Iulian BOLDEA

Cum se întrebuinţează cel mai bine critica literară de azi? Dincolo de pluralismul, firesc şi necesar, al vocilor critice, asistăm, acum, şi la un pluralism al postulărilor conceptuale, al interpretărilor, al situărilor metodologice, asistăm la un dialog polemic, între generaţii critice, dar şi între percepţii diferite, opuse chiar, ale instrumentarului criticii literare. Ceea ce nu este deloc rău. Doar prin dialog, prin argumente, prin nerv …

Poezia Martei Petreu, de la volumul de debut, Aduceti verbele, din 1981, si pina la Scara lui Iacob, din 2006, a parcurs un itinerariu al cunoasterii si re-cunoasterii de sine, intr-un demers, de o luciditate extrema, de a-si clarifica optiunile existentiale si gnoseologice, de a le da un contur mai ferm, de a le situa intr-un orizont individual si moral cit mai cuprinzator. Nicolae …

Postmodernismul romanesc este el o realitate atit de palpabila, de vie, de autentica incit sa ne permita sa oferim aici o schita, o radiografie sumara a lui? Realitatea editoriala a ultimelor doua decenii ne-a dovedit ca exista nu putini scriitori ce-si asaza deliberat operele sub zodie postmoderna, altii ce teoretizeaza cu mai mult sau mai putin zel postmodernismul ori, de asemenea, scriitori ce nu-si anexeaza …

Pentru mine, biblioteca a insemnat o initiere in viata inainte, poate, ca viata sa poata avea un inteles coerent. Biblioteca a insemnat, desigur, initiere intr-o viata aparte, o viata cu irizarile misterului si cu inervatiile suave ale imaginarului. Cartile au reprezentat repere sigure de conduita, oscilografe ale temperamentului propriu si unitati de masura ale curajului de a fi, de a te exprima, de a nu …

Cercul literar de la Sibiu a reprezentat, in ambianta literara de la sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, momentul resurectiei esteticului si al cultivarii valorilor umane si culturale, in descendenta critica maioresciana. Nicolae Balota observa, in acest sens, ca „estetismul cercului literar reprezinta, asadar, cultivarea esteticului si, totodata, subversiunea sa. Foarte moderni, fara sa ajunga la extremismul avangardei, care a incercat sa submineze cu …

Anii ’60 sint marcati, fara indoiala, de o revigorare a lirismului „pur“, dupa o perioada arida, in care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticista, materializata in simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatica. Reprezentantii proletcultismului isi axeaza discursul – declarativ, epicizant – pe o relatie „placentara“ cu realitatea, creatia lor constituindu-se in reprezentari tautologice ale unor aspecte ale „lumii noi“, festiviste, din …