ESEU

Viciile lumii postmoderne. Coloana vertebrala si planta tiritoare

Postmodernismul este si un „prost modernism“ (un modernism prost integrat), tot asa cum postmodernitatea se confunda, la rigoare, cu o proasta administrare a modernitatii. Democratizarea tuturor valorilor vietii, afirmata cu pregnanta in ultimii cincizeci de ani, e probabil o cauza importanta a acestei situatii. inaltimea e un loc al transcendentei, fie ca ea inseamna coloana greaca si romana, cerul crestin al Evului Mediu …

Citeşte articolul

Momente permanente

Lucrind la acest eseu (cf. Tramvaiul Caragiale din Observator cultural, 16-22 noiembrie a.c.), rasfoind volume si gindindu-ma aproape obsesiv la Caragiale, iata ca la un moment dat dau de acest pasaj in introducerea la editia a treia a volumului iorgulescian Marea trancaneala: „Neted spus, autorul stie ca tentatia de a indentifica lumea imaginara a unui scriitor cu lumea reala e mare; ca e puternica si, …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. Cine pierde cistiga

Cind se vorbeste astazi despre disparitia umanismului clasic, a valorilor iluministe ale moralei si ratiunii, despre postindustrialism si globalizare, faptul se intimpla si datorita unor situatii concrete, manifestate in viata noastra imediata, din ce in ce mai lipsita de confortul si garantia reperelor supracategoriale. Toate aceste vechi pierderi si noi cistiguri par sa indice fara dubiu sfirsitul unei paradigme antropologice. Nu e deloc …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. Hiper-mega-super-trans

Asa cum notiunile de postmodernitate si postmodernism exprima, prin structura lor lexicala, o evidenta carenta conceptuala in planul definirii realitatilor subsecvente, si limbajul emotional si promotional al lumii de azi e unul puternic marcat de incapacitatea propriei sale motivari semantice. Sa retinem mai intii ca unii au vazut in cuvintul postmodernism un termen-umbrela, o notiune-valiza, un fel de timbru fiscal care poate fi lipit …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. God is a DJ

si nu un dirijor de orchestra – cum imi vine sa completez imediat, privind acest graffiti de pe un zid din cartierul Cringasi. Sint pe trotuarul unei strazi care ma duce spre casieria furnizorului meu de servicii on-line – „cea mai mare retea de fun si Internet din Romania“, dupa cum ma informeaza anuntul din home page. Acum, daca stau bine sa ma …

Citeşte articolul

Viciile Lumii Postmoderne. Doreste si ti se va da! Suna acum!

Una dintre cele mai puternice senzatii e probabil aceea ca postmodernitatea iti aduce lumea aproape si ti-o pune la indemina. E senzatia ca traiesti ca sa fii servit. Nu-ti dai seama ca pina si manifestarea acestei senzatii costa, ca totul e urmarea unui traseu controlat, cu pretul inclus. Mirajele si-au inversat directia. Lumea te cauta pe tine, nu tu pe ea. Nu-ti dai …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne. Diversitate si diversiune; abundenta si dependenta

„Rapida instrainare generala de natura vie e in mare masura vinovata de abrutizarea estetica si etica a omului civilizat.“ Citesc aceasta propozitie intr-una din cartile etologului german Konrad Lorenz si imediat simt nevoia sa ma opresc. Ce adevar se ascunde aici si in ce masura ne-ar putea el ajuta sa intelegem mai bine actuala stare de lucruri? indepartarea noastra de natura a devenit de multa …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. Globalizarea la container

A vorbi despre viciile lumii de azi intr-o tara ca Romania – in care unii critici s-au grabit sa descopere (cel putin, la nivel literar) un postmodernism fara postmodernitate, un text fara contextul lui propriu – pare cel putin riscant. Si cu toate acestea demersul pe care il propun aici vine dintr-o necesitate interna, indusa de mediul de viata la care sintem obligati sa ne …

Citeşte articolul

VICIILE LUMII POSTMODERNE. A se consuma inainte de data expirarii

Pentru vechii latini, consumul (v. vb. consumo, ere) este cheltuirea banilor, pierderea timpului, finalizarea unei stari, hranirea, epuizarea, risipirea, distrugerea, moartea. Nici unul dintre aceste sensuri nu s-a pierdut pe drum pina la noi, postmodernii de azi. Societatea de consum da un sens imediat banilor, ghideaza starile noastre cotidiene si le ofera un continut, organizeaza sistemul bulimic al dorintelor, incurajeaza pe toate caile risipa, inlocuirea …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne

Cum se joaca ultima carte?

De peste tot, din ziare, din romane si poezii, de la televizor, de pe zidurile acoperite cu graffiti, din reclame si oferte, din spectacolele fashion parades, de pe Internet si de pe site-uri, din filme si din manifestarile underground: acelasi adevar care ne asalteaza simturile si constiinta: lumea de azi este o lume vicioasa, viciata, vecina cu nebunia, traindu-si cu disperare placerile, asteptindu-si cu …

Citeşte articolul

Viciile lumii postmoderne

Pe un peron de metrou

Eram pe peronul unei statii de metrou, faceam transferul pe o alta linie, dupa un drum la Gara de Nord, cind mi-a venit ideea unei carti care sa se numeasca eventual Viciile lumii postmoderne. Stiam ca exista o carte de poezie a sud-americanului Nicanor Parra care se cheama Viciile lumii moderne, insa ma gindeam ca opul meu va fi cu totul altceva. Nu o carte …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (III)

Intelighentia romaneasca a primilor ani de dupa decembrie ’89 a fost lipsita de pragmatism si prea putin dispusa la compromisuri benigne si negocieri „diplomatice“. Orgoliile doctrinare ale unor intelectuali de atunci au fost si ele prea mari si sansa unei reale opozitii – care sa antreneze atit partidele esichierului anticomunist, cit si structurile radicalizate ale societatii civile –, articulate pe principii politice si sociale comune, …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (II)

In primele luni ale lui ’90, prim-planul vietii publice era dominat de persoane si formatiuni politice de orientari diferite, unele aflate in totala opozitie, pe linii de start ireconciliabile. Politicienii reformati ai momentului (multi dintre ei fosti politruci), risipiti prin tot soiul de partide mai mici sau mai mari, incepeau sa invete arta discursului liber si a polemicii de idei si – in contextul confuz …

Citeşte articolul

Dosare si oglinzi retrovizoare (I)

Dincolo de toate implicatiile ei particulare, individuale, ma intreb daca actuala „isterie nationala a dosarelor“ – cum a fost deja numita – nu este si urmarea unei razbunari a negurosului nostru trecut recent, o expresie concreta a ceea ce se ascunde in bine cunoscuta formula „intoarcerea refulatului“. Impresia mea e aceea ca in parcursul ei postdecembrist, Romania a mers inainte ca un tren cu usile …

Citeşte articolul

Elitele intelectuale ale societatilor comuniste

Eseu asupra devenirii lor

O data cu prabusirea blocului sovietic in Europa Centrala si de Rasarit, tema elitelor, si in special a devenirii vechilor elite comuniste, a inceput sa ocupe un loc important in cadrul cercetarilor sociale si politice aplicate unor domenii precum istoria, literatura, arta etc., desfasurate in acest spatiu. Mult timp interzisa ori imposibila, cercetarea istorica a elitelor comuniste si a raporturilor dintre sistemul politic comunist si …

Citeşte articolul

Reprezentari heterotopice Intre localizarile reale si cele imaginare ale Romaniei comuniste

Romania periferica a fost adesea perceputa (ori s-a perceput pe sine) in oglinda unei multitudini de spatii culturale, ca, de pilda, centrele imperiale fata de care a fost subordonata la un moment dat in trecut, existind, cu toate acestea, intr-o retea de influente care evoca spatii culturale indepartate. Analizind ceea ce el denumeste heterotopii, „ceva asemanator contra-amplasamentelor“1, Michel Foucault este interesat doar de teritorialitate sau …

Citeşte articolul

Alexandru Safran, un lider spiritual al evreilor romani intr-un timp anomic

„N-am auzit vreodata sa se predice atit de devreme si atit de tirziu“. Poate ca, din unghiul posteritatii – a trecut putina vreme de la disparitia fizica a doctorului Alexandru Safran, somitate contemporana in materie de interpretare a Cabalei, ales membru de onoare al Academiei Romane in 1997 –, discursul sau de receptie, Perceptiunea Dumnezeirii in Cabala, filozofie si stiinta, centrat pe unitatea interioara …

Citeşte articolul

Vaccin impotriva todetitei (se elibereaza fara prescriptie medicala)

Cind, in Sase maladii ale spiritului contemporan, Constantin Noica ii rezerva spiritului femeii „todetita“ („maladia pricinuita de carenta individualului“ – v. spiritul romanesc in cumpatul vremii), el opereaza reductia tipica a discursului misogin – sau, dimpotriva, radical feminist – care niveleaza diversitatea „jumatatii feminine“ a umanitatii la un termen generic unic („femeile“). Caracterizarea contine insa si o condamnare implicita. Desi demonstratia cartii nu este …

Citeşte articolul

Scriituri ale sinelui in literatura latina

Povestea sinelui incepe, probabil, in Grecia, la oracolul din Delfi, unde cei vechi erau indemnati sa se cunoasca pe ei insisi: „Cunoaste-te pe tine insuti!“ te indemnau cuvintele de pe frontispiciul stravechiului templu al lui Apollo. Sinele este, insa, o pasare rara in literatura antica – fie ea greaca sau romana – pentru ca rareori scriitorii abordau problematica atit de complicata si de nerostit intr-un …

Citeşte articolul

Ocolul lui Heidegger in 21 de limbi

Studia Phaenomenologica, V-2005. Translating Heidegger’s Sein und Zeit. Editor: Cristian Ciocan (editie trilingva: engleza, germana, franceza) Editura Humanitas, 2005, 408 p. Exista, intr-un numar din Magazine littéraire de acum citiva ani, dedicat fenomenologiei, o fotografie in care Husserl si Heidegger – magistru si emul – sint surprinsi la munte, intr-un desis, incaltati cu cizme inalte de cauciuc. Daca filozofia apare, intruchipata astfel, ca …

Citeşte articolul