Barca e foarte puţin citit azi, încă şi mai rar jucat. Aşa că, înainte de a discuta spectacolul Teatrului Odeon, poate e util să amintesc, pe scurt, conflictul. Regele Basilio îşi închide într-un turn fiul, pe Segismundo, la a cărui naştere i se prezisese că va fi un rege sîngeros şi crud. …

Discuţiile legate de Legea educaţiei naţionale sînt excesiv politizate, chiar personalizate, şi se poartă pe un ton mult prea ridicat. Ar trebui mai multă reţinere şi cumpătare. Sîntem capabili de ele?   Un articol care stîrneşte îngrijorare – justificată, aş zice – este articolul 130, care, prin alineatul 1, paragraful (b), obligă universităţile să adopte un „cod de etică şi deontologie profesională“, parte a …

Adoptată deja, Legea educaţiei naţionale continuă să stîrnească reacţii ciudate. Există destui interesaţi, chiar dintre cei cu putere de decizie, care îşi ocupă timpul cu căutarea de soluţii de blocare a legii. Prevăzuta întîlnire a rectorilor, la Iaşi, exact asta încearcă. Mult mai înţelept ar fi să caute soluţii de aplicare a legii într-un mod cît mai puţin traumatizant. Înţeleg, de exemplu, foarte …

Urît a mai început anul acesta! Şi nu e vina lui, a anului, ci a noastră, care inventăm o discontinuitate artificială acolo unde nu e decît continuitate. Sînt, bunăoară, mai dezamăgitoare piruetele logice şi volutele sofistice ale lui Andrei Pleşu din scrisorile către Ion Vianu scrise la început de an decît cele din editorialul său din 29 decembrie? Nu, sînt la fel de triste …

Unul dintre efectele perverse ale transformării studiilor de masterat în învăţămînt de masă este gradul din ce în ce mai mic de originalitate al lucrărilor de disertaţie cu care se încheie aceste studii. Tot ce se poate cere este ca lucrarea respectivă să nu copieze cuvînt cu cuvînt din cărţi sau articole indicate de îndrumător, dar asta nu înseamnă originalitate. Majoritatea lucrărilor de disertaţie sînt …

Ion, om de aproape optzeci de ani de-acum, îmi povesteşte ce chefuri trăgea pe vremuri, cînd lucra – era şef de secţie într-o croitorie din provincie. Soţia lucra şi ea, era plutonier în miliţie. S-au descurcat întotdeauna. Cînd erau lipsurile mai mari, găseau pe cineva să-i servească, aveau pe cineva la carmangerie, pe altcineva la Gostat, în fine, „oameni sîntem, ne ajutam, se găsea“. …

Ion, om de aproape optzeci de ani de-acum, îmi povesteşte ce chefuri trăgea pe vremuri, cînd lucra – era şef de secţie într-o croitorie din provincie. Soţia lucra şi ea, era plutonier în miliţie. S-au descurcat întotdeauna. Cînd erau lipsurile mai mari, găseau pe cineva să-i servească, aveau pe cineva la carmangerie, pe altcineva la Gostat, în fine, „oameni sîntem, ne ajutam, se găsea“. …

Deşi mare amator de tenis, am obosit urmărind ping-pongul dintre Parlament şi Guvern cu legea educaţiei, jucat sub atentul arbitraj al Curţii Constituţionale. Am rămas la faza în care între varianta pe care Guvernul îşi asumase sau doar intenţionase să-şi asume, n-am înţeles, răspunderea şi cea care se va discuta sau se discută deja, nu-mi dau seama, în Parlament, erau diferenţe majore. Anume, toate …

Să ne faci, Căpitane, o ţară ca soarele sfînt de pe cer! Că doar în tine ne mai e speranţa. Ne-a ajuns cuţitul la os de cît ni l-au răsucit în rană. S-a înmulţit pălămida şi nu mai vezi tulpină de floare. Colcăie vermina, au dat străinii iama şi din afară şi dinăuntru, de s-a-nnegrit ţara şi s-a spurcat limba. A sărăcit lumea, umblă românul …

Am încercat în zilele din urmă, în plin vacarm şi cacofonie asurzitoare, să-mi aduc aminte cum îl vedea generaţia mea pe Adrian Păunescu – de fapt, extrapolez, poate, nepermis: e vorba despre colegii şi prietenii mei, singurii ale căror păreri de-atunci le cunosc de la sursă. Pare greu de crezut acum, dar în vremea liceului meu, a doua jumătate a anilor şaptezeci, noi citeam …

De la Paul Zarifopol citire, Caragiale îşi privea cu umor binevoitor personajele. „Îi urăsc, mă, îi urăsc“ e excepţia, nu regula. Şi cînd sînt odioşi, poltroni, libidinoşi, escroci – şi atunci par simpatici, lichele amuzante. E probabil că Zarifopol, bun prieten cu Caragiale, îşi formase părerea „la sursă“. E, cum s-ar zice, credibil. Şi chiar aşa a fost citit mai mereu Caragiale, aşa …

De cîte ori stau de vorbă cu oameni din corporații, din bănci sau ascult reprezentanți ai unor mari firme, la televiziuni, sau cînd vin să le vorbească studenților noștri, sînt șocat să aud că, de fapt, ce îi interesează pe ei nu e, în primul rînd, pregătirea de specialitate a studenților, ci pregătirea de bază, minimală, dublată de „un spirit deschis“ (open minded, ca …

Copil, făcusem o pasiune pentru Torouţiu. Locuiam într-un bloc lung, cu multe scări, de pe strada Liniştei, în faţa lui era capătul tramvaiului 3 şi al unor troleibuze, unul trebuie să fi fost 87. Era foarte aproape de Cimitirul Bellu şi duminica, uneori, tata mă ducea la plimbare în cimitir. Serile, îmi plăcea să intru în camera lui şi să mă cufund cu totul în …

Ciudată seară a fost cea de joi, 28 octombrie. Am ajuns la Sala Palatului puţin înainte de ora şase. Lume peste lume, Bucureştiul culturalo-monden în păr (Tout petit Paris, cum zicea Costi Rogozanu). Şi foarte mulţi tineri. M-am bucurat să văd şi studenţi de-ai mei cărora le spusesem (la curs, iertare!), că ar fi bine să vadă filmul lui Andrei Ujică (despre care, spre …

Unul dintre cuvintele care îmi repugnă cel mai mult în legătură cu învăţămîntul este „competitivitate”. Este repetat pînă la greaţă şi tradus în cele mai deşănţate forme de cîştig pentru unii profesori. Pe de o parte, se vorbeşte despre stresul evaluării şi al notării, se propun fel şi fel de formule de evaluare continuă, tocmai pentru a evita ca viitorul unui copil să atîrne de …