Călin DAN

Ce reţinem deocamdată din textul lui Nancy Foote este diferenţa dintre fotografia artistică (fine art photography) şi fotografia produsă în contextul artei conceptuale. Deşi obosită, această distincţie categorială rămîne utilă din punct de vedere metodologic, pentru că introduce un spaţiu al libertăţii în cîmpul percepţiei, permiţînd privitorului să se poziţioneze. Astfel, acesta poate considera imaginea fotografică ca oglindă a realităţii (fotografia „frumoasă“  a modernismului, promovată …

Într-un scurt eseu publicat în 1988 („Photography as Staging“, European Photography, nr. 34), Andreas Müller-Pohle abordează termenul de fotografie înscenată dintr-un unghi semiotic, post-structuralist, degajînd o serie de categorii şi sub-categorii menite să lumineze pe de o parte conceptul, iar pe de alta să dea un diagnostic al momentului în evoluţia acestui mediu complex, situat la întîlnirea tehnologiei, artei şi dinamicii economice de masă. Textul …

Un lucru mă intrigă în imaginea Gradivei: încălţămintea. E personajul încălţat – sau nu? Studiul atent al unei reproduceri lasă întrebarea în suspensie. Planta piciorului stîng e separată de sol printr-o linie subţire, urmărind conturul tălpii. Același lucru la piciorul drept. Și totuși rămîne întrebarea – de ce nu sînt reprezentate sandalele explicit, ca în atîtea alte imagini antice? Ipoteza unui comandament estetic (actul mersului …

La Trogir (în Croaţia, pe locul anticului Trigurium) se află o piatră tulburătoare, bine adăpostită de nepăsarea benedictină a călugăriţelor din Mănăstirea Sfîntului Nicolae: e cea mai celebră (probabil) reprezentare a lui Kairos/ Caerus, zeul (sau demonul) Oportunităţii. Pentru a o putea vedea, trebuie să ai şansa ca muzeul mănăstirii să fie deschis, lucru care se întîmplă după bunul plac al maicii de …

Mă trezesc, cum se întîmplă uneori pe timp de caniculă, cu o melodie umplîndu-mi cutia craniană ca pe un difuzor intrat în rezonanţă cu surse îndepărtate. E Walk Like an Egyptian, piesa lui Liam Sternberg, de pe albumul Different Light (The Bangles, 1985). De ce mă duce Mnemosyne la acest moment de acum fix treizeci de ani? Şi brusc am revelaţia: Gradiva nu e memorabilă …

Era în februarie 1992, o zi de iarnă mohorîtă în Istanbul, cînd ne-am dus cu prietenul Iosif Király să vedem dervişii zburători. Evenimentul, despre care am aflat printr-o favoare amicală făcută de gazdele noastre de la Universitatea Bosfor, se desfăşura undeva la marginea oraşului, departe de traseele turistice şi de ochii prea curioşi ai autorităţilor. Tensiuni care acum, după mai bine de douăzeci de ani, …

… sub căldura solară a campagnei napolitane, mitologia, literatura, istoria şi arheologia se amestecau în capul lui. (Wilhelm Jensen, Gradiva)   După ce petrecuse 40 de ani în asceză şi rugăciune, Tenzin Jampa a fost scutit de practicile monahale curente, trăind retras într-o căsuţă din grădina mănăstirii Palyul. Plimbările matinale erau o dimensiune obligatorie a meditaţiei şi bătrînul, care se mişca foarte greu, cu două …

Monotonia caniculei e mistică. O transă lentă se instalează, cu insomnii şi aţipeli aberante, la ore incongrue, fatal. Nu mai contează ce ai făcut acum o clipă sau acum o zi, deoarece căldura anihilează orice urme. Totul se topeşte, pînă şi piatra. Liantul Mediteranei este piatra aceasta topită, cu un luciu şters de paşi, de mîini adoratoare sau de trupuri umede, mortuar. Din semicatedrala de …

Pisica se urcă în fiecare seară pe copertina ce oferă umbră cafenelei Semafor. Cafeneaua e proptită cu spatele pe zidul Palatului lui Diocleţian, iar pisica priveș - te, seară de seară, impasibilă, masoneria calcaroasă, regulată, alb-gălbuie, cu izbucniri vegetale pe la crăpături. Deasupra, lăstunii fac volute isterice, ca niște escadrile de vînătoare – ceea ce și sînt. În timp ce lăstunii atacă insectele crepusculare, pisica …

Explorînd, la un moment dat, posibilitatea de a trasforma biografia intelectuală a lui Aby Warburg într-o paradigmă a traumelor prezentului, rămăsesem blocat în contemplarea temei sale predilecte – Nimfa, a cărei recurenţă îmi dădea senzaţia stînjenitoare de a citi ceea ce părea obscur prin ceea ce părea prea evident. Că Warburg era preocupat pînă la obsesie de figura dansantă a nimfei înfășurate în văluri agitate …

Extrag din biblioteca doamnei E.D. un volumaș îngust, cu aparenţe turistice, avînd pe copertă: Edouard Dor – Enigme de la mélancolie (sur un tableau de Pontormo). Mi se spune că vine direct de la Florenţa, cadou. Îl deschid și revăd cu ochiul memoriei acea după-amiază cînd Tom Nicholson, prieten, artist și călător neobosit din Melbourne în Europa, ne-a forţat, în pofida oboselii ce cuprinsese întreaga …

1. Fontana Maggiore din piaţa centrală, opera fraţilor Nicola şi Giovanni Pisano, din 1277-1278, o dublă incintă de marmură, în tonuri calde, urcată pe un soclu cu cîteva trepte abrupte şi înconjurată de un grilaj rebarbativ, menit să protejeze delicatele reliefuri de spinările amorezilor care stau acolo toată ziua, îmbrăţişaţi şi mîncînd îngheţată; 2. Oratorio di San Bernardino, cu o faţadă policromă, sculptată de Agostino …

În expunerea permanentă a Muzeului Naţional de Artă al României se află o piesă a cărei semnificaţie mi se relevă abia acum, la peste trei decenii de cînd treceam pe lîngă ea nepăsător aproape zilnic, în mişcările mele de angajat al instituţiei. Este un caftan care a aparţinut lui Neagoe Basarab şi a cărui istorie este un compendiu de migraţie culturală: domnitorul l-a primit de …

Intru în pavilionul danez dintr-un motiv simplu – nu e nimeni – complet candid faţă de agenda artistului, Danh Vo. Prima imagine e un tone setter prin percutanta sa ambiguitate: un cosmonaut angajat în activitate extra-vehiculară. Ceea ce pare în prima secundă o fotografie documentară devine imediat imaginea unui fetus alb, cu mască sticloasă, dansînd ţeapăn într-un uter gigantic, negru. Cordonul ombilical şerpuieşte în afara …

La treizeci de ani de la primele întîlniri cu Onisim Colta, perspectiva mea asupra artei sale s-a schimbat. Ceea ce în anii ‘80 părea (şi în parte era) un discurs cultural cu mai multe straturi referenţiale, un dans virtuoz între surse mai mult sau mai puţin admisibile (la acea epocă), devine acum argument pentru o dilemă a istoriei artelor ce îşi aşteaptă încă rezolvarea: căile …

Primul şoc al lui Karl Marx la Veneţia a venit din sectorul transportului maritim urban; un bilet valid o oră costă 7 euro, mai mult decît salariul mediu într-o bună parte a economiei globale. Acelaşi bilet revine la 1,30 pentru indigeni, apropiind nivelul de aspiraţie al veneţienilor cu cel de subzistenţă dintr-o economie autarhică. Tiens (şi-a spus marele gînditor), prăpastia dintre colonizaţi şi colonizatori s-a …

Nu haina, ci cuvintele îl fac pe om. Oriunde mergi pe stradă, prin oraş, dacă ochiul îţi fuge mai repede decît picioarele, va fi surprins cît de mult are de citit pe busturile mai mult sau mai puţin bombate ale cetăţenilor. De la blondele sincere cu PARADIS lăfăindu-se monocrom pe un decolteu abundent, la băieţii acneici afişînd rînjit tricouaşe cu semne misterioase (manga, otaku, hara-kiri, …

Paradigma imperială şi regală îi vine Budapestei ca o haină prea largă, ruptă pe la cusături: marile intervenţii de secol XIX au o monumentalitate ponosită, faţadele se descuamează cu nepăsare, pasajele comerciale superb desenate sînt pustii, turiştii bîntuie printr-o scenografie care oscilează între filmul noir şi Războiul Rece, între (să zicem) The Third Man şi The Spy who Came In from the Cold. Urmele dublei …

Alert Studio e o galerie simpatică, situată într-o zonă amestecată din Bucureștiul vechi și gestionată de un grup de artiști entuziaști, care au reușit să aducă în spaţiile unei foste prăvălii de trotuar expoziţii interesante ale unor colegi în general consacraţi. Cele două încăperi găzduiesc instalaţii minimale, și clou-ul serii este petrecerea care se desfășoară afară, pe trotuarul îngust, cu vin luat de la bomba …

Erwinkesslerul nu este un intelectual, ci un simptom. Primele sale manifestări aparţin anilor ’90, cînd societatea românească era bîntuită de criza postletargică instaurată în decembrie ’89 şi cînd discursul violent-mesianic, cu accente stradale, era la modă, din Piaţa Universităţii pînă în redacţiile ziarelor şi la puţinele (pe atunci) posturi de televiziune. Probabil că Erwin nu era singurul kessler apărut în acel context mediatic tulbure, …