DEZBATERE

Criticul (de întîmpinare), Paracliserul şi Don Quijote

Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că nici acum nu vrem/nu putem să recunoaştem impasul în care ne găsim. Majoritatea punctelor de vedere pe care le-am auzit/citit în privinţa criticii de întîmpinare sînt narcisiste şi utopice. Ne raportăm, inevitabil, la greaua moştenire a clasicilor, de la Maiorescu-Gherea la Călinescu-Lovinescu şi, mai aproape, la Manolescu-Simion, omiţînd că, de fapt, critica literară a fost întotdeauna în …

Citeşte articolul

Criticul literar între politică şi poetică

Înțeleg critica literară ca pe o specie elastică, mereu vie, aflată, e adevărat, în strînsă legătură cu literatura însăși, dar care are și un anumit grad de autonomie. Cu alte cuvinte, critica poate fi un act artistic în sine. Firește, nu e nici o noutate. În anii ’60, au existat în presa literară românească numeroase dezbateri legate de valențele creatoare ale criticii. Nu mai vorbesc …

Citeşte articolul

Variaţiuni pe tema impasului

Senzaţia impasului se hrăneşte din deziluzie. Cînd criticii de întîmpinare au simţit că nu mai funcţionează profesia lor pe post de avangardă, fie au renunţat, fie s-au retras în proiecte personale ce necesită o lămurire îndelungată. Nu mă număr printre cei care anunţă caducitatea cronicii literare, nici moartea ei. La fel, nu mă simt îndoliat cînd se vorbeşte despre criza de legitimitate şi autoritate ştirbită. …

Citeşte articolul

Retrageri tactice din cîmpul de luptă

Nu, cronica nu e o specie caducă. E nevoie de cronică azi, pentru că încă i se cer serviciile. Am auzit autori din generaţia 2000 protestînd la ideea, despre care se vorbeşte de ceva timp, că tinerii universitari nu mai au vreme de scris în gazete. Cît timp discutăm existenţa cronicii literare, cît timp îi veghem cu îngrijorare tribulaţiile, oboselile, infidelităţile, e limpede că …

Citeşte articolul

Valoarea (literară) trăieşte şi moare în societate

De-a lungul anilor, am răspuns la cîteva anchete privind critica literară şi critica de întîmpinare. O fac şi acum, încercînd să nu reiau ceea ce am mai spus. Încerc, altfel spus, să evit locul comun al declasării sociale a literaturii, nu pentru că n-ar fi adevărat, ci pentru că trebuie trecut de hopul acesta, fie chiar şi detaliind un pic chestiunea. Cronica literară nu este o …

Citeşte articolul

Necesitatea dialogului critic

Ceea ce trebuie, cred, precizat, încă de la bun început, este că literatura contemporană, ca în orice epocă, are nevoie de receptare. Şi mai ales de o receptare cît mai competentă, cît mai departe de PR, de vanităţi, de resentimente, prin texte analitice credibile şi capabile să pună ordine în peisajul literar. Şi cu cît sînt mai numeroase vocile competente şi oneste care se …

Citeşte articolul

Criticul – un benign „comentator“…

Nu mai există, evident, cronică literară, aşa cum funcţiona ea în interbelic sau mai încoace, pînă la „capturarea“ şi pulverizarea ei prin tot ceea ce ţine de internautic & virtual. Recenzia a căpătat – în formele ei cele mai vizibile – forma „statususului“, a articolului de blog, a „simpatiei“ (chipul cel mai stîlcit al criticii impresioniste) manifestate polimorf pe reţele de socializare (de pildă, …

Citeşte articolul

Cronicarul literar, Hercule şi pielea leului din Nemeea

Nu, nu cred că specia este caducă, ci sînt convins că morfologia ei este una putrefactă. Cronicarul literar fie a neglijat din nepăsare, fie a desconsiderat cu superbie apariţia unei noi specii: a cronicii de blog. Nu mă refer aici la cronicile ţinute de critici, ci la prezentările de carte ce tind să umple golul de informaţie lăsat de dispariţia presei culturale, iar aici …

Citeşte articolul

Criticii noului val şi provocările actualităţii (I)

Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen oarecum paradoxal: o afirmare în forţă, după 2000 (şi mai ales de aproximativ un deceniu încoace), a unui număr important de comentatori literari – la concurenţă cu prozatorii şi cu poeţi zişi „douămiişti“ – şi, concomitent, o periodică, obsedantă, sistematică punere sub semnul întrebării a rolului, a consistenţei, a eficienţei criticii literare, în special a comentariului de actualitate, …

Citeşte articolul

DEZBATERE

Criticul (de întîmpinare), Paracliserul şi Don Quijote

Criticul literar între politică şi poetică

Variaţiuni pe tema impasului

Retrageri tactice din cîmpul de luptă

Valoarea (literară) trăieşte şi moare în societate

Necesitatea dialogului critic

Criticul – un benign „comentator“…

Cronicarul literar, Hercule şi pielea leului din Nemeea

Criticii noului val şi provocările actualităţii (I)

Agenda culturală

Media

Ultimul număr al revistei

Cele mai citite articole

Cele mai comentate articole