De ceva vreme încoace nu mai contenesc citind despre marile nenorociri care se abat asupra presei scrise şi a editurilor. Mor ziarele, mor editurile, nu se mai cumpără cărţi, concurenţa internetului ne omoară. E jale. Se caută cauzele, se propun soluţii. Fel de fel. Mergînd de la „nişare“ pînă la scăderea preţului ziarelor, pentru a contracara foile distribuite gratuit, sau la utilizarea inteligentă a concurenţei, …
Partea întîi, în care un autor necunoscut spune ceva despre filme, în general, iar noi îi comentăm spusa. „Dar pentru ca un film să pară senzaţional în ochii spectatorilor, ei trebuie făcuţi să creadă cu adevărat în minunile ce li se arată. Şi singura metodă e să renunţi, de la bun început, la folosirea respingătorului ritm cinematografic actual, la retorica plicticoasă şi convenţională a aparatului …
Ce ger am îndurat la mine-n cameră zilele astea! Bloc construit în 1988. Ferestrele se-nchid îndoielnic. Pe la începutul anilor nouăzeci, am mai pus un rînd de ferestre, duble. Nici alea nu se-nchid: s-au curbat, torsionat după vreun an. „Era lemnul ud, ce să-i faci“. Păi, chiar aşa, ce să-i faci? D-apoi după douăzeci de ani, „îmbătrîneşte …
Cred că nu mai e loc nici măcar de o îndoială metodică, putem avea, în sfîrşit, o convingere mai solidă şi decît plictisul, vorba lui Brel: în România nu există limite pentru ridicol. De zile întregi pixurile nu ostenesc scriind despre prostia deloc paranormală a lui Geoană. Subiectul, ajuns şi în presa internaţională, pare inepuizabil. S-a ajuns pînă …
Cum, necum, reuşim să aruncăm în derizoriu orice lucru, oricît de serios, reuşim să golim totul de sens. De ani buni se vorbeşte insistent de reforma învăţămîntului de toate gradele – se vorbeşte pînă la vertij, pînă la greaţă. Iar cînd se face, cu opinteli, cîte ceva, pe nesimţite, direcţia de mers se inversează şi …
Mărturisesc că mă aflu într-o derută totală. Nu mai ştiu ce să cred. Cercetătorii dintr-o parte îmi spun să beau un pahar de vin roşu pe zi (ceea ce nu-mi displace, iar ţăranul francez o face şi fără să i-o spună oamenii de ştiinţă), cei din altă parte îmi zic să nu, că e de rău. Ambele echipe …
Zilele acestea, am tot aşteptat o minune, o schimbare la faţă. Am tot sperat că, magnanim, trecut cu bine de proba abacului, asigurat de însuşi Victor Ponta că ai lui fură mai dibaci decît ai lor, proaspăt realesul va ceda şi va numi un independent în fruntea Guvernului, va da un semn de bunăvoinţă, de mila măriei sale, …
Cum vă spuneam, o săptămînă lungă, sinistră, de campanie am tot citit la cartea lui Ernu, Ultimii eretici ai imperiului. Am citit încet, cu „pauze de gîndire“, cînd fascinat de îndrăzneala ideilor şi a paradoxurilor, de inteligenţa jucăuşă a personajelor, cînd intrigat de obrăznicia enunţurilor şi, mai ales, de implicaţiile lor. Citeam şi, uneori, nu-mi venea să-mi cred …
Marţi. Ziua Naţională: nu merg la facultate, pierd un curs. Nu deschid televizorul. Îmi văd de ale mele, la calculator. Periodic, mă uit pe Hotnews. Aşa aflu de Timişoara. Acum douăzeci de ani am aflat mai greu. Mă abţin în continuare să deschid televizorul. Seara, tot de pe Hotnews, aflu despre „contramanifestaţie“. Şi despre „protestele“ din celelalte oraşe. …
De patru zile mă chinui să scriu „Bifurcaţia“ asta, voiam să nu fie despre alegeri, să fie despre orice altceva – nu pot. Am fost la teatru, am făcut matematică, am predat – degeaba. Numai asta am în cap. M-au dovedit. O-ntorc pe toate feţele şi tot nu pricep: de ce e Johannis omul providenţial? Negoiţă …
Miercurea trecută, Franţa a egalat Irlanda în prelungiri, în minutul 103, şi s-a calificat la turneul final al Campionatului Mondial de fotbal. În faza premergătoare golului marcat de Gallas, Henry a atins de două ori mingea cu mîna. Toată lumea a văzut, arbitrul – nu. Henry spune că l-a atenţionat chiar el pe arbitru, dar i s-a răspuns …
Încet, încet, contrariile încep să se apropie, doar în unitate trăiesc ele, aşa cum unii dintre noi au apucat să înveţe. Filozofi declaraţia de dreapta, neoconservatori, atrag uneori atenţia că democraţia nu conduce întotdeauna la decizii raţionale. E perfect adevărat. Cei care au auzit despre teorema lui Arrow (impropriu numită „paradox“) ştiu şi că acest lucru se poate …
Cam frig în serile astea de festival. Mai ales pentru mulţimile de tineri care stau cuminţi la uşile teatrelor, aşteptînd să fie lăsaţi să intre şi să se aciueze care pe unde pot. Dar cît de tonică e priveliştea asta! Ce bucurie să-i vezi fericiţi că au putut intra, să-i vezi transfiguraţi cînd, la sfîrşit, aplaudă. Afluenţă …
Cum Dumnezeu să pui în scenă un basm în zilele noastre? Pe cine mai interesează? Nici copiii nu mai marşează. Ori e cu StarTrek, cu pac-pac, cu karate, cu manga – ori ba. Totuşi, un basm – nu s-ar mai putea stoarce cîte ceva? La urma urmei, poveştile astea conţin ele ceva adevărat, peren. Totul e să …
Imediat după publicarea lucrărilor lui Bolyai şi Lobacevski, care introduceau geometria neeuclidiană hiperbolică, lumea ştiinţifică s-a angajat într-o dispută sterilă, încercînd să afle „care geometrie e mai bună“, care e cea adevărată, geometria hiperbolică avînd contestatari înverşunaţi – deşi nimeni nu găsea hibe în raţionamentele celor doi. A trebuit să vină Riemann, în 1854, şi, la îndemnul lui …
Bunicul meu n-a stat pe prispă. Şi asta, pentru simplul motiv că n-a avut. A tot locuit în camere de închiriat înainte de război, s-a mutat dintr-un oraş în altul, pe unde-a găsit de lucru, a muncit de bunăvoie şi forţat – după cum au fost vremurile. După război, a venit la Bucureşti. Cînd m-am născut eu, …
Începuse bine armata. Mă rog, aproape bine. Era o toamnă caldă şi îmi găsisem haine şi bocanci pe măsură, mă tunsesem zero, arătam ca o mingiucă rumenă. Prin a doua zi, cred, la apelul de dimineaţă, lentul Petroianu, zis Mutulică, om plin de umor şi de treabă în felul lui, inspectîndu-şi plutonul, mi-a aruncat: „Bine, băi, Ornea, …
Într-un capitol din Omul fără însuşiri, Musil descrie felul în care, pe nesimţite, în societate se acumulează nemulţumiri, tensiuni care, treptat, se acutizează şi duc la starea de război. Nimeni nu poate spune cînd se produce declicul, dar tonul discuţiilor se tot ridică, anumite teme devin recurente, oamenii devin tot mai arţăgoşi, adversităţile se transformă în duşmănii iar …
Mărturisesc că am citit şi recitit, aşa cum se recomanda, articolul lui Caragiale propus de redacţie şi intitulat, cam abuziv, tot de ea, în numărul din 23 septembrie. Titlul ales, „Toate şcoalele...“, poate sugera ideea că textul lui Caragiale se ocupă de şcoli şi numai de ele. Or, fragmentul face parte dintr-un articol amplu în care autorul …
Una peste alta, mie mi-a plăcut la Festivalul Enescu. Muzică bună, lume aşijderea. Multă şi conştientă de drepturile ei cîştigate în ani de luptă democratică. Cred că marea victorie e că uşile de la intrarea în Sala Ateneului nu se mai închid nici după ce soliştii încep să cînte. Ceea ce le permite întîrziaţilor să intre agale, să-şi …
