Doru POP

Cercetarea, între concurenţă şi creativitate

Instituţia care ar trebui să se ocupe, în România, de finanţarea cercetării în învăţămîntul superior (UEFISCDI) a anunţat, pentru 2014, după mai bine de doi ani de secetă investiţională, cîteva programe noi, destul de subnutrite ele însele. Din cauza lipsei de viziune a guvernului actual, în sistemul academic autohton nu au mai fost finanţate proiectele naţionale, universitarii de la noi fiind „lăsaţi să se descurce“. …

Citeşte articolul

Puterea preşedintelui

Gustat-a Iohannis din putere şi a văzut că e bună! A fost suficient să enunţe public: „Parlamentul trebuie să...“, iar parlamentarii, într-un mod aproape nemaivăzut, s-au încolonat şi au făcut ceva ce nu mai făcuseră pînă atunci. Iohannis a cerut renunţarea la legea amnistitiei şi graţierii, iar politicienii, inclusiv cei din partea stîngă a eşicherului politic, au spus că asta îşi doreau şi ei. Ca …

Citeşte articolul

România inimaginabilă

Cred că cei care au vorbit de rău poporul român, printre care uneori m-am numărat şi eu, trebuie acum să prezinte nişte scuze publice. Acesta este modul meu de a recunoaşte înţelepciunea de grup a unui popor pe care nimeni nu pare să îl înţeleagă, cel puţin politicienii, în mod evident, nu, dar nici analiştii sau activiştii. A nu ştiu cîta oară, cînd nimeni nu …

Citeşte articolul

De ce nu e bine ca PSD să controleze şi preşedinţia, şi legislativul, şi executivul?

Democraţia este un sistem politic extrem de fragil, ale cărui acorduri fine sînt la fel de importante ca şi principiile solide care trebuie să stea la baza funcţionării sale. Dincolo de libertatea de exprimare, de libertatea de gîndire şi de toate libertăţile individuale de care beneficiem, pentru ca o democraţie să fie funcţională, în corpul ei trebuie inserate o serie de mecanisme interne de control, …

Citeşte articolul

Politica de vodevil

De ce activismul nu are efecte în România?

La români, toate acţiunile publice şi civice se transformă în scandaluri. Problemele din ultimul timp – cîinii comunitari, Roşia Montană (care sînt de cîteva decenii aceleaşi eterne problemioare mioritice!) – au readus societatea românească în pragul partajului. Activiştii ecologişti se confruntă cu minerii de muzeu, cetăţenii cu patrupede de apartament sînt în dezacord în privinţa uciderilor rituale, familiile se destramă din pricina confuziilor, iar politicienii …

Citeşte articolul

Îndrumarul fățărniciei în civilizația spectacolului

Péter Demény - Ghidul ipocriţilor

Ghidul ipocriților este un titlu incitant, dar incomplet. Péter Demény ar fi putut să își intituleze studiul drept Ghidul ipocriților moderni, dacă nu eram de multă vreme despărțiți de modernitate. Sau putea să fie Ghidul ipocriților de azi, pentru că Demény pare să ofere sfaturi celor ce doresc să pornească pe drumul spinos, dar plin de recompense al ipocriziei și falsității. Dar cel mai bun …

Citeşte articolul

Lasă comuniștii în pace!

Fragment din volumul „O telenovelă socialistă“, în curs de apariţie la Editura Cartea Românească

Cum trece timpul „Tătică?! Cum măsurăm timpul?“ Dacă cineva stăpînea timpul, atunci acela era Bunicul. În sufrageria mare aveam un ceas imens, cu pendul şi cu un cuc enervant, care, la fiecare oră, ieşea şi zbiera: cucu-cucu, de atîtea ori cîte ore indica arătătorul cel gros. Limba cucului era roşie, stridentă şi obraznică. Iar cînd se făcea miezul zilei sau miezul nopţii, …

Citeşte articolul

Cu Ponta și Băsescu la judecata lui Kant

Ce este „judecata“ lui Kant? Ea are o dublă semnificație. Pe de o parte, o înțelegem ca pe abilitatea firească a omului de a-și utiliza rațiunea pentru a lua decizii în societate și în viața privată. Pe de altă parte, judecata lui Kant derivă din faptul că filozoful de la Königsberg a introdus în etica politică ideea conform căreia oamenii sînt, cu toții, răi de …

Citeşte articolul

Ce lecții despre politică a primit Adrian Papahagi?

Singurul moment cînd cetățenii pot să dea lecții politicienilor este, în democrațiile liberale, prezentarea la alegerile libere. Acolo, la urne, electoratul funcționează ca un mecanism colectiv de corecție a aberațiilor politice. La vot, cetățenii spun ce e bine și ce nu e bine în politică – altfel, ei par tăcuți și chiar indiferenți. Aceste lecții de politică sînt, de multe ori, dureroase și, din păcate, …

Citeşte articolul

Cînd mă trec fiorii dreptei

Recent, discursul public, simbolurile promovate și, mai ales, limbajul liderilor așa-ziselor noi mișcări de drepta din spațiul mioritic mi-au dat fiori. Premisa conceptuală a acestui comentariu este aceea că orice ideologie se manifestă prin discurs, respectiv, că putem identifica trăsăturile generale ale unei ideologii studiindu-i limbajul, structurile narative. De pildă, lexicul fascismului, după cum arăta Terry Eagleton în studiul său clasic (Ideology. An Introduction, 1991), …

Citeşte articolul

De ce cred oamenii tot felul de prostii?

Michael Shermer a publicat, în 1997, o carte intitulată De ce cred oamenii lucruri ciudate, în care a colecționat nenumărate idioțenii pe care semenii noștri le consideră adevărate, de la răpirile de către extratereștri și existența lui „bigfoot“ pînă la rasism și fanatism. Pericolul social al acestor convingeri absurde rezidă însă în paranoia socială pe care o generează. Pseudoștiința și pseudoistoria nu sînt doar …

Citeşte articolul

Cum se cultivă gena răului social?

Pentru cei care nu sînt obișnuiți cu Occidentul „profund“, am să încep cu o scurtă rememorare a unei recente călătorii cu trenul în Franța, de la Caen la Paris. Timp de două ore, într-un compartiment ocupat în întregime, nu s-a auzit nici un zgomot puternic. Nu era muzică dată la maxim în difuzoare, toată lumea vorbea în șoaptă, nimeni nu ridica vocea, nici un telefon …

Citeşte articolul

Despre vacile grase şi cele slabe, sau economia în termenii binelui şi ai răului

Tomas Sedlacek, economistul ceh considerat de Václav Havel drept expresie a unei generații promițătoare, care nu a fost marcată de experiențele totalitarismului, a publicat în 2009 o carte provocatoare, intitulată Ekonomie dobra a zla (versiunea în limba engleză,Economics of good and evil: the quest for economic meaning from Gilgamesh to Wall Street, Oxford, 2011). Pentru fostul strateg al celei mai mari bănci din Cehia, CSOB, …

Citeşte articolul

MitoloSIE politică

Mitologia politică a fost, din toate timpurile, un instrument de propagandă. De cînd există societăţile umane și exploatarea ideologică, liderii politici au utilizat ficţiuni simbolice pentru a-și confirma puterea. Ernst Cassirer a fost printre primii care au înţeles și aplicat interpretarea miturilor ca forme moderne de manifestare a sistemelor sociale. În Filozofia formelor simbolice, autorul descrie modul cum nazismul a ajuns la putere utilizînd valenţele …

Citeşte articolul

România necivilizată

În cel mai recent studiul al său despre schimbările care se produc în natura umanităţii (The Better Angels of Our Nature. Why Violence Has Declined, Penguin, 2011), Steven Pinker susţine ideea că omenirea a intrat într-o epocă a păcii durabile, opusă epocilor de violenţă, teroare şi militarism. Mai mult decît atît, argumentul lui Pinker este că această „pace îndelungată“ a produs schimbări profunde la …

Citeşte articolul

România necivilizată

În cel mai nou studiu al său despre schimbările care se produc în natura umanităţii (The Better Angels of Our Nature. Why Violence Has Declined, Penguin, 2011), Steven Pinker susţine ideea că omenirea a intrat într-o epocă a păcii durabile, opusă epocilor de violenţă, teroare şi militarism. Mai mult decît atît, argumentul lui Pinker este că această „pace îndelungată“ a produs schimbări profunde la nivelul …

Citeşte articolul

Singurătatea răului

O mare parte din ceea ce este politica decurge, în fond, dintr-o extensie a dinamicii relaționale dintre oameni asupra comunității. Adică a face politică înseamnă a fi în stare să ai relații cu oamenii, atît cu cei pe care îi cunoști (colaboratori, subordonați, colegi), cît și cu cei pe care nu îi cunoști (alegători, finanțatori, mediu de afaceri). Cînd vorbim despre răul social, de-a lungul …

Citeşte articolul

Rădăcinile răului social

Totul începe acasă. Şi răul, şi binele încep între cei patru pereţi ai familiei. Între părinţi şi copii. Din dinamica pe care Sigmund Freud o numea „scena primordială“. În nici un caz comportamentele nu se învaţă din mass-media, din presa de scandal sau de la televizor. Oamenii învaţă să fie răi sau buni de la alţi oameni, de acasă, de la prieteni, din mediul în …

Citeşte articolul

Prostie şi politică

Mitul fondator al societăţilor democratice liberale contemporane, care este unul de sorginte protestantă, presupune că toţi oamenii sînt înzestraţi cu raţiune şi că toţi semenii noştri iau decizii pe baza bunului-simţ şi a inteligenţei naturale. Aceasta este o iluzie politică pozitivă, care există încă din secolul al XVII-lea. John Locke a fost filozoful politic care a propus modelul deciziei raţionale a celor aleşi şi a …

Citeşte articolul

Obedienţa politică

Cum se explică faptul că întreaga elită politică a comunismului, întreaga societate românească au rămas captive inteligenţei primitive a unui ţăran din Scorniceşti, timp de două decenii? Cum e posibilă transformarea unui profesor de drept constituţional, om integru şi deputat cu iniţiativă, într-un lacheu al celui mai iresponsabil lider politic contemporan? Cum se poate ca oameni aparent normali şi cu un comportament social „echilibrat“ să …

Citeşte articolul