Aviaromafia N-am mai văzut de mult, de-aproape, păsări, nu am privit în ochi, de mulţi ani, păsări, e anevoie,-n ochi, să priveşti păsări, e greu să le priveşti în ochi de-aproape din pricina celei de-a treia pleoape a lor, asemeni pînzei unei ape freatice, mai clare, mai opace, putînd rigidă, chiar, a li se face unora (preţ de-o clipă, mai …
I Deşi,-n april, născut (nu-n august), în Taurul sfîrşind în Gemeni, – poemele-ţi rotunde n-au gust vernal, fiind, la carne,-asemeni gutuii coapte-atunci cînd locul Fecioara-l lasă dreptei Cumpeni şi frunze cad, mai în tot locul, ca peticele de pe lumpeni, din pomul paradisiac sub care, nu doar …
A fresco „Recento!“ unei fresce din Trecento îi strigă una pompeiană,-ntruna. „Recento!“ vechea frescă din Trecento îi strigă uneia din era modernă, de Siqueiros sau Rivera. „Recentelor!“ le strigă grota din Lascaux, ecourile căreia-s (pl)urale, picturilor murale din Mexic, Padua, Pompei & Co. …
Celor ce au impresia că vorbesc, aici, cam prea mult despre mine însumi le răspund că n-o fac, totuşi, despre, ci dinspre mine, – căci n-am încotro. Nu am, în rest, o perspectivă foarte netă, adică una „clară şi distinctă“ (!), asupra unui personaj prea singular, prea inclasabil, şi, ca atare, enigmatic sau echivoc (prin ironie şi apetenţă joculară), – căruia,-n gînd, îi „aplicam“ …
Aveam să mai cunosc o dată Jimbolia prepenitenciară, peste un an şi jumătate, prin februarie, cînd am fost dus la Paza de frontieră, împreună cu soţia mea, Maria, şi cu Andrei, pletosul nostru prieten, escortaţi, acum, de două poteri. Nu-l anunţasem pe Părinte că venim, pentru că vom fi vrut să-i facem o surpriză; dar şi pentru a nu-l mai obliga să ne aştepte pe …
Dacă un scenariu iniţiatic (noţiune de luat, aici, cum grano salis) presupune probe, etape, vămi, bariere, „paznici ai pragului“ sau „poduri ale spadei“, atunci eu, unul, am păşit cu dreptul într-un asemenea scenariu incipient… Sub aspect (să-i spunem) exoteric, lucrurile debutaseră cu bine: în Jimbolia, zonă de frontieră (cu aşa-zişii noştri „cuscri“, sîrbii), orice extraneu era suspect. E pentru ce se impunea, fără excepţie, ca …
Şi aşa mai aproape I Inima, lacrima, rana, roua şi lamura: hrana celor curaţi, neprihana privighetorilor, – Ana Blandiana a fost insultată. Marmura şi hexametru’ într-un confuz perimetru înfumegat de salpetru şi sîngerări, – domnul Petru Creţia a fost molestat. Ianus şi …
La plus haute tour „Doamnelor golance, domnilor golani, netrecuţi prin lance, încă, de ulani...“ Orişicît de chinui, nu ştii să-l continui: întărită, lava-n crater taciturn, – cîntecu-ntru slava celui mai ’nalt turn ţi-a rămas nemai încheiat, din mai. Fi’ndcă o petunie, …
Nu-s indolent, nici insolent; dar, parafrazîndu-l pe Bacovia, aş spune că: „Nu aşteptăm/ Cu iarna/ Care vine/ Decît să ningă...“.
„E în versurile sale o anume încetineală metodică, uşor solemnă a ritmurilor, o gravitate fragilă şi o transparenţă care stabilizează viziunea într-un registru de acută sensibilitate, de «gînditoare» sensibilitate. Amestecul amar şi diafan, de macabru şi elevat, dă de veste că ne aflăm în faţa unei poezii a disonanţelor, a rupturilor şi a «trecerilor”» concludente; un circuit continuu de termeni antinomici (de tipul: violenţă-tandreţe, …
L’art mûr de l’armure Unii-s nostalgici ai zăpezii, al ăleia de-acum un an; ci eu mă-ntreb, cu ortopezii (ce au nevoie de ciocan pentru a re’ndrepta acèle oase pe care,-n ghips, mahmuri, le-au fost pus cîş, – sau în atele), ci unde-s meşterii de-armuri? Laforgue se-ntreabă unde-i lunade-aseară; iar Tristan Corbière, (nume în care-ncape buna armură …
Mulţumirea cea de sine A fost odată un domn ud ce ţopăia-n delir şi nud pe-un plaur garnisit cu papuri, de parcă nişte etnohapuri ar fi tras el, pe nări sau gît; fără pereche de urît, dar cu un zîmbet larg, – nu doar întredeschis ca un fermoar, ci …
Muzica sferelor „Die Sonne tönt nach alter Weise In Brudersphären Wettgesang...“ (J.W. Goethe, Faust) Muzica sferelor nu e făcută din geamăt şi ţipete, ca una ce nù e o arie vorbită, un Sprechgesang; altminteri, în gînd, iar nu în auz, stelarele sclipete, cu toatele,-şi au sonul propriu: cling-cling sau balang; şi, precum nestematele neîncuiate în sipete, strălucesc după zodie, chakră …
Pentru că, anual, în 16 iunie, se serbează aşa-zisa Bloomsday şi pentru că, de la apariţia, în română, a epocalului roman Ulysses se împlinesc, la finele lui 2014, trei decenii, îmi îngădui să „reeditez“, nu fără unele retuşuri, cronica-mi literară de atunci (într-un, ea însăşi, stil cvasijoycian – de unde, nu puţine mots-valises), apărută, cu rînduri ilizibile şi multe chixuri de tipar, într-o foaie ce …
Prolog Şi eu jucat-am fotbal la anii-mi fragezi, dar, prea ageamiu la dribling, adică ducăreală – cu-amărăciune-n suflet, dar fără şucăreală, lăsat-am dîra,-n urmă, a graniţei de var. Gazonul era verde, azi – nu ştiu cum să spun; nici mingea nu mai sare, iar sarea-şi pierde gustul; joc fotbal în fotoliu şi mult …
Încheiam, acum o săptămînă, „softul“ de-atunci întrastfel: „Numai omul merită onoarea, pe care, mizantrop ca Diogene, i-o acordase Petre Ţuţea, a titlului de «homo stultus»“. Acest „homo stultus“ al lui Ţuţea nu e un simplu predicat, de genul „Gaius stultus est“; el denumeşte o întreagă specie: spunem, deci, „homo stultus“ cum spunem „homo sapiens“. Or, acest „homo sapiens“ este un „homo duplex“, un individ denaturat, …
Homo stultus (I) Filosofii ocolesc prostia. Ea nu constituie domeniul acestor firi contemplative, de obicei, şi fără umbră. Ca şi în cazul unui Teste, ea nu e „fortul“, nici confortul (fiind, din contră, disconfortul) limfaticilor filosofi, fie şi cînd n-au a se ruşina, ca Plotin, de învelişul lor somatic(dematerializabil prin, eventual, extaz). Altminteri, ea îi cam desfide; căci ei, experţi, prin definiţie, …
În cadrul orelor de lucru manual din anii de gimnaziu (1953-1956), ne îndeletnicisem, ore multe şi nu prea spornice, cu traforajul. Poate că numai rumeguşul, ca o zăpadă ultrafină, ce rezulta din operaţia de decupare a bucăţii subţiri, dar dure, de placaj, răscumpăra, la spartul orei, apriga îndărătnicie a pînzei care se rupea de obicei, fără speranţă – înţepenită în poziţii potrivnice, piezişe, „cîşe“ (cum, …
Hermeneuţi ce se ignoră, tiranii (şi complicii lor) descoperă, la mai tot pasul, subînţelesuri, dedesubturi, alegorii, şarade, cifruri, semnificaţii invelate, mesaje criptice, „şopîrle“ (pe care, dintr-o nevoinţă defulatorie imperioasă, le caută cu lumînarea şi cititorul „de pe stradă“.) Sens literal şi/sau lectură ingenuă, „paradiziacă“ (tot astfel cum şi gest firesc, adică nepremeditat şi, in extremis, gratuit), e limpede că nu există pentru aceşti mari posedaţi …
Am invocat (şi, uneori, am reprodus), în cîteva texte proprii, o plauzibilă, fie şi dacă fantezistă, sau insolită doar,„Gamme des parfums“. Iată unul dintre textele acestea (care se va fi vrut un billet doux): „Pe-o gamă zisă«des Parfums», invenţie-a unor parfumieri originari din sudul Franţei, bravi exponenţi al unui secol estetizant şi sinestezic, – tu [ai fi] re-ul ce-i succede, în amonte, aceluia din centrul claviaturii, …
