De Ziua Naţională, preşedintele Băsescu a rememorat cui datorăm unirea din 1 decembrie 1918: în ordinea sosirii, lui Ion I.C. Brătianu, Regelui Ferdinand, iar apoi unor generali ai Armatei române. Nimic despre Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ştefan Ciceo-Pop, Iosif Jumanca şi alţi atleţi ai ideii. Cu alte cuvinte, iarăşi, unirea s-a făcut de către guvernul de la Bucureşti – întors de curînd de la Iaşi, …
Volumul coordonat de Liviu Neagoe,Elite, naţiune şi societate în România modernă (P.U.C., Cluj-Napoca, 2012, 256 p.) are un mare merit observabil dintru început: este rodul colaborării „unui grup de tineri cercetători, cu interese istoriografice şi tehnici de investigare oarecum convergente..., fiecare dintre autori avînd experienţa mai multor stagii de pregătire în ţară şi străinătate, dar cu pornirea firească de a repune în discuţie, dintr-o perspectivă …
Cum era de aşteptat, românii nu s-au acomodat prea bine cu politica de vorbe grele şi de sprijinire a ilegalităţilor baroniale. Este drept, au trebuit douăzeci şi cinci de ani pentru ca acest lucru să se vadă mai bine. După ce Parlamentul s-a umplut de PSD, în semn de protest faţă de politicile brutal austere ale lui Băsescu, a venit vremea ca preşedinte să devină …
Frumuseţea democraţiei şi a statului românesc de drept este că, dacă le contempli de departe, sînt de natură să permită observaţii pe care „democraţiile de manual“ – dacă vor fi existînd cumva – nu le-ar îngădui niciodată. Un exemplu poate facilita înţelegerea acestei afirmaţii mai mult decît orice dezvoltări ulterioare, oricît de sofisticate şi de blindate bibliografic. Să presupunem că un tînăr politician dintr-o …
După alegerile ce se apropie, România se va alege cu un nou preşedinte. Asta înseamnă că, măcar pe moment, se va evita rutina Iliescu – Băsescu, preşedinţii realeşi din perioada postcomunistă, revenindu-se la o situaţie tip Constantinescu. Cu asta, noutatea s-ar prea putea să se termine, reintrîndu-se într-un context politic anunţat în proporţie zdrobitoare de premisele sale. El, contextul, se va caracteriza, oricum, prin …
Spectacolul cotidian al emisiunilor politice televizate și decoltarea frivolă a limbajului dincolo de orice pretenţie de respectabilitate ocupă, tot mai mult parcă, prim-planul atenţiei publice românești. Cărui impuls îi corespund însă acestea și epifenomenul cărei dezvoltări mai profunde sînt? Cel mai la îndemînă răspuns pare să fie cel care le leagă indisolubil de demagogie. Dar asta ar putea sugera că numai în raport cu demosul, …
Deschizîndu-se spre elemente culturale provenind din alte arealuri spirituale și arondate altor popoare, strămoșii românilor nu au făcut mereu faţă unor presiuni și nu au fost tot timpul siliţi să intre întro dinamică impusă artificial, cu mijloace politice și militare. Uneori, ei au împrumutat și prelucrat benevol formele și conţinuturile de care aveau nevoie în propria dezvoltare, dintrun simţ practic și un sentiment acut al …
Pentru Mircea Eliade lucrurile se prezintă astfel: „Ca şi înaintaşii lor getodacii, românii au suferit, de la naşterea lor, o serie de invazii mult mai sălbatice decît cele ale protoistoriei şi diverse influenţe contradictorii, uneori chiar ostile. Dar poporul român rămîne fidel şi legat de pămîntul lui, fără a-l abandona nici în împrejurările cele mai tragice, acceptînd influenţele şi invaziile fără a-şi pierde substanţa etnică, …
Pendularea între afirmarea culturală proprie şi absenţa acestei afirmări – adică dintre participarea la istorie şi, respectiv, boicotul istoriei, cum le numeşte Blaga –, ca şi distincţia dintre culturile mari, creatoare de istorie, şi cele mici, nesemnificative din punct de vedere istoric, pe care o face E.M. Cioran contează, ambele, în ordine axiologică. Se instituie astfel caracteristici caracterial-comportamentale româneşti şi criterii de estimare a culturii …
Pentru tînărul Emil Cioran, nu retragerea din istorie blagiană reprezintă explicaţia aşa-zisului mileniu absent al românilor. Repliaţi în organic sau nu, problema se pune în termenii etapelor de dezvoltare din viaţa poporului nostru. Astfel, epoca primordială este o epocă de naivitate (E.M. Cioran, Schimbarea la faţă a României, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2011, p. 88). „Omul s-a simţit totdeauna mai bine în epocile de naivitate“ (ibidem). …
În mai multe cărţi ale lui, printre ele şi Un Dracula pe care Occidentul l-a ratat (București, Editura Floarea Darurilor, 2001), Dan Horia Mazilu vorbea despre mișcările prerenascentiste din Estul și Sud- Estul Europei ca despre o realitate comună mai multor popoare din vasta regiune menţionată, dar și care își etalau propriile particularităţi. Ele ar fi fost generate în legătură cu ecloziunea „Renașterii Paleologe“ (configurată …
În viziunea lui A.D. Xenopol, „Faptele care s-au produs sau se produc în cele două cadre ale spaţiului şi timpului, fără să sufere influenţa forţelor modificatoare, constituie fapte de repetiţie. Dimpotrivă, cele care sînt sau pot fi modelate şi transformate de către forţele ce acţionează în timp constituie faptele de succesiune“ (A.D. Xenopol, Principiile fundamentale ale istoriei, Editura Albatros, Bucureşti, 2003, p. 39). Faptele de …
În 1935-1936 dezbaterea referitoare la destinul cultural al românilor şi la pătrunderea lor în marea istorie, ieşind din mediocritatea tristă şi anonimă a micilor culturi, era în toi. Printre vocile care se auzeau în presă se numărau cele ale lui Emil Cioran şi Mircea Eliade. Curînd se racorda însă la discuţie, într-o formă mai degrabă monografică, şi Lucian Blaga, publicînd volumul Spaţiul mioritic (1936). …
În admirabila serie de bizantinologie a Editurii Nemira a fost reeditată lucrarea lui Endre von Ivánka, Elenic şi creştin în viaţa spirituală a Bizanţului timpuriu (Bucureşti, 2013, 136 p.; prefaţă de Vasile Adrian Carabă). Autorul, care a trăit între 1902 şi 1974, născut în Austro-Ungaria din părinţi aparţinînd celor două naţiuni ale dualismului, a fost pentru scurtă vreme universitar la Cluj (1941- 1944), ca filolog …
În istoriografia vieţii sociale româneşti, progresele s-au lăsat îndelung aşteptate pe felurite liniamente. Dacă, de pildă, mişcarea muncitorească a focalizat atenţia vreme de jumătate de secol, în virtutea comandamentelor ideologice ale Partidului Comunist, viaţa altor straturi de populaţie din trecutul românesc a avut de aşteptat exegezele care să relanseze interesul cititorilor. Existau destule subiecte impopulare în ochii oficialităţilor noastre şi, orice s-ar crede, ele nu …
După ce s-a dedicat vreme de decenii studiului cîtorva balade populare românești – printre care Meșterul Manole, Ion Taloș publică o nouă monografie, însoţită de un repertoriu copios de texte din colindele românești la temă, despre confruntarea dintre om și leu în culturile antice, medievale și moderne. Practicînd un vast comparatism istoric și cultural, în monografia Omul și leul. Studiu de antropologie culturală (Editura Academiei, …
Una dintre pietrele de încercare ale înţelegerii oamenilor s-a dovedit mereu perplexanta evidenţă că unii o duc bine și alţii rău; că există bogaţi și săraci; că pentru unii totul pare să meargă de minune, iar pentru alţii – mereu prost. Celor preocupaţi să înţeleagă, printr-o investigaţie istoriografică, de ce lucrurile arată așa, li s-a adăugat și David S. Landes, autorul cărţii despre Avuţia și …
Nimeni nu se îndoiește de importanţa legăturii dintre istorie și timp. Aproape că istoria nici nu poate fi concepută în afara timpului. De la reprezentările sacre – care vorbesc despre izgonirea din Paradis ca despre o cădere în istorie – pînă la recuperarea tot mai accentuată, bine articulată metodologic, a istoriei celor fără de istorie (istoriile animalelor, de pildă; sau ale afectivităţii, prezenţă permanentă în …
Premiat în 2001 de către World History Association pentru Marea divergenţă. China, Europa şi naşterea economiei mondiale moderne (traducere de Gabriela Petrilă şi Paul Aneci, Iaşi, Editura Polirom, 2012, 365 p.), Kenneth Pomeranz s-a bucurat de o receptare irelevantă în România. Ori istoricii nu l-au citit, ori l-au citit şi recenziile lor sînt pitite prin revistele specializate, lăsînd publicul mai larg fără judecăţile critice specializate …
Atunci cînd a apărut, Ironia istoriei americane, cartea lui Reinhold Niebhur – tradusă la noi de Valentin Filip și apărută la București, Editura Rao, 2012, 186 p. –, s-a bucurat de un mare succes, rămînînd pînă astăzi una dintre reflecţiile meritorii, deplin recunoscute ca valoare, din istoriografia americană și din filozofia istoriei. Aparent, eseul – nu foarte întins – al lui Niebhur nu conţine o …
