Bogdan GHIU

Cartea Cărţilor nu este Biblia, care este Cartea Cărţilor, ci Biblia multilingvă, cărticica, culegerea (logos), antologia paralel, contiguu,juxtapus poliglotă, caiet-maculator-colaj imanent, cartea-cu-Cărţi în mai multe limbi (a tuturor limbilor, plat-plan-ptolemeic), Cuvîntul (presupus) al Domnului simultan și pe faţă,declarat, în traducere, căci ca traducere: Biblia trebuie tradusă „orizontal“, este în permanentă traducere „plată“, „orizontală“ (și trebuie, tocmai de aceea, reprezentată ca traducere, în permanentă traducere: ca …

Recentele alegeri din Franța și mai ales vasta, enorma, să sperăm nu și totala victorie a lui Macron, președinție plus parlament (așa cum visează, oriunde, toți cei care ajung președinți: să nu mai aibă a se împiedica de parlamente, care ar trebui să devină, dacă s-ar putea, doar niște organe de validare, adică un fel de notariate), felul în care acesta a cîștigat toate alegerile …

Am auzit spunîndu-li-se deja „les Marchants“, „Mergătorii“, adică membrii noii mișcări, deja istorice, La République en marche! Mișcare, generic spus, că partid, cel puțin deocamdată, nu prea e și poate nici nu va fi, tot așa cum (se tem mulți) nici parlamentul (Adunarea Deputaților), primenit în proporție de 75 la sută în urma acestor alegeri, nu va mai fi parlament în sensul de pînă acum: …

Dialoguri este mai degrabă o Etică, în sens spinozist, sau un curs scurt de gherilă filozofică, o carte-demostrație și o carte-performance, în care gîndirea rizomatică poate fi văzută pe viu, la lucru, o carte „vampirică“ (au rămas celebre paginile deleuzian-guattariene despre „vampirismul“ lui Kafka din scrisorile acestuia către Felice, în Kafka. Pentru literatură minoră), ventrilocică și chiar „demonică“, în care nu știm cine e cine, …

Deși, pe față, critică media, în special televiziunea, pentru falsele ei informații, care sînt, de fapt, „cuvinte de ordine“, Deleuze, pozitiv și creativ, nu se dă bătut, adică nu se retrage în resentimentul unui complex de superioritate reactiv, obișnuit să privească orice prezent de sus, ca pe o decădere. Deleuze acceptă, tacit, provocarea, adică deplasarea sociologică de suport dintre Academie spre Media, iar în cadrul …

Ca autor „poststructuralist“, Deleuze și-a propus dintotdeauna să filozofeze altfel, schimbînd înainte de toate condițiile materiale, fals triviale, de producție filozofică, tipul de autor și de suport, creînd însă, în același timp, și conceptele teoretice adecvate acestei adevărate revoluții: teorie și practică îngemănate, un adevărat model și exemplu în acest sens, care a schimbat și continuă să influențeze modul de practicare a filozofiei. Revoluția realizată …

În toamna anului 2016, în cea mai recentă carte a sa, Nous [Noi] (Grasset, Paris), tînărul romancier și filozof francez Tristan Garcia nu a putut să reziste, adică să rămînă pasiv în fața presiunilor regresiv-identitariste care se prezintă, în chip mincinos, drept soluții la globalizarea neoliberală, și a ales să le răspundă, combativ, prin imaginarea unui dispozitiv experimental, prin construirea unui model sensibil al identităților …

Mi-am început, ca scriitor, activitatea într-un regim totalitar, care excludea, care reprima nu doar contradicția, contrazicerea (deși era un regim care se reclama de la niște postulate materialist-dialectice), ci pur și simplu orice divergență și orice „deviere“, orice nuanță, orice adaos, orice completare și chiar orice exagerare, orice ducere la limită, orice exces de zel. Adevărul era dat nu numai „calitativ“, ca să spun așa, …

„Magia sufragiului universal“, după cum se exprima un comentator (Olivier Duhamel) pe platoul canalului France 2 după victoria lui Emmanuel Macron la prezidențiale: de la o secundă la alta, pe viu, totul se poate schimba. Mai rapid și, îndeosebi, mai durabil ca la o revoluție, căci prin alegeri reglementate nici o revoluție nu poate antrena reacțiunea sau, chiar mai rău, războiul civil. Iar noul președinte …

Deși pare o carte normală, firească, banală, o (cvasi-socratică) carte de convorbiri cu un mai tînăr adept sau jurnalist pasionat, așa cum orice mare autor, fie el filozof, ca în cazul de față, sau romancier, ajunge să dețină în bibliografie, cartea de față, intitulată sec Dialoguri (un non-titlu, de fapt, sau cel mult un sub-titlu, enunțînd, ironic însă, mai mult pentru a-l transforma decît pentru …

O impresie cvasigenerală (la nivel mondial) s-a desprins în urma rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale franceze: s‑a produs o revoluție, dar nimeni nu știe ce va urma. Altfel spus: ceva clar s-a sfîrșit, o epocă și, poate, chiar o lume au apus, dar nu se poate spune începutul a ce este acest sfîrșit. Ca și cum nu acesta ar fi tocmai sensul unei „revoluții“. …

Marile expoziții organizate de marile muzee nu mai sînt ce erau, au intrat parcă în altă epocă, au trecut la alt nivel: au devenit niște experiențe de cunoaștere totale, care includ toate căile (mediile) epistemice și, deci, o documentare în același timp exhaustivă și precisă, o „acoperire“ nu numai perfectă a subiectului, ci și „chei de acces“ privilegiate, atent alese și creativ găsite și formulate, …

Oricine va fi intrat măcar o dată în birourile redacționale (nu administrative) ale unei (mari) edituri românești nu va fi putut să nu remarce atmosfera monastică de-a dreptul care domnește în acele locuri: redactori adînciți în manuscrise. Care fac de fapt ce? Verifică și, mai ales, corectează masiv traduceri, acestea constituind grosul producției editoriale. Și asta nu numai la noi. Am putut să constat acest fenomen …

Ce este un mall? Utopia realizată a reducerii diversităţii oraşului, a diversităţii urbane (de heterotopii, de micro-utopii realizate, de utopii declinate micro-plural tocmai pentru a putea fi împlinite, construite) la unicul aspect comercial. Dar ce este un oraş-mall? Un oraş abandonat, pustiit, în care doar cultura mai poate prezenta interes indirect economic, deci şi atrage interese direct economice. În noua complicitate urbană suburbii-mall-uri, oraşul se …

Se mai poate vorbi azi, în oraşul contemporan, de heterotopii, concept lansat și „canonizat“ de Michel Foucault într-unul dintre cele mai celebre texte scurte din istoria filozofiei, pe care mi-a plăcut, cîndva, să-l traduc: Altfel de spaţii (Des espaces autres)? Mai este oraşul contemporan (în măsura în care mai există „oraş contemporan“ şi nu doar spaţiu urban continuu şi indistinct, modulat) un fel de paradoxal …

Nu știu dacă noile generații, născute deja mult și bine după Răspîntia din 1989-1990 („răspîntie“, nu doar „cotitură“, pentru că puteam s-o luăm în mai multe direcții, deși, trebuie să recunosc, „revoluție“ e cel mai corect, dar poate mai curînd în sens astronomic decît politic), au citit sau măcar au auzit de romanul lui I.D. Sîrbu, Adio, Europa!. Deja ideea de „sertar“, de „samizdat“, de …

Ce mi-a rămas pînă azi este senzația de botez, de intrare în altă lume, într-un adevărat paradis care era tocmai literatura, poezia trăită. Altfel spus, atmosfera de la Cenaclul de Luni era în același timp încinsă și rarefiată, veselă și serioasă, lejeră și responsabilă: o adevărată coregrafie onirică. Și asta exact în momentul cînd viața literară, viața culturală românească devenea tot mai apăsătoare, mai anostă, …

…și alegerile, selectarea oamenilor, a temelor de discuție și mai ales a liniilor politice par a se face în altă parte: secret și în afară! Observ, cu bucurie, că apar semne că s-ar relansa pretins defuncta, dezafectata, demodata, moarta și îngropata istoric pasiune a utopiilor politice reformatoare (că de revoluții ne‑am săturat, sînt în serie, la termen, și oricum au fost „externalizate“ tehnologic, în locul …

Mihail Bahtin a teoretizat pentru literatură un concept de o imensă valoare euristică: așa-numitul cronotop, adică un spațiu-timp determinat, o „lume“, în toată complexitatea singularității ei istorice. Cronotopul nu există, însă, de la sine, nu e dat în mod natural. Cronotopul este un spațiu-timp imaginat-povestit, adică o lume așa cum apare ea constituită imaginar exclusiv prin scris, și în primul rînd prin narațiune. A identifica …

De veghe în piață la palat(e). Două palate ale puterii executive au corpuri noi de gardă. De data aceasta, însă, e vorba de o gardă civică, care păzește două ramuri ale puterii executive nu de popor, ci de ea însăși, păzind, de fapt, poporul de putere. Dar ce diferență, totuși! În același timp preciși și inventivi, înzestrați cu agendă și cu desfășurător, protestatarii antiguvernamentali din Piața …