Marius OPREA

Statul a ars

articol publicat doar în variantă on line

Cea mai mare durere a copilăriei mele a fost aceea cînd m-am pîrlit la un deget. Fără îndoială, cea mai crudă suferinţă a unei fiinţe vii este aceea creată prin foc. Tocmai de aceea, în Evul Mediu, o epocă în care uneori atrocităţile sînt departe de a fi imaginate în lumea noastră, moartea prin foc era considerată drept cea mai mare pedeapsă, hărăzită vrăjitoarelor şi ereticilor. …

Citeşte articolul

Morţii din magazia istoriei

Dimineaţa zilei de 31 august a acestui an a fost pentru mine una care se dovedeşte greu de uitat. Cu o zi înainte, chiar de ziua Sfîntului Alexandru, mă despărţisem de fiul meu Alexandru, care are zece ani şi de şapte trăieşte în Germania, după o vacanţă în doi de neuitat. La Sibiu, unde ne-am despărţit, nu departe de aeroport este o autogară în care …

Citeşte articolul

Cîntecul morţilor. La Periprava

Din 2006, de cînd am iniţiat programul de arheologie contemporană, ca preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, nu mi-am putut imagina că o să trăiesc ceea ce s-a petrecut în cîteva zile la Periprava. Un loc pe care l-am ştiut din cărţi, din poveşti ale supravieţuitorilor de acolo, pe o insulă transformată într-un lagăr de concentrare comunist, care a …

Citeşte articolul

În căutarea poporului pierdut

În 2006, am iniţiat un program de cercetare inedit în România, ca de altfel în majoritatea ţărilor foste comuniste – cu excepţia, din cîte ştiu, a Lituaniei şi a fostei Iugoslavii, unde au fost investigate gropile comune rezultate de pe urma masacrelor din timpul războiului recent –, şi l-am denumit arheologie contemporană. Am început prin cercetări în Cimitirul Săracilor de la Sighet, în încercarea de …

Citeşte articolul

Culori

Culori În amintirea lui Andrei Bodiu, la un an de zile de la moartea sa Uneori ziua este mătăsoasă, scrisă de creionul unui copil pe cer Aşa cum scriai tu cu picioarele tale pe iarba unui teren de fotbal La poalele unei cetăţi cînd eram puberi Driblînd cu o minge de fotbal şi rîzînd într-una. Cînd o …

Citeşte articolul

Pe urmele adevărului. La Călineşti

La sfîrşitul săptămînii trecute, am fost invitat, pe e-mail, de o învăţătoare din Călineşti de Teleorman, să le vorbesc copiilor de la clasele cinci-opt dintr-o parte uitată şi nefericită a lumii (în raport cu luminile şi luxul celei în care trăim noi, nomenclatura oraşelor mari) despre crimele comunismului. De fapt, ca să fim de comun acord cu profesoara de istorie Mihaela Dobre şi cu sensibilitatea …

Citeşte articolul

Centrul pentru Combaterea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici

Preşedintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler pe preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Octav Bjoza, pe 22 decembrie, chiar la 25 de ani de la Revoluţie. Este un gest neaşteptat: primul om în stat alege ca prim gest al său, după învestire, să omagieze astfel nu doar un om, ci, prin el, pe toţi deţinuţii politici, atîţia …

Citeşte articolul

La mulţi ani?

Se termină anul 2014. Se încheie Centenarul Coposu care, slavă Domnului, s-a desfăşurat aşa cum se cuvenea. Însă eu nu am mai săpat nimic. Cu o singură excepţie (descoperirea şi exhumarea unui dezertor la Sângeorz-Băi), nu am mai adus la lumină nici un partizan, deţinut ori ţăran ucis de securitate şi îngropat anonim prin cimitire, păduri ori pe cîmpuri. Pentru că Guvernul României, …

Citeşte articolul

„Tatăl meu nu mai putea merge, urla de durere, a început să verse sînge“

Interviu cu Andrei URSU, la 29 de ani de la ziua asasinării tatălui său: 17 noiembrie 1985

În lumea asta, culturală sau nu, creştină de orice rit sau musulmană şiită ori sunnită, există fapte de mirare care vin în fiecare zi precum răsăritul soarelui. Şi nu le băgăm în seamă sau le înţelegem mai tîrziu. Uneori, foarte rar însă, se întîmplă să fim potriviţi cu întîmplarea sau mai degrabă, aş spune, cu Pronia. Cel puţin aşa am trăit eu o asemenea întîmplare, …

Citeşte articolul

Fiţi alături de Andrei Ursu!

În căutarea tatălui pierdut

Am crezut că Nicolae Ceauşescu a murit. Nu. Nu a murit. Nu întîmplător, am simţit aroma de iască şi izul abuzurilor din trecut ale Securităţii, învelite în sudoarea rece şi tristeţea unui prieten. Andrei Ursu, cetăţean româno-american, se află, acum cînd scriu (marţi, 4 noiembrie), în a 12-a zi de grevă a foamei, într-un mod paradoxal, tocmai în sediul Grupului de Dialog …

Citeşte articolul

Unde e Patria?

Portetul candidatului ideal este deja stabilit. Cred că majoritatea sondajelor de opinie sînt în acord cu aceasta. Candidatul ideal este cel care a fost hulit de mulţimile proletariatului suburban, începînd cu 29 ianuarie 1990, şi care, apoi, a fost împiedicat să se întoarcă în ţară, la mormintele părinţilor. Urcat în avion, nu a simţit umilinţă; ba chiar i-a iertat pe cei care îl urcau, …

Citeşte articolul

Ingerinţa serviciilor, obedienţa unui jurnalist

Dulce ca mierea e glonţul Securităţii, mă gîndesc că este ceea ce crede Turcescu. Îmi imaginez prin ce trece Robert Turcescu, un ziarist care, la una dintre emisiunile care l-au consacrat, mi-a oferit o bilă albă, tocmai pentru încercarea de a-l deconspira, adică vorbind de funie în casa spînzuratului – pe atunci mă ocupam cu asiduitate chiar de ofiţerii acoperiţi. Înainte de 1989, numărul acestora …

Citeşte articolul

POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. România fără poezie

Poezia nu mai face parte din valorile noastre decît la moartea poeţilor; şi atunci, doar pentru cîteva ceasuri ale lacrimilor unora dintre apropiaţii lor. Tranziţia, s-ar spune, ucide poezia. Dacă mă uit, o generaţie întreagă de miniştri a murit. Închipuiţi-l, de pildă, pe Mircea Nedelciu prim-ministru; pe Alexandru Muşina şi Gheorghe Crăciun la Interne şi la Finanţe. Apoi, pe Mariana Marin la Cultură. Pe Traian …

Citeşte articolul

PRIMIM LA REDACŢIE. Demisii neaşteptate, o nouă lume şi o altă istorie

Crin Antonescu şi Klaus Johannis au distrus tot ceea ce ar fi fost, după atîţia ani amărîţi, o schimbare de mentalitate şi conduită a omului politic în raport cu cetăţeanul. Un om nepătat şi un neamţ, care în tandem ar fi adus o altă faţă României. Totul s-a petrecut peste noapte. Primul a demisionat, plătind, poate, un post pentru soţia sa – altfel un preţ …

Citeşte articolul

Moartea lui Flore, băiatului Floarei

Cînd urci printre dealuri în zori, cu soarele răsărit în spate, cînd încă este răcoare şi roua se usucă, făcînd urcuşul mai uşor şi fără grabă, îţi spui că ziua nu poate fi decît bună, mai ales dacă, spre capăt, te aşteaptă şi un izvor cu apă rece şi limpede. Aşa arată locul; dar totul se schimbă după o perdea de aluni şi de frasini. …

Citeşte articolul

Un pod prea îndepărtat pentru o Românie morală

De curînd, am fost solicitat de doamna Aura Christi să răspund, pentru Contemporanul, unui chestionar cu privire la şansele reluării unei teme care multă vreme a aprins spiritele în societatea civilă, apoi în Parlament şi, cînd şi cînd, continuă să stîrnească pasionante dezbateri: condamnarea comunismului. Ancheta jurnalistică porneşte de la un demers al neobositului Sorin Ilieşiu, de reluare a Raportului prezidenţial din 2006, de astă …

Citeşte articolul

Un an fără Alexandru Muşina

Cu o precizie specifică, vechiul meu computer îmi arată că, în noaptea de 19 spre 20 ianuarie a acestui an, am scris, la ora 4 şi 14 minute următoarele rînduri într-un aproximativ metru antic: „Patima se loveşte de vînt / Şi patima se-aşează-n pămînt / Trufia loveşte în cer şi acolo oglinzile ei pier / Nimic, nici minune, nici pace nu e …

Citeşte articolul

Şeful Securităţii, de la Jilava la Virtutea Militară (II)

„Miniştrii de Interne şi şefii Securităţii au fost cu toţii soldaţi fideli ai Partidului. Cei mai mulţi au fost ei înşişi activişti de partid, înainte de a lucra în Securitate. Să-i menţionăm aşadar pe cei responsabili, ca demnitari ai aparatului represiv, pentru ceea ce s-a petrecut vreme de peste patru decenii în România, pentru sutele de mii de morţi şi deportaţi: Teohari Georgescu, ministru …

Citeşte articolul

Şeful Securităţii, de la Jilava la Virtutea Militară (I)

Nimeni nu poate nega o evidenţă – anume că preşedintele Traian Băsescu le poartă, din motive de el ştiute, un respect aproape sfielnic foştilor securişti. O primă dovadă a acestuia este numărul foarte mare de avansări la gradul de general în Serviciile Secrete, ca şi acela al decoraţiilor acordate, cu diferite prilejuri, unui număr şi mai mare de „veterani“ din fosta Securitate. Pînă în 2013, …

Citeşte articolul

Moartea unei alianţe, reînvierea unui partid

La începutul lunii ianuarie a anului 2011, socoteam Alianţa dintre liberali şi conservatori mai mult decît „compromiţătoare pentru PNL“ şi, într-o exprimare frustă am declarat public că ea arăta ca un fel de „anus contra naturii“, socotind că partidul al cărui simplu membru eram (şi sînt) nu este într-atît de bolnav încît să se supună cu ochii închişi unei asemenea operaţii. La vremea aceea, eram …

Citeşte articolul