Țicu GOLDSTEIN

La iniţiativa profesorului Carol Iancu, de la Universitatea din Montpellier, şi a lui Alexandru-Florin Platon, decan al Facultăţii de istorie a Universităţii ,,Al.I. Cuza“ din Iaşi, a fost organizat, în zilele de 26 şi 27 iunie 2011, un colocviu internaţional prilejuit de împlinirea a 70 de ani de la Pogromul de la Iaşi (29 iunie 1941). În cadrul simpozionului au prezentat comuni cări 25 de …

În Etica politică a lui Mihail Manoilescu (1891-1950) se ridică o problemă interesantă şi mereu actuală. Sînt compatibile, în bătălia politică pentru putere, cele două atribute: gentleman şi politician? Voi cita aici ceea ce consideră autorul ca fiind trăsăturile definitorii ale omului politic: „cinste, sinceritate, curaj moral, credinţă faţă de principii, adică toată colecţia de calităţi morale înrudite între ele, care, la Atena, îl caracterizau …

Despre marii noştri intelectuali rătăciţi în politică ar fi necesară o dezbatere. Dacă s-au spus deja destule despre derapajele lui Eliade şi Cioran, pe lînga operele lor definitorii, care rămîn, de ce oare am proceda altfel în cazul lui Mihail Manoilescu, reputat inginer, economist, sociolog, eseist, diarist, profesor universitar şi ministru? Paradigmatic, putem constata şi aici prezenţa unui hibrid, nu exclusiv autohton, de om de …

Am în faţă volumul Witold Gombrowicz, Jurnal (1957-1969), traducere de Olga Zaicik şi Cristina Godun, Editura Rao, 2014, cu o postfaţă de Jerzy Franczak, intitulată ,,Bufonul, filozoful, farsorul“. Primul volum a apărut la Univers, în 1998, cu o prefaţă de Kazimierz Jurczak, fiind reeditat la Editura Rao, în 2010, şi cuprinde două eseuri deosebite, Împotriva poeţilor şi Sienkiewicz, precum si un indice de nume. Mă …

De obicei, dedicaţiile la cărţile oferite de autori sînt stereotipe, formale, deseori afective, dar fără miez. De această dată, însă, la cartea profesorului de filozofie clujean Vianu Mureşan, intitulată Altul decît Dumnezeu (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2005), există o scurtă dedicaţie, cu conţinut: „Provocat de studiul lui Lévinas, în meditaţiile mele solitare mi s-a conturat şi acest timid proiect al temei alterităţii, strict corelate ideii de …

A prinde conturul operei unui gînditor de factura lui Şestov nu e deloc facil, acesta nefiind un filozof de sistem (asemenea lui Nietzsche sau Kierkegaard). Sondarea întreprinsă de Michael Finkenthal, intitulată Lev Şestov. Filozof existenţial, gînditor religios (traducere din limba engleză de Roxana Sorescu, Editura Tracus Arte, 2014), este importantă nu numai pentru înţelegerea filozofului, ci şi a gîndirii epocii sale, „o vreme ieşită din …

Doi termeni des folosiţi, dar nici unul nu se bucură de o definiţie general acceptată. Chiar m-am amuzat citind în faimoasa Encyclopaedia Universalis (Paris, 1968, vol. VIII, p. 1.081) o definiţie a inteligenţei, foarte generală, formulată cu tot farmecul, ironia şi scepticismul spiritului francez: „Inteligenţa reprezintă funcţia prin care omul a încercat să se definească pe scara vieţuitoarelor, adică să se situeze în raport cu …

O carte semnată de Geoffrey Hartman şi Aleida Assmann, Viitorul amintirii şi Holocaustul, mi-a atras atenţia asupra importanţei mărturiei. În introducerea celor cinci eseuri, Aleida Assmann, profesor la Uni - versitatea din Konstanz, menţionează faptul că profesorul american de la Universitatea Yale, G. Hartman, de origine germană, a fost un „copil strămutat (displaced) al Europei“, supravieţuind persecuţiei naziste graţie unui transport de copii din Germania …

Lui Teşu Solomovici, editor şi publicist cunoscut, căruia îi plac subiectele fierbinţi, controversate, nu putea să-i scape „cazul Eliade“, cu trecutul său sulfuros, refulat, precum şi trădarea unei prietenii...Cum subliniază de la început autorul cărţii Mircea Eliade şi evreii. Din culisele unui divorţ (Editura Teşu, Bucureşti, 2007): „Încă o încercare adăugată străduinţei de decriptare a operei şi a vieţii celebrului savant şi scriitor român“. Cartea …

Lui Teşu Solomovici, editor şi publicist cunoscut, căruia îi plac subiectele fierbinţi, controversate, nu putea să-i scape „cazul Eliade“, cu trecutul său sulfuros, refulat, precum şi trădarea unei prietenii... Cum subliniază de la început autorul cărţii Mircea Eliade şi evreii. Din culisele unui divorţ (Editura Teşu, Bucureşti, 2007): „Încă o încercare adăugată străduinţei de decriptare a operei şi a vieţii celebrului savant şi scriitor român“. …

Într-un an electoral, cu două rînduri de alegeri, este important să ne confruntăm cu un binom precum scop şi mijloace, deoarece în arta politică este cu neputinţă să discutăm fără a gîndi în termeni de instrumentalitate cu privire la aceste două categorii. Cum ne reaminteşte Hannah Arendt, în Condiţia umană (carte tradusă în limba română de Claudiu Vereş şi Gabriel Chindea şi apărută la Editura …

Sînt nevoit să recurg la sintagma din titlu, impusă de realităţi paradoxale: Cioran, prieten cu Fondane, Mircea Eliade cu Sebastian, ca să nu mai vorbim despre perechea- nepereche, Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Mai devreme cu un veac, Hasdeu (antisemit, mai ales în textele din tinereţe) promovează un evreu… pe Lazăr Şăineanu, singurul său suplinitor la catedră („Eu, în materie de ştiinţă, nu fac deosebire“), …

Ne confruntăm, nu de ieri, de azi, cu o dilemă: cum să-i taxăm pe oamenii cu har, dar care comit derapaje importante... Citeam recent un articol dedicat lui Richard Wagner, semnat de Sever Voinescu. După ce aminteşte nu puţinele derapaje ale aceluia care a reînnoit opera, autorul conchide: da, dar important e ce lasă în urma sa, plus valoarea culturală, de care ne vom bucura …

Un asemenea titlu ar putea stîrni indignarea, dar întrebarea opţională a fost pusă odată, şi nu întîmplător; ea rezumă, în fond, o alternativă. Mein Kempf, capodopera propagandei naziste, trebuia să înlocuiască orice alt crez, în cel de-Al Treilea Reich, reinstaurînd idolatria. „Biblia nazistă“ se bucurase de tiraje record: în anii ’30 sărbătorea milionul, pentru ca, în 1943, să atingă apogeul, cu nu mai puţin de …

Cum se ajunge la dictatură şi la conflict? Uneori, treptat-treptat şi chiar cu ajutorul Dreptului şi al alegerilor libere. Este un aspect interesant al istoriei contemporane a Germaniei, aşa cum rezultă din cartea lui Christian conte von Krockow, Germanii în secolul lor (1890-1990), Editura ALL Educaţional, 1999, traducere de Marlen Negrescu. Autorul ne avertizează că semnele premonitorii existau încă de timpuriu, şi nu ca urmare …

Om de ştiinţă de reputaţie internaţională, unul dintre teoreticienii cei mai apreciaţi ai evoluţionismului, paleontolog de marcă (a descoperit sinantropul, Omul din Pekin), filozof şi teolog… nonconformist (stră-strănepotul lui Voltaire după mamă!), Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) a bătut într-o zi la uşa mea, întrebîndu-mă ce caut în cartea sa Fenomenul uman, pe care tocmai o citeam, în traducerea Mariei Ivănescu (Editura Aion, 1977).   …

Fireşte, cel mai confortabil pentru mintea omenească este adevărul unic! Dar cine să-l stabilească atunci cînd sînt mai mulţi competitori? Vorba ţăranului român: „Cîte bordeie, atîtea obiceie“… Sau, mai literar, parafrazînd dictonul pascalian, „ce este adevăr dincolo de Pirinei este eroare dincoace de ei“. Gînditorii lumii s-au străduit şi pe acest tărîm alunecos. În principal, confruntarea s-a desfăşurat între filozofi şi teologi, ajungîndu-se la concluzia …

S-au împlinit zece ani de cînd am debutat în Observator cultural cu eseul „Emmanuel Lévinas. Etica Prima“ (nr. 165 -166, 2003), comunicare prezentată la Cluj, în cadrul unei conferinţe internaţionale:Misiunea filozofiei în secolul XXI. Reiau subiectul restrîngîndu-l la titlul enunţat, Celălalt, ceea ce mi se pare a fi esenţa gîndirii lui Lévinas (1905-1995), considerat drept un mesaj umanist împotriva egoismului. Străpungerea pe care o săvîrşeşte …

Prea s-au înmulţit derapajele omului încît să nu îţi pui întrebări legitime. Este oare omul „o fiinţă neîncheiată“(Nietzsche), nu îndeajuns de cunoscută şi imprevizibilă? Se ivesc printre noi şi nişte „mutanţi“? Nu este omul, mai simplu spus, de fapt, tot un capitol de zoologie? Ce se întîmplă cu specia noastră, care pare ieşită din comun – în plus şi mai ales în minus? Dorinţa noastră …

Pe cînd scriam un eseu pe tema enunţată în titlu, mi-a căzut în mînă o carte al cărei autor parcă îmi ghicise intenţia (ideile importante şi actuale plutesc în atmosferă!). Este vorba despre Adepţii fanatici. Reflecţii asupra mişcărilor de mase de Eric Hoffer (Polirom, 2013, traducere de Lucian Leuştean). Fără a renunţa la reflecţiile mele (lăsate pentru numărul următor al revistei), îi dau întîietate lui …