Intr-o lume atit de grabita si de sufocata de motivatii imediate, care se inlantuie unele de altele nu prin necesitate (in sensul corect al termenului), ci printr-un soi de mecanism superficial, al prezentei cu orice pret: asemenea unei masinarii de impachetat stratificate, care, daca pe rampa cade o pietricica, o va impacheta sofisticat, mai intii intr-o cutiuta de catifea, apoi intr-un ambalaj de celofan, apoi, …
La doar o zi diferenta, Nationalul clujean lanseaza doua premiere: un Goldoni foarte frecventat, Sluga la doi stapini, in regia Monei Chirila, la Sala Mare, si Trainspotting al lui Irving Welsh (un manifest al noii scoli scotiene de film si teatru, virf de lance in referintele filmografice ale deceniului trecut), in regia lui Sorin Misiriantu, la Euphorion. Doua tipuri de scriitura extrem de diferite, doua …
Nu stiu in ce masura publicul sau chiar ansamblul echipei, prins in munca de fiecare zi, isi dau seama de asta, insa Teatrul maghiar din Cluj trece printr-o perioada fasta, aflata cumva dincolo de spectaculozitati accidentale si explozii afectate, intr-un fel de pirg al profesionalismului si al gustului. Stagiunea aceasta curge cu liniste, in impliniri curajoase si foarte diferite intre ele, de la Shakespeare la …
Sa fie discretie, sa fie blazare? Sa fie o simpla superbie, cum cred unii? Dar daca e doar placere, placerea asumata a demonstratiei, in speranta deschiderii unui dialog adevarat? Si, la urma urmei, de cind simplitatea a devenit iritanta ca o agresiune, descumpanitoare ca o insulta? La Cluj, la National, Alexandru Dabija a montat o noua versiune a piesei inginerului mecanic devenit dramaturg cu …
Ca sa spui ca ai o companie privata inseamna sa recunosti ca ai un capital. Cel putin in principiu. Sau sa gasesti pe cineva care sa puna la bataie un anumit capital. Ce fel de capital? Bani, domnule, bani. Minimal, dar bani. Fiindca, vezi bine, cu tone de sudoare (de singe) si cu ceva noroc, cu un minim capital poti construi un proiect, doua, poti …
Actualizarile textului clasic in raport cu dominantele cronotopului estetic. Riscuri, clisee, sanse Privind, acum vreo citeva luni, pe ProTV, microreportajul de la premiera Gaitelor lui Alexandru Kiritescu, pus in scena la Odeon de Alexandru Dabija, m-am trezit din amorteala telejurnalului. Scurta interventie a regizorului, in tonul sau tipic, blazat-provocator, parea sa sugereze ca spectacolul vrea sa fie un soi de raspuns personal – al …
Teatrul, de cind e el teatru, e un mediu favorizant pentru superstitii si mici mitologizari spontane, a caror forta de agregare si difuzie e dublata de persistenta (adesea incredibila, depasind deceniile ori chiar secolele) in timp. Nu se vorbeste prea des despre asta, dar pare un soi de „atavism“ care, in linie antropologica, semnaleaza obscurele legaturi dintre scena si spatiile de invocare a sacrului, …
Dupa 12 ani, inca prea putini dintre noi stim ca avem drepturi. Si mai putini stim de ce, cum suna si mai ales cum se exercita ele. Mai rau, desi recunoscute de lege, aceste drepturi sint adesea ignorate (voit sau din inconstienta) de cei indreptatiti (si platiti de noi) sa le apere: institutii, functionari, oameni ai legii ori chiar guvernanti, care emit hotariri care contrazic …
Teatrul de Stat din Oradea – Intrusa de Maurice Maeterlinck. Traducere de Anca Maniutiu. Versiunea scenica: Mihai Maniutiu. Decoruri si costume: Vioara Bara. Coregrafia: Vava Stefanescu. Regia: Mihai Maniutiu. Distributia: Mariana Presecan (Ursula), Ion Mainea (Bunicul), Dorin Presecan (Tatal), Serban Borda (Fratele), Paula Chirila (Muribunda), Angela Tanko, Corina Cernea, Codruta Ureche, Geo Dinescu, Mihaela Gherdan, Zentania Lupse (fiicele). Concizia maniutiana, trebuie sa marturisesc, …
Teatrul „Ariel Underground“, Tirgu Mures – Despre Kolka si cum a zburat el in Brazilia iar Petka n-a crezut o iota, de Daniil Harms. Regia si scenografia: Horatiu Mihaiu. Coregrafia: Julieta Iordache. Univers sonor: Virgil Mihaiu. Cu: Valentin Lozinca, Geta Potcoava, Mariana Iordache, Cornel Iordache. Sint un fan ATELIER. Un fan insuficient de consecvent (din cele 10 editii sarbatorite anul asta am fost doar …
Teatrul National Cluj, Exact in acelasi timp de Gellu Naum. Interpreti: Marian Ralea, Elena Ivanca, Ovidiu Crisan, Miriam Cuibus, Eva Crisan, Maria Munteanu, Emanuel Petran, Dan Chiorean, Adrian Cucu. Regia artistica: Mihai Maniutiu. Decoruri si costume: Iuliana Vilsan. Coregrafia: Vava Stefanescu. In ultimii ani, Mihai Maniutiu ne obisnuise cu o radicalizare din ce in ce mai grava a discursului sau scenic, spectacolele devenind …
Teatrul National din Cluj – D’ale carnavalului de I.L. Caragiale. Regia: Miriam Cuibus si Mona Chirila. Scenariu, scenografie, ilustratie muzicala: Miriam Cuibus. Cu: Patricia Nedelea, Nora Chiriac, Geo Dinescu, Cristian Rigman, Catalin Codreanu, Alin Teglas, Romulus Chiciuc, Dragos Hirjoaba, Rares Stoica, Filip Odangiu, Sorin Chitac, Catalin Herlo. In general, celebrarile astea, UNESCO sau nu, au mai toate in atmosfera asa de statut electrizanta de …
Lentoarea de reactie a scenelor romanesti, in special a celor oficiale, la textul contemporan de teatru, de la noi si de oriunde altundeva, nu e o noutate, ci chiar un fenomen cu multiple explicatii, asupra caruia s-a scris relativ mult: Victor Scoradet e unul dintre criticii aprigi ai acestuia, dar si dintre cei citiva activisti asumati (daca ar fi doar sa ne gindim la marele …
Dupa Ioana D’Arc si Zoon erotikon, ambele atragind atentia asupra unei schimbari de orientare (daca nu, in fond, asupra unei schimbari de substanta) in estetica personala a lui Mihai Maniutiu, stagiunea clujeana s-a deschis in a doua jumatate a lui septembrie, cu un nou proiect, si mai radicalizat, de teatru-dans: L’Oubli/Uitarea. Anuntat de criticul si esteticianul teatral George Banu, daca nu ma insel, inca de …
Nu ma indoiesc de faptul ca Festivalul national de teatru din acest an va stirni (a si stirnit deja) diverse controverse. Mai mult, discutiile publice in contradictoriu pe aceasta tema mi se par sanatoase, fiindca ele antreneaza intrebari, luari de pozitie si corectii de traseu indelung asteptate, ceea ce confirma functiile majore pe care un festival anual de rang national trebuie sa si le constientizeze …
Tentatia de a citi Hamlet-ul lui Vlad Mugur ca pe o opera intentionat testamentara e pe cit de fireasca, date fiind tragicele circumstante, pe atit de nociva. Aproape toate spectacolele puse (sau reconstruite) in Romania de catre artist, in acesti ani ai reintoarcerii, sint in acelasi timp si „povestiri dramatice“, dar si arte poetice marcate, vorbesc adica despre „ceea ce este teatrul, despre distanta dintre …
