Şerban FOARŢĂ

SOFTUL ROMÂN. Carte de căpătîi

Ca orice expresie congelată, uşor emfatică şi, oarecum, vetustă, şi carte de căpătîi e una de natură să mă cam irite (după cum bănui că şi pe Flaubert, dacă l-ar fi putut anticipa, acest slogan publicitar la Dicţionarul de idei de gata: „Un livre de chevet qui va vous faire passer des nuits blanches“). Căpătîi provine, în română, din substantivul latinesc capitaneum. Acesta este derivat din …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Aşa şi pe dincolo

A fost o vreme cînd o parte din brava noastră opoziţie (post-, evident, nu ante-decembristă!) îşi defula amărăciunea, frustrările sau disperarea prin intermediul unor sumbre şi monotone diatribe contra „neantului valah“. Reputaţiuni, ba chiar cariere politice (şi lucrative) sau, dacă vreţi, televizuale, se datorează unor astfel de profitabile pamflete, pe care masochiştii neaoşi le savurau cu entuziasm: „Bine ne zice Cutărevici!“ era, de obicei, …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Una reţetă culinară* a astrofilului Michel de Nostredame

(transpusă în catrene de către softologul de serviciu, pentru îndulcirea apocalipticelor spaime)

Una reţetă culinară* a astrofilului Michel de Nostredame (transpusă în catrene de către softologul de serviciu, pentru îndulcirea apocalipticelor spaime) Lui Emil Brumaru Aflaţi că astrofilul Nostradamus a fost şi gastrofil – cum vom vedea; să ne, deci, bucurăm (gaudeamus!) de neapocaliptica-i peltea. Fierbi cojile în …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Pocinoagele limbei

Dagher(e)otipurilor (cu expunere atît delungă, că înaintea obiectivului deschis trebuia sa rămîi tablou minute-n şir – morţii sau muribunzii, ca, între alţii, Frédéric Chopin, fiind optimi, ca şi peisajul, pentru poză) – dagher(e)otipurilor, aşadar, heliominiaturilor în sepia, ce le-au succedat celor dintîi, ca şi altor tehnici imortalizante le lua, treptat, la bîlciuri, locul fotografia la minut: „Zîmbiţi, va rog!“ şi gata... Ceac-pac, cum, încă, …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Un fapt divers atroce

„Ceci est un fait-divers atroce“ (Les Mémoires de Bal-Mabille, apud Mateiu I. Caragiale, Remember) Historiofil din primii ani de şcoală, mi se întîmplă, totuşi, să detest din toată inima istoria – care a fost şi e, mereu, o guvernantă subiectivă ce-i dorlotează, îndeobşte, pe ţîncii domnului stăpîn, în detrimentul celorlalţi: ai domesticităţii sau ai străzii (un prototip al cărora, faimos, e „mizerabilul“ Gavroche). …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Nisiparniţa lui Arhimede

Patafizica (fie şi fără apostroful anterior literei ’P, obligatoriu), în calitatea ei de „science des solutions imaginaires“, obiectul căreia sînt cazurile strict particulare şi excepţiile (de la, fireşte, regula obştească), pretinde, la limită, reformularea principiilor universale (unicele, după Aristot, compatibile cu ştiinţa propriu-zisă). Or, în măsura-n care medicina nutriţionistă, de exemplu (astăzi, la mare preţ şi... cost), prescrie diete personalizate, caracteru-i cvasipatafizic nu se …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Noua poruncă a IX-a

Întorceau unul după altul capul, dar n-o făceau decît în contratimp • Nu deschideau o carte fără ca, mai întîi, să-şi pună mănuşi de cauciuc sau plastic • Tot cu mănuşi (de cauciuc sau plastic), cîntau la pian, ca şi la alte instrumente • Erau foarte igienici: îşi strîngeau mîinile cu efuziune, după care le dezinfectau • Cînd doamnele se sărutau, prin parcuri, cu cîte-un …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. „Delocul“ unei utopii sau „Wir schaufeln ein Grab in den Lüften“

Franz Kafka nu era arian. El n-avea cinstea să coboare din dolihocefalii blonzi, consideraţi drept crema însăşi, caimacul pur şi superior al rasei ultralactescente (la piele, dacă nu şi altfel, – căreia,-n proporţie de 25%, prin mamă,-i aparţin, şi eu1). Nu era unul dintre „marii barbari albi“, vorba lui Verlaine, care aveau să invadeze inexpugnabilul Imperiu Roman „la finea decadenţei“, – după ce,-n epoca-i de …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. „Delocul“ unei utopii sau „Wir schaufeln ein Grab in den Lüften“

Articol din noul număr al revistei „Observator cultural“

Franz Kafka nu era arian. El n-avea cinstea să coboare din dolihocefalii blonzi, consideraţi drept crema însăşi, caimacul pur şi superior al rasei ultralactescente (la piele, dacă nu şi altfel, – căreia,-n proporţie de 25%, prin mamă,-i aparţin, şi eu1). Nu era unul dintre „marii barbari albi“, vorba lui Verlaine, care aveau să invadeze inexpugnabilul Imperiu Roman „la finea decadenţei“, – după ce,-n epoca-i de …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Le bardot

Din amorul unui cal (un cheval) cu o măgăriţă (une ânesse) rezultă, ca metis legitim, un mic catîr (un petit mulet) – numele căruia, -n franceză, e bardot (ortografiabil şi bardeau). Denumirea de bardot provine dintr-un arabism, bard’a, care semnifică „samar“. E imposibil ca vreun bun samaritean să nu-i fi ţinut partea, măcar o dată-n viaţă, odraslei calului şi-a măgăriţei, micul catîr (bardot); cu-atît …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. O ţară ca după război

În ’44, prin aprilie, bombardamentele aliate n-au ocolit nici urbea mea natală, anume Turnu-Severin (fără Drobeta). Ne-a salvat calmul bunicului meu vitreg, după mamă (care numai vitreg nu era!), ce ne-a condus, prompt, de la etaj în gangul casei – unde, fireşte, vom fi stat pe burtă. Foarte curînd după eroicul atac, ne-am bejenit care-ncotro, prin satele de primprejur, acolo unde ploi de foc n-ar …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Logica falacioasă

„Om inteligent“, după M. Ralea (v. Scrieri din trecut, II, ESPLA, 1957, pp. 292-294), ar fi „... acela care nu confundă niciodată punctele de vedere“. Urmează nu o demonstraţie propriu-zisă, ci o amintire personală (arhicunoscută, de altminteri), ilustrînd spectaculos confuzia: „Am auzit odată două domnişoare, studente la fizică, discutînd o problemă din specialitatea lor. Discuţia era contradictorie. Una avea argumente, cealaltă nu prea. La …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Cassandra din Tomis

„Scorţos ca Paşadia, molatec ca Pantazi“ (vorba mai vîrstnicului comesean Ion Barbu, campion al genului dedicatoriu), Taşcu Gheorghiu, „Şuli“, traducătorul lui Lautréamont şi al Ghepardul-ui lui Lampedusa, iar, pe deasupra, grafician „neoficial“ cu un duct cursiv inconfundabil, va fi fost un personaj descins de-a binelea din Craii... lui Mateiu (carte pe care o ştia, literalmente, pe de rost, putând fi, la nevoie, utilizat în …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Negru şi roşu

Jean Chevalier& Alain Gheerbrant sînt, după cum se ştie, autorii unui Dictionnaire des Symboles (Mythes, Rêves, Coutumes, Gestes, Formes, Figures, Couleurs, Nombres), reeditat (a nu ştiu cîta oară) la Éd. Robert Laffont/Jupiter, Paris, în 1991. Consultăm, de obicei, un dicţionar cu multă (dacă nu cu toată) încredere(a), ca pe un ghid (aproape) infailibil, oricît de prepuielnici vom fi ajuns cu vremea (şi fără …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Se non è vero è ben trovato

„Verònica“ (accentul cade pe antepenultima vocală, „o”, vocabulul fiind proparoxiton) se cheamă capa, în spaniolă, a toreadorului, – în cazul că aceasta are, aidoma năframei Sfintei Veronica, imprimată,-n ţesătura ei, imaginea lui Christ. Cînd taurul, în apogeul furiei, se-apropie, spumegînd, de toreador, gata să-l ia în coarne şi străpungă, acesta (după cum se vede în zeci şi zecile de guaşe, tuşuri, crochiuri picassiene) face, …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Ständchen

Meine Liebe, Trece-mi cu vederea acest apelativ nefolosit, nicicînd, între noi doi. Singura lui raţiune,-n ocurenţă, e una strict confidenţială, cele două iniţiale ale lui: M. şi L., coincizînd cu ale tale. Ci trece-mi cu vederea, mai cu seamă, wertherianismul unui stil ce nu mi-e propriu. L-aş asemui cu un anume sentimentalism (azi, fezandat) al claviriştilor de odinioară, salonarzi (şi cu, peste ghete, ghetre albe), …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMAN. Pădurea din frumoasa adormită (remake)

Ea doarme,-n prelungirea mea, alături, în încăperea alipită acesteia în care eu, elucubrînd*, încerc să (mi-)o evoc, – iar între noi, e un perete alb. Nu septul ăsta, însă, mi-o barează, nu el mi-o interzice şi sustrage, făcîndu-mi-o in(de)finit absentă, ci somnu-i, propriu-i somn fragil ca sticla, cu mult mai tare, totuşi, decît mine, face dintr-însa o grădină prohibită, constînd din, singur, acest măr …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Generaţia sfiită

Am intrat în clasa-ntîi primară în toamna lui 1949, cînd, potrivit unor stupide versuri (citite analfabeţilor de noi de către o învăţătoare dragă, – ajunsă, peste nici doi ani, în Bărăgan), „Tu, 70; eu, 7“. „Tu“-ul ăsta, cald şi familiar, era nu altul decît I.V. Stalin, zis „Tătuca“; încît, ca şi colegii mei, eu sînt un puer staliniensis. La întrebarea: „Cum v-a …

Citeşte articolul

Paul Goma in the Wilderness

Traseele ni se intersectaseră întîmplător, pe un culoar al României literare. Eram, cred, cu Dimov (sau Mazilescu?): „Domnul Paul Goma; domnul Şerban Foarţă“. Nu prea ştiam nimic despre Paul Goma, în acel fals-promiţător 1967. Ştiam doar că făcuse puşcărie; şi, fără să cred că e obligatoriu ca, după ani de recluziune, să fii morocănos sau acru (căci cunoscusem, între timp, „despuşcăriaţi“, vorba cuiva, plini …

Citeşte articolul

SOFTUL ROMÂN. Nea Omăt

Fără ca posesorul său să fie albinos, păru-i, la naştere, n-avea nici o culoare; părul sau, mai degrabă, pufu-i capilar, ce aducea cu-al unui gît-golaş-de-Transilvania. Dacă nu mi s-ar părea mult prea preţios, aş spune că părul copilaşului, cu vremea, începuse să evoce penajul micilor peruşi specia albino. E cazul să-l asemuim cu Lao-tse, „pruncul bătrîn“ adică născut, după legendă, cu păr …

Citeşte articolul