Trilogia belgrădeană deBiljana Srbljanovic, montată de Cristi Juncu la Teatrul „Anton Pann“ din Rîmnicu-Vîlcea, a fost una dintre marile plăceri ale acestei ediţii de Festival Naţional: o trupă de actori care funcţionează ca o echipă, oameni de aceeaşi vîrstă care lucrează spectacole „de trupă“ în care fiecare rămîne vizibil, fiecare îşi construieşte propria identitate scenică. Piesa autoarei din Serbia nu e nouă, iar montări ale …
Nu se va schimba nimic esenţial în România odată cu alegerea unui nou preşedinte. Ab-so-lut nimic. România e o republică semiparlamentară/semiprezidenţială, în care adevărata putere de decizie a politicii sociale şi economice revine Guvernului, el însuşi dependent de o majoritate docilă în Parlament, iar rolul preşedintelui e de a media şi de a oferi un nivel superior de control în sistemul checks and balances. …
Konfrontacje Teatralne (Confruntări teatrale) de la Lublin e un festival de lungă tradiţie la Lublin (Polonia), însă abia în ultimii ani a început să cultive, în programul lui, dimensiunea experimentală a artelor performative. Anul acesta, ediţia a XIX-a (ai cărei curatori au fost, la fel ca în 2013, Marta Keil şi Grzegorz Reske) a avut drept „teme“ creaţia colectivă, identitatea şi… România. Care teme, evident, …
Pe 10 octombrie va intra în cinematografele din România cel mai recent film al lui Andrei Gruzsniczki, Quod erat demonstrandum. Un film alb-negru, cu un titlu care te poate face să ridici din sprîncene, căci cine-şi mai aduce aminte de faimosul Q.E.D., formula latinească ce încheie o demonstraţie matematică? Produs de Icon Production, Q.E.D. e o „felie de viaţă“ din anii ’80 (1983, mai precis), …
Prima întrebare e mai curînd o preocupare personală: te interesa, artistic vorbind, problema Stasi înainte să participi în proiectul Vieţi paralele…? Întreb, fiindcă pentru multă lume din România, Germania e un model de reuşită în „rezolvarea“ chestiunii colaborării cu poliţia politică. Am crescut în Germania de Vest şi am avut mereu un fel de atracţie faţă de RDG, pentru că era diferită de ceea ce …
Cea de-a doua parte a dipticului tău (care va deveni o trilogie...) despre arhivele poliţiei politice din România porneşte de la concept de spectacol foarte teatral şi asumat nonrealist. Cum ai dezvoltat acest concept şi cum a evoluat el în timp? Conceptul a fost descoperit în timp ce lucram la X mm din Y km. După ce am citit mai multe dosare, am ascultat interviuri …
Specialistă în ladino (iudeospaniolă), căruia i-a dedicat conferinţe şi volume extrem de interesante, şi cu o lungă experienţă administrativă, Rosa María Moro de Andrés a venit de curînd la conducerea Instituto Cervantes Bucureşti – predecesorul său, Juan Carlos Vidal, traversînd oceanul pentru a conduce, acum, Instituto Cervantes Sao Paolo (Brazilia). Veniţi la Bucureşti dintr-o ţară vecină nouă, din Bulgaria. Care credeţi că sînt provocările …
Lucia di Lammermoor – un libret ca o melodramă de vise rele. Cu scoţieni cu nume italieneşti. Şi totuşi, la Opera Naţională din Iaşi, unul dintre cele mai frumoase spectacole lirice care-au poposit în România ultimilor ani (de cînd opera de la noi a trecut prin etapa reinventării de sine, apelînd tot mai des la regizori de teatru inovatori). Andrei Şerban a pus …
„Profesiile noastre nu erau, de fapt, atît de diferite – şi eu, şi el ne străduiam să cîştigăm încrederea unor oameni şi să le aflăm secretele. Singura diferenţă e ce urma să facem cu acele secrete.“ Scott C. Johnson e un ziarist american specializat în corespondenţe din zone în conflict, iar cartea sa, The Wolf and the Watchman, publicată anul trecut, pune pe larg în …
Săptămîna trecută am scris despre discriminarea femeilor în teatru – temă devenită brusc foarte actuală după cîteva zile, cînd juriul Festivalului Undercloud a decis să acorde două premii pentru actori şi nici unul pentru actriţe, deşi în spectacolele din concurs jucau Nicoleta Lefter, Florina Gleznea, Mirela Oprişor, Ada Simionică, Ilinca Manolache, Medeea Marinescu… (dar, de fapt, nici nu contează cine era în concurs, situaţia în …
Am primit invitaţia, într-un context foarte plăcut, de a scrie despre discriminarea femeilor şi stereotipii legate de feminitate în teatru – prilej de a constata, public, o evidenţă (sau mai multe) în mare parte trecută (trecute) cu vederea: reprezentarea de gen pe scenele de teatru depinde în mod fundamental de numărul de femei-creatoare de spectacol/regizoare active, iar teatrul independent din România este într-o oarecare măsură …
Excepţionalismul negativ românesc atinge noi culmi. Deşi nimănui nu pare să-i pese de politica făcută de reprezentanţii României la Bruxelles, o dată la patru ani – nu, nu la alegerile europarlamentare, ci la numirea noilor membri ai Comisiei Europene –, naţiunea devine specialistă în UE, căci e vorba despre „noi“ şi ce semnal de mîngîiat pe cap ne transmite Vestul. Situaţia bruxelleză e interesantă din …
Un aspect problematic în felul în care teatrul românesc îşi administrează propriul, să zicem, metabolism îl reprezintă tranziţia neterminată dinspre modernism spre postmodernism. Apar în ultima vreme texte (de regulă, articole de presă ori cronici) care, de pildă, deplîng condiţia de Cenuşăreasă a dramaturgiei româneşti actuale – ceea ce e, parţial, o realitate –, în aceeaşi frază refuzînd statutul dramaturgic acelor texte de teatru/ „scenarii“ …
Chiar în timp ce scriam acest text, la Prizren se anunţau cîştigătorii celei de-a XIII-a ediţii a DokuFest, iar premiul „de debut“ în secţiunea „Balkan Documentary“ a fost acordat lung-metrajului Waiting for August (Aşteptînd luna august) al Teodorei Ana Mihai, un film observaţional despre şapte fraţi rămaşi să se descurce singuri la Bacău, în timp ce mama lor lucrează în Italia. DokuFest a fost …
Mă întreb: oare atunci cînd autoarea celei mai importante serii documentare dedicate torturării şi uciderii unor importanţi oameni politici, intelectuali, artişti, opozanţi ideologici ai dictaturii compară cu toate aceste crime staliniste confiscarea unei clădiri obţinute prin abuz, nu are ea deloc senzaţia propriului abuz asupra memoriei? N-are nimeni nici un fel de conştiinţă a faptului că astfel de paralele sînt un afront adus chiar celor …
Din perspectiva autorilor lui, Crime e un răspuns la Crimă şi pedeapsă al lui Dostoievski. Din perspectiva mea, e cel mai brechtian spectacol pe care l-am văzut în România în ultimii nu ştiu cîţi ani. Nico Vaccari spune că Teroarea şi mizeriile celui de-Al Treilei Reich n-a jucat nici un rol în scrierea scenariului, însă structura de vignetă a scenelor, răceala „logică“ cu care înfăţişează …
În general, nu e nici bine (pentru artişti sau publicul potenţial), nici foarte etic (din perspectiva profesiei de critic) să scrii despre un spectacol neterminat, aflat încă în fază de construcţie, însă la care nu ai avut acces în timpul procesului, ci doar în etapa de „produs intermediar“ (fie el supranumit avanpremieră, repetiţie cu publicul, work in progress sau altcumva). Pe de altă parte, reprezentaţiile …
Circa 300.000 de euro. Atît a pierdut, spune Olivier Py (pentru Culturebox, portalul Televiziunii franceze), Festivalul de la Avignon în urma celor 14 reprezentaţii anulate (12 din cauza grevei intermitenţilor, două – care se jucau în aer liber – din pricina ploii), totalizînd vreo 9.000 de bilete nevîndute din cele puţin sub 129.000 de locuri disponibile. Gradul de ocupare la spectacole – 90% – a …
Semnat de Gianina Cărbunariu, Solitaritate (o producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, 2013) este primul spectacol din România care participă în secţiunea In a Festivalului de la Avignon în ultimii 15 ani (de la Danaidele lui Silviu Purcărete). Cele opt reprezentaţii (19-22 și 24-27 iulie, la Gymnase du Licée Mistral) au avut parte de cronici de la bune la entuziaste, în presa cotidiană (Le …
Uniunea Teatrală din România (UNITER) a anunţat luni, 21 iulie, titlurile spectacolelor din selecţia oficială a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), selecţie realizată de directoarea artistică, Marina Constantinescu. FNT este organizat de UNITER, Ministerul Culturii, Primăria Bucureşti şi ARCUB. Evenimentul va avea loc în perioada 24 octombrie – 2 noiembrie 2014, la Bucureşti. Acasă, în miezul verii de Tracy Letts, regia Claudiu Goga, Teatrul …
