Canalul Mezzo difuzează de cîteva ori pe zi răspunsurile unor artiști la un mic chestionar. O întrebare vizează primele impresii muzicale puternice pe care și le amintește respondentul. Răspunsurile sînt, de obicei, previzibile: părinții cîntînd acasă la un instrument sau vreun film ori concert văzut la televizor sau ascultat la radio. Unii supralicitează, încercînd să detalieze, să justifice. De exemplu, un tînăr violonist …
Clasificarea universităților a început să-și arate roadele. Cele din prima categorie au primit mai multe locuri la doctorat. Asta-i bine. Dar candidați la doctorantură nu prea sînt. Nu se-nghesuie. Deși li se dă ghes. Asta-i rău. De ce nu se-nghesuie? Păi, în primul rînd pentru că bursa e mică. La nivel de salariu de asistent de cercetare, așa cum zice legea. De ce …
Cred că festivalul de anul acesta are marele merit de a fi readus pe scenele bucureștene spectacolele lui László Bocsárdi și ale excepționalei sale trupe de la Sfîntu Gheorghe, pe nedrept, fără motiv viabil ignorate în precedentele ediții. Am scris aici (în nr. 568) despre Caligula (făcut la Teatrul Național din Craiova), un spectacol foarte bun, cu un Sorin Leoveanu în stare de grație. …
Una dintre perplexitățile mele legate de teatrul românesc – am multe! – este nevoia pe care o simt mulți regizori de a scrie ei noi piese de teatru – adaptări, dramatizări. Nu cred că din orice roman bun, oricît de profund, poate ieși un spectacol bun. Cred, în schimb, sincer că există suficiente texte bune de teatru, scrise de dramaturgi de meserie. E o utopie …
Ca şi tatăl meu, am şi eu o agendă telefonică „de birou“, format A4, mare cît să-mi intre-n ea toţi prietenii. N-am renunţat nici azi la ea, ferfeniţită după nu mai ştiu cîţi ani de folosinţă. Încă de la început, am scris în ea doar cu creionul: se mai schimbau numerele, mai plecau oamenii din ţară, mureau. De la o vreme încoace, am constatat …
Sîntem în plină perioadă de contractare a granturilor de cercetare cîştigate în urma recentei competiţii. În echipe pot figura şi cercetători care nu lucrează în instituţia directorului de proiect. Unii dintre aceşti membri „din afară“ au fost nominalizaţi ca atare de directori în propunerile făcute. Acum, ei trebuie angajaţi temporar, pentru durata derulării grantului, în instituţia directorului. Normal ar fi ca aceşti oameni să fie …
Greu de făcut jurnalism de ştiinţă în România! Prea puţini se încumetă. Unii sînt oameni de ştiinţă activi (ca Mihnea Boştină, Mircea Penţia – fizicieni) sau convertiţi la alte discipline (Dana Jalobeanu – filozofie), care scriu, ocazional, pe bloguri şi foarte rar în presa tipărită. Evenimentul zilei mai invită, din cînd în cînd, pe cîte cineva să scrie un articol despre vreun eveniment ştiinţific. O …
În faţa impunătoarei staţii de metrou Oktiabîrskaia, o statuie imensă: Lenin, arătînd, ca de obicei, cu dreapta direcţia de urmat, priveşte fix un panou imens cu o reclamă la Hitachi. Zece minute mai jos, pe bulevard, la intersecţia dintre Bolshaia Iakimanka şi mai simpluţa Iakimanka, o statuie frumos îngrijită, cu flori în faţă, a lui Gheorghi Dimitrov despre care prietenii mei italieni habar nu au …
În ultima vreme, am tot auzit o sintagmă nouă pentru nepriceputul care sînt în materie de economie mai mult sau mai puţin politică: „management privat“. Am înţeles că e vorba ca unele companii la care Statul e acţionar majoritar să primească o conducere privată (structura acţionariatului şi consiliul de administraţie rămînînd neschimbate). Lăsînd la o parte faptul că-mi e neclar cum poate un management privat …
„Avec le fil des jours pour unique voyage“ (Jacques Brel, Le plat pays) Întocmai cum spui, prietene. Pentru cel plecat într-o lungă călătorie, timpul curge mai repede, se umple mai degrabă şi el, călătorul, treptat, nu mai simte nevoia să comunice cu cei lăsaţi acasă, de care se simte pe zi ce trece mai desprins. Legăturile nu se rup brusc, dar se tot slăbesc …
Textul acesta îmi fusese cerut de B. Elvin pentru Lettre Internationale, urmînd să însoţească traducerea unor scrisori ale lui Imre Kertész. Pînă la urmă, revista n-a obţinut copyrightul şi traducerea n-a mai apărut. Public aici, uşor modificat, articolul meu, în amintirea lui B. Elvin. Pentru Proust, Wagner înseamnă o anume estetică, un tip de compoziţie mozaicată care ordonează şiÎn căutarea timpului pierdut. Izolat în …
Scrisoarea unor universitari din științe sociale și umanioare, publicată și în revista noastră, este doar unul dintre semnalele care trădează nemulțumirea unei părți a lumii academice față de standardele recent adoptate de minister. Rîndurile de mai jos nu au intenție polemică. Încerc doar să-i lămuresc pe cei care, de bună-credință, sînt foarte vehemenți împotriva a ce cunosc cel mult aproximativ. Despre ce e …
Bernhard Riemann s-a născut la 17 septembrie 1826 și a murit la 20 iulie 1866. A trăit, așadar, numai patruzeci de ani, nici aceștia întregi. Din ei, matematică a făcut, cu larghețe, douăzeci: deși își uimise încă din școală profesorii prin capacitatea de calcul și raționament, la nouăsprezece ani a început să studieze filologia și teologia; abia după un an a acceptat tatăl lui …
De fiecare dată cînd mă sui într-un taxi și sînt nevoit să ascult conversația mai mult sau mai puțin jucăușă a șoferului cu dispecera și cu colegii, am senzația că am dat buzna în casa omului, mă fac mic și-mi vine în minte dimineața de primăvară din o mie nouă sute nouăzeci și trei cînd ne-am urcat cu toții, mama, tata și cu mine, într-o …
Eram prin clasa a cincea sau a şasea, aveam vreo doisprezece ani. Şi, într-o zi, m-am certat cu prietenul meu cel mai bun, cu Florin; eram nedespărţiţi. Naiba ştie de la ce ne-am luat. Ne mai ciondăneam, ăsta era tot farmecul, dar ca atunci – nu-mi amintesc. Ne-am bătut, ne-am înjurat, am ţipat, am plîns, dar nici unul nu-l putea dovedi pe celălalt, eram …
La început a fost Mangalia. O gazdă unde mergea şi nenea Dan cu copiii. Nu mi-a rămas nimic din anii aceia, ştiu că au fost cîţiva. Mi s-a spus că făceam în fiecare seară plimbări pe dig, pînă la far, dar eu n-am păstrat nimic: nici imagini, nici mirosuri, nici oameni – nimic. Apoi cred că au fost cîţiva ani buni la Eforie (Nord). Întîi …
Apărarea Lujin e un roman tulburător despre un om pentru care șahul reprezintă unica pasiune și rațiune de a trăi. Mai mult, mintea sa pare construită în așa fel încît nu reacționează decît la probleme de șah și nu percepe realitatea decît în termeni șahistici. În afară de acest joc, pe care îl stăpînește la perfecție, ajungînd un mare campion, Lujin nu știe nimic: …
Păcat că nu s-a tradus mai mult din Thomas Bernhard (1931-1989), un prozator și dramaturg austriac foarte interesant. Paralela 45 i-a tradus acum cîțiva ani romanul Vechi maeștri, i s-au jucat cîteva piese, în maghiară și română, și cam atît. I-am citit de curînd romanul Der Untergeher, în traducere franceză – Le naufragé, ceea ce nu pare foarte aproape de adevăr (în engleză a …
În urma inflama(n)telor discuții despre bacalaureatul din vara aceasta, un coleg din America mi-a semnalat o știre apărută pe doisprezece iulie pe CNN. E vorba despre un scandal din mediul preuniversitar din statul Georgia. Ce se întîmplase? Se descoperise că mai mulți elevi din școli publice trișaseră la teste. Trișaseră, am zice noi? Și ce-i cu asta? Americanii, săracii, n-au încă un cuvînt precis, …
Poate că unii își mai aduc aminte ce stres era „înainte“, în perioada examenelor de admitere la facultate. Ce atmosferă sumbră – și în timpul înscrierii, și în cel al examenului. Colegii mai în vîrstă povestesc și despre teroarea din unii ani din timpul corecturii. Acum, lumea e relaxată. Poate prea relaxată. Alegerea facultății nu pare să pună probleme, ca și …
