Liviu ORNEA

Bifurcaţii. Secretul lui Polichinelle

Pe vremuri, la noi în facultate, examenele se dădeau, majoritatea, scris și oral (puține doar oral, mai ales în anii mari). Intram la ora 8 dimineața la scris, ieșeam după două sau trei ore, aveam o pauză de cîteva ore și începea oralul. Cu bilete. Pe fiecare, două subiecte de teorie și două probleme. Eram lăsați douăzeci de minute (sau mai mult, în funcție de …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Despre etica academică

Tocmai s-a încheiat sesiunea de vară a examenelor de licență și disertație. La matematică nu putem cere mare originalitate (sigur, cînd este, e bine-venită!) de la o asemenea lucrare, ci doar dovada înțelegerii unor fapte care depășesc programele cursurilor studiate, rezolvarea unor exerciții propuse, completarea unor demonstrații, aplicații practice atunci cînd e cazul și, mai ales, o prezentare personală – în nici un caz copierea …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Moscova, după doi ani (I)

Nu mai fusesem la Moscova de doi ani. Am o avut o senzație ciudată de cum m-am dat jos din metrou, la Leninski prospekt. Cunoșteam bine zona, clădirile erau aceleași, Piața Gagarin, cu monument cu tot, la locul ei, magazinele din jur, la fel. Ceva totuși era schimbat, și nu doar clădirea stației, renovată și foarte curată, cu distribuitoare noi de băuturi (nealcoolice) între care, …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Compromisul necesar

Pe Contributors, Daniel Funeriu publică un articol amar în care reia istoria prea scurtului său ministeriat și se plînge – a cîta oară? – de pasivitatea celor direct interesați și, mai general, a elitei intelectuale, care nu l-ar fi sprijinit îndeajuns. E de înțeles frustrarea sa, dar nu are dreptate: au fost destui cei care l-au sprijinit deschis în ce au crezut că face el …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. O țară tristă

Special n-am pus virgula, voiam un enunț, nu o invocație. În plus, chiar și așa, fără virgula necesară, vă sună-n urechi urmarea: „plină de humor“. O fi plină țara, dar pe-al meu încep să-l pierd, cît mai rămăsese. Numirea dlui Mihai Tudose ca prim-ministru mi-a cam pus capac. Nu știu despre domnia sa altceva decît că e înalt, solid, ridat și că a plagiat pentru …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Cosmologie filozofică

A apărut anul trecut, la Editura Universității din București, primul volum dintr‑o proiectată serie „Cosmologie filozofică – Texte fundamentale“. Coordonatorul seriei este Dana Jalobeanu, tot ea editînd, alături de Doina-Cristina Rusu, și prezentul volum dedicat Renașterii și modernității timpurii, în care semnează traducerile mai multor texte. Au mai contribuit cu traduceri: Ovidiu Babeș, Claudia Dumitru și Oana Matei. De menționat că textele prezentate sînt, cu …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Noi?

În 1965, apărea My generation, hitul The Who („I hope I die before I get old“). L-am ascultat și fredonat zece ani mai tîrziu. Mult mai angajat politic, Pete Seeger ieșea, în 1971, cu Our generation („Has sandals like Vietnamese/ Our generation wears long hair... Our generation won’t remake this ravished world/ Our generation can only try“). La noi nu-l știa multă lume: noi îi …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. De clasificarea universităților

„Ai păr frumos, ai ochi minunați“ – o mîngîie Elena Andreevna pe Sonia, care se știe urîtă. Cam așa vrea profesorul Pavel Năstase, ministrul Educației, bun cunoscător al lui Cehov, pasămite, să clasifice universitățile. Cum știe oricine, nu există femei urîte, ci doar bărbați lipsiți de imaginație. Așa trebuie că gîndea și bătrînul Karamazov, că orice femeie merită atenție, chiar și nebuna, pitica tîrgului, Lizaveta Smerdeașciaia, …

Citeşte articolul

Bifurcaţii. Ce ne unește

Manifestațiile de protest din februarie și martie au fost un moment fast. Oameni foarte deosebiți, din generații diferite, cu varii orientări politice, au fost alături. Mulți dintre ei nu votaseră la parlamentare. Unii spun, amar, că tocmai absența lor în decembrie i-a scos din casă în martie. Chiar dat cu strîngere de inimă, alegînd răul cel mai mic, votul presupune aderarea la un proiect (al …

Citeşte articolul

UnPescăruș

Teatrul Odeon, București Pescărușul de A.P. Cehov Traducere de Raluca Rădulescu Regia: Andrei și Andreea Grosu Scenografia: Vladimir Turturică Cu: Alina Berzunțeanu, Marius Damian, Dan Bădărău, Nicoleta Lefter, Laurențiu Lazăr, Elvira Deatcu, Florina Gleznea, Mihai Smarandache, Gelu Nițu, Cezar Antal De o mare surpriză va avea parte cine va vedea Pescărușul regizat, la Odeon, de Andrei și Andreea Grosu, creatorii (și, de obicei, regizorii) Teatrului Unteatru. Plăcută, pentru unii, oroare – „ăsta-i Cehov?“ – pentru alții. Într-adevăr, …

Citeşte articolul

Nebun din dragoste

Mea culpa: am văzut abia acum un spectacol care a avut premiera în stagiunea 2013-14, la Teatrul Național București, sala Atelier: Nebun din dragoste. Întîrzierea asta are, însă, și beneficii: spectacolul e bine așezat, actorii stau bine în rolurile lor. Textul lui Sam Shepard, bine tradus de Andrei Marinescu, sunînd foarte bine în română, e incitant și îmbină drama psihologică americană de tip Tennessee Williams și …

Citeşte articolul

Război în doi, în trei, în cîți vrei

În cea mai recentă premieră a Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploiești, Bobi Pricop montează Războiul n-a început încă – text al lui Mihail Durnenkov, dramaturg rus din noul val (născut în 1978). Textul fusese prezentat anul trecut la Sibiu, ca spectacol-lectură. E un caleidoscop, o suită de scheciuri (sper să nu supăr pe nimeni spunîndu-le așa) în cîte unul, două, rar trei personaje, fără legătură …

Citeşte articolul

Deșteptarea primăverii la Mic

Bună idee a avut Vlad Cristache să monteze acest text clasic, de o frumusețe aparte, al lui Wedekind. Unul în care poezia și puritatea sentimentelor stau alături de o cruzime fără rest. Trezirea conștiinței de sine a tînărului la granița dintre copilărie și adolescență, cu spaimele și entuziasmele ingenue dublate de cinism și răutate mai mult sau mai puțin conștientă, primele pulsiuni sexuale descoperite, care …

Citeşte articolul

Două spectacole din Festivalul Comediei, Galați

Deconcertant George Dandin a făcut László Bocsárdi la Teatrul Municipal Ariel din Rîmnicu Vîlcea! Coproducție a teatrului vîlcean și a Teatrului Național „Marin Sorescu“ Craiova, cu o echipă fabuloasă (József Bartha – scenograf, Zsuzsanna Kiss – costume, Csaba Boros – muzica originală, Noémi Bezsán – mișcare scenică, Tamás Bányai – light-designer), cu o distribuție care îmbină tinerețea trupei locale cu experiența unor vedete ale scenei …

Citeşte articolul

FNT 2016

Amestecat – nu cred că pot caracteriza mai bine ce-am văzut din acest FNT. Ca de obicei, am ales mai cu seamă spectacolele din afara Bucureştiului. Din păcate, în unele teatre cam lipsesc actorii. Regizori buni, cu idei şi program, fac ce pot „cu materialul clientului“ – rezultatul e dezamăgitor. Bănuiesc că s-a ajuns aici din mai multe cauze, printre care proliferarea şcolilor de teatru …

Citeşte articolul

Andreea Bibiri: one-woman show

Dario Fo a fost şi este un om de stînga. Ceea ce se vede bine în multele sale scrieri întinse, deocamdată, pe perioada 1958-2015. Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1997, Dario Fo e foarte rar jucat în România. Din cîte ştiu, i s-au montat Non si paga! Non si paga! (sub titlul Hoaţele, la Comedie, în 2006, sau N-am bani nu plătesc, la …

Citeşte articolul

Două premiere sub aşteptări la Teatrul Odeon

După mai multe repetiţii cu public, lecţii de teatru in vivo, în septembrie a avut premiera oficială Soldatul de ciocolată, prima montare a lui Andrei Şerban la Odeon. E vorba despre Armele şi omul, un text de tinereţe al lui George Bernard Shaw, tradus şi adaptat de Dana Dima. Spectacolul, o spun dintru început, are un umor destul de rudimentar, cu multe replici care sună …

Citeşte articolul

Formarea profesorilor. O propunere modestă

Teză la mate într-a noua. Una dintre probleme cerea să se arate că un anumit patrulater e inscriptibil într-un cerc. Era destul de simplă, se putea aplica o teoremă (discutată la clasă) care presupunea demonstrarea faptului că suma unghiurilor opuse ale patrulaterului e 180 de grade. Soluţia dată de un coleg – bun tenismen, altfel – a fost comentată cu delicii de profesoară. Scria cam …

Citeşte articolul

Variațiunile lui Juncu pe o temă de Kundera

Ce spectacol frumos a construit Cristi Juncu din piesa lui Kundera! Așa cum nu prea des se întîmplă în teatrul românesc, Cristi Juncu a arătat un respect aproape total față de textul scris, căruia i-a revelat semnificațiile ascunse, și chiar față de indicațiile scenice ale autorului. Traducerea (a cui – în caietul-program nu e menționat traducătorul), pe cît mi-am putut da seama, respectă și ea …

Citeşte articolul

România mea

România mea e o ţară neterminată. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: în obida generală, e încă loc de proiecte şi de speranţă. Proiecte avem, poate prea multe – deşi ni se tot spune că ne lipseşte „un proiect de ţară“. Cu speranţa, însă, eu nu stau deloc bine. De mai bine de 150 de ani, de la revoluţiile de la 1848, ţara asta …

Citeşte articolul