Nu are rost să explicăm de ce călătoria este o bucurie. Ca și cititul. Așa cum nu are nici un rost să explicăm de ce uneori călătoria, drumul, plecarea și sosirea dintr-un loc în altul devin chestiuni de viață și de moarte. Multe variante, ale vieții și morții, drumuri și cărări. De la anticul leoforos și clasicul weg, la care tot îndemna tineretul studios eruditul …
Este vorba despre cărți semnate de Charles Bukowski, Richard Yates, Mihail Șișkin și Evghenia Ghinzburg. Să adaug că toate cele patru volume m-au entuziasmat, fiecare în felul lui. Mai ales că sînt cărți cu formule narative diferite, avînd în comun, în mod cert, marea artă a povestirii. Fără așa ceva, cred, nu se poate scrie proză de înalt nivel literar. Scriitorului american Charles Bukowski (1920-1994) îi …
Nu intru în explicații parazite și în inutil alambicate detalii necesare pentru o dezbatere care nu-și are locul aici. Dincolo de canon și de scriitorii canonici, dincoace de lumea cărților sau a autorilor care își văd de drumul lor. La noi regulile sînt arbitrare. În viața de zi cu zi sau în viața de cursă lungă a istoriei literare. Și în noul univers al blogurilor, …
O carte care ar trebui să fie un eveniment editorial – și mă tem că nu va fi, ar fi păcat însă – este volumul cu faimos-frumosul titlu Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale (Editura Nemira, 2016, cu o „Scrisoare către autor“ de Paul Valéry, prefață, „Matila Ghyka, noul Pitagora“, consistentă, erudită și cu o excelentă raportare la contextul culturii …
Încep aceste subiective şi insistente recomandări de lectură (trecute – evident – printr‑o grilă personală, conform căreia lipsa de timp se conjugă cu mulțimea de ispite și de curiozități, dar și cu jocurile imprevizibilului și întîmplării) cu o carte care m-a ținut trează trei zile și două nopți. Volumul, consistent sub toate aspectele, se numește, simplu, Cehov (Editura Tracus Arte, 2016) și e semnat de …
Foarte pe scurt și concret. Avem la îndemînă cîteva cărți bune/frumoase pe care le putem oferi cadou. Pe lîngă bomboane și ciocolate fel de fel, dulciuri aromate și jucării parfumate. Pentru cei mici, dar și pentru cei mari, pentru toți cei care, evident, au fost cuminți. David Esrig este un distins regizor, teoretician și profesor de teatru. De ieri și de azi. Plecat din țară. Care …
Știm – nu întotdeauna chiar totul și chiar foarte exact – ce s-a întîmplat în trecut, știm – nu totdeauna exact și nici chiar totul – ce se va întîmpla în viitor. Una peste alta, adevărurile ies la iveală și se fixează, dacă nu în memoria oamenilor, măcar în cea a documentelor. În privința prezentului, fluid și într‑o veșnică mișcare, aproximările sînt de neocolit, iar …
Nu știu să existe vreun studiu sociologic/antropologic (sau cum l-am mai putea numi) care să consemneze de ce media de viață a scriitorilor români este/ar putea fi (nu știu sigur dacă e chiar așa, este o simplă, subiectivă constatare) mai scăzută decît media pe țară a restului populației din România. În ultimii ani, au tot murit pe bandă rulantă scriitori din toate generațiile, mai ales …
S-a încheiat o nouă ediţie a Tîrgului Gaudeamus – cu China oaspete de onoare. Ca de fiecare dată, rămîn cărțile și, evident, lecturile. Să răsfoim măcar o carte pe zi, ne sugera un cititor asiduu precum filozoful Constantin Noica. Mult mai mult decît un filozof. Bine că nu-l taxăm și pe Noica drept „scriitor“, cum e moda azi. Lăsăm deschis subiectul pentru altă ocazie. De …
Prima carte aleasă este o istorie – cuprinzătoare și bine articulată – a Rusiei. Volumul de 599 de pagini – pe numărate, cu „credite“ (oare nu se putea utiliza în românește un alt cuvînt mai apropiat urechilor noastre?!) fotografice cu tot – se numește Rusia. Un mileniu de istorie (Editura Humanitas, 2016, traducere din limba engleză de Eugen Popa și Justina Bandol). O vastă panoramă …
Parisul personal al lui George Banu este un proiect în trei părţi, imaginat în 2013 împreună cu prietenul Valentin Nicolau şi încheiat de curînd, odată cu apariția ultimului volum/eseu/panou decorativ al tripticului, sub genericul Parisul personal. Familia din Rivoli 18 (Editura Nemira, 2016, cu splendide fotografii de Mihaela Marin, ce însoţesc toate cele trei episoade ale Parisului personal marca George Banu). Despre un Paris subiectiv …
Excepţionalul scriitor Radu Petrescu spunea despre biblioteca lui, despre biblioteci în general, că ar fi „depozitul de praf al casei“. Este întru totul adevărat. Mai ales pentru cei care nu au spaţii generoase de depozitare. Şi cine are, în fond? Excepţiile confirmă regula. Un scriitor azi uitat, Ştefan Popescu, care stătea undeva în apropiere de strada Călăraşi, pe lîngă Biserica „Sf. Ştefan“ (m-a dus tata …
„Erich Fromm a fost un umanist, într-o epocă a ideologiilor“, scrie Peter Kramer în introducerea la ediția aniversară din 2006 a Artei de a iubi. Nu știu cîtă influență mai au astăzi asupra tineretului scrierile lui Erich Fromm şi, în general, cele ale fruntașilor Şcolii de la Frankfurt (Marcuse, Adorno și Walter Benjamin și nu doar ei), dar e limpede că acestea sînt texte de …
Dacă Bob Dylan a cîștigat Premiul Nobel pentru literatură, cu versurile parțial ale lui și muzica originală doar uneori, prelucrată deseori și de pe la alții, atunci oricine scrie cîte ceva, oricum și oriunde, cu sau fără un suport muzical original, are o cît de mică șansă să acceadă la grațiile comitetului suedez. Asta indiferent că ne plac sau nu vocea și interpretările marelui – …
Dario Fo primeşte Premiul Nobel pentru literatură în 1997. Nu era un nume mare şi prea des vehiculat pe listele de aşteptare ale prestigiosului/capriciosului premiu suedez. Şi totuşi, cum-necum, i s-a oferit marea distincţie. Multă tevatură că e om de stînga, că e militant şi activ pe plan social-politic, că e mai mult om de teatru şi nu scriitor pur sînge, şi tot aşa. S‑au …
Nu ştim dacă România este un continent – poate fi, de ce nu, nu ştim –, dacă istoria românilor este un arhipelag de evenimente – ar putea fi, de ce nu? O carte cu un titlu care ne-a adus la aceste aproximaţii este semnată de o distinsă şi tenace profesoară de la Brown University, Providence. Lingvistă, semioticiană şi eseistă, antropoloagă şi enoloagă, neobosită cercetătoare în …
Vremea cînd toată omenimea – o sintagmă frumoasă, folosită de autorul Ogarului cenuşiu, Romulus Rusan – citea cărţi franţuzeşti şi utiliza enciclopedii germane sau englezeşti a trecut. Vremea cînd franceza era lingua franca în spaţiul mediteranean s-a ascuns în faldurile timpului trecut. Vremea cînd germana se voia limba universală a tehnicii a devenit o poveste. Chiar dacă „holzşurub“ sau „cheie franceză“ se mai utilizează şi …
Femei celebre era cîndva titlul unei colecţii de cărţi de succes. Nu ştiu să mai existe şi azi. Majoritatea erau traduceri. Ca şi ciclul Aventurile submarinului Dox, pe care l-am citit cu amuzament cînd eram deja studentă. Din Femei celebre am apucat să răsfoiesc cîteva exemplare găsite în biblioteca unei mătuşi din Braşov, sora bunicii mele. Erau biografii, mult romanţate, dar şi parţial reale, ce …
Aş pune în prim-planul acestor însemnări volumul Secolul roşu. De la revoluţia bolşevică la Putin (Editura Corint, 2016, dialoguri reunite de Patrice de Meritens, traducere din limba franceză de Irina Achim, prefaţă de Armand Goşu), semnat de doi intelectuali, un rus, Vladimir Fedorovski, şi un francez, Alexandre Adler. Primul, diplomat şi scriitor naturalizat francez după ce a fost implicat în diplomaţie/politică rusă la nivel înalt, …
Secolul trecut a fost bogat în evenimente. Unele fără precedent în istoria lumii. Două războaie mondiale, un Holocaust, cîte și mai cîte, comunism, fascism, gulaguri de tot felul, bombe atomice și cu hidrogen, crime împotriva umanității. Dar trebuie să notăm, pe de altă parte, și cucerirea spațiului cosmic, penicilina, multe minuni care au schimbat în bine viața oamenilor. Necazuri și bucurii prin care a trecut …
