Ultimele evoluţii din educaţie au inflamat deja spiritele. Episodul ignobil de la Liceul „Tudor Vianu“ a turnat gaz peste un foc deja bine pornit. Presa rumegă la nesfîrşit idei de-a gata, scrie întruna despre ceea ce nu cunoaşte, despre elite, despre „antrenori de genii“ (mă mir că un profesor ca dl Colceag acceptă un asemenea titlu stupid) şi alte bazaconii. Toţi îşi dau cu părerea …
Adevărul e că nimeni nu mai are timp și răbdare să asculte – de citit, ce să mai spun? – tiradele alea interminabile și siropoase sau, prin alte piese, digresiunile filozofice, poeticești sau cum or mai fi. Lumea se grăbește, așa că textul shakespeareian trebuie redus la esențial și, unde e cazul, retradus și rescris. Hălci întregi de plictis înlocuite cu scurte rezumate rostite de …
Scriu, mai jos, despre două spectacole în cîte două personaje pe care le-am văzut recent în teatre independente. Și veni bărbatul la femeie de Semion Zlotnikov e o comedie fără nici un fel de pretenții, cu replici bine scrise, alerte și care-i pun în valoare pe cei doi actori – exact ce trebuie pentru o scenă mică, așa cum e cea de la Teatrul de Artă. …
Proaspăt mutat într-un nou sediu, cu o sală mai încăpătoare, unteatru a programat deja două premiere, ambele în regia Andreei și a lui Andrei Grosu. Prima dintre ele, The Sunset Limited, după textul lui Cormac McCarthy, făcut celebru de filmul lui (și cu) Tommy Lee Jones, pune în scenă conflictul clasic dintre un om cu solide convingeri religioase (Negrul) și un intelectual ateu (Albul) care, în …
Imposibil de văzut tot, prea multe suprapuneri. Dar e foarte bine: să fie pentru toate gusturile, să ai de unde-alege. Dincolo de întrebări şi cîrcoteli fireşti (exemple: de ce unele trupe din provincie dau doar o singură reprezentaţie şi altele – mai multe, de ce costă biletele online mai mult cu aproape 40% decît cele cumpărate la casă, de ce spectacolul, regizorul X şi nu …
În adolescenţă, îmi plăcea mult grupul Ten years after. La drept vorbind, îmi plăcea mai mult numele formaţiei decît muzica ei, cu un sound nu foarte deosebit de ceea ce se cînta pe-atunci. Am început rubrica aceasta în octombrie 2005. Abia întors după un an de predat în America, eram plin de entuziasm şi voiam să scriu numai despre învăţămînt şi cercetare, mi se …
Preiau cîteva date din prezentarea făcută de biochimistul Ştefan Szedlacsek la Conferinţa Ad Astra, găzduită de Centrul de Cercetări Biologice de la Jibou, în 3-4 octombrie 2015. În anul 2011, s-au putut număra 1626 de articole ştiinţifice cu cel puţin un autor cu afiliere românească (pentru situarea României în Science Citation Index în contextul cercetării mondiale, deloc de invidiat, vezi şi A. D. Corlan, …
Pe 1 octombrie, cînd va apărea revista la chioşcuri, va începe şi anul universitar. Vor fi discursuri. Optimiste. Şcolile au început deja, de două săptămîni – tîrziu, spun mulţi. Au fost discursuri. Au fost şi slujbe, au fost sfinţiri. S-au fost uitat. Aleluia. În van. Duhurile rele au rămas. Parafrazîndu-l pe Bacovia, încă o toamnă nouă pe vechile dureri. Îmbătrînim degeaba. Ce aşteptăm de la …
Jim Baggott e chimist, la origine. A absolvit studiile de licenţă (chimie fizică) la Manchester şi a obţinut un doctorat în chimie fizică la Oxford, a urmat un postdoc la Oxford şi unul la Stanford. A fost universitar (Lecturer la Reading), apoi a lucrat în privat, la Shell International Petroleum, iar ulterior şi-a condus propria firmă de consultanţă şi „training“. În afară de asta, scrie …
Periodic, subiectul „Diaspora“ revine în atenţie. În general, noi, cei din ţară, nu avem mare lucru de făcut pentru cei plecaţi (cu excepţia legii votului prin corespondenţă), marea problemă e ce pot face ei pentru ţară. Poate că unii n-au plecat tocmai fericiţi, poate că nu de bine s-au desţărat – puţin contează, diaspora trebuie pusă la treabă: „să facă lobby“ pentru una sau alta, …
Fierbere mare cu plagiatele – din nou. Acum trei ani, cînd cu doctor Ponta, ni se spunea că mai important e să fie dat jos Băsescu, e timp după aceea să ne ocupăm de asemenea chestii (minore, se-nţelege). Între timp, Băsescu nu mai există decît prin declaraţii jenante, iar Ponta prosperă – cu tot DNA-ul care nu-i dă pace. Nu i-am auzit pe apărătorii lui …
Ocupată cu discuţiile despre Codul fiscal, purtate cam pe deasupra – unii zic că se poate, alţii că nu, dar cifre, estimări credibile, adică argumente tehnice nu prea se aduc –, cu înflăcăratele controverse iscate de Legea 217/2015, presa aproape că nu a băgat de seamă ultima nefăcută a guvernului Ponta: ordonanţa de (fireşte) urgenţă care recunoaşte diplomele absolvenţilor de studii universitare neautorizate şi sancţionarea …
Minunată cartea lui Julian BarnesNimicul de temut (Nemira, 2014, ed. a 2-a, traducere de Mihai Moroiu)! Ce poate fi mai tonic, după o anumită vîrstă, decît să citești meditaţiile despre moarte ale altuia? Deloc întîmplător, Barnes împletește discuţia despre moarte cu aceea despre religie și despre memorie. Scrie cu umor și cu o necesară doză de cinism despre el, despre familia lui, combină istoria personală …
Presa românească, pe hard sau on-line, pare uneori o simplă ilustrare a manualului de manipulare inserat de Umberto Eco în Numărul zero, cel mai recent roman al lui. Cu deosebirea că, la noi, despre politică sau economie scriu nu profesionişti, oameni specializaţi într-un domeniu sau altul, ci profesionişti ai scrisului care se rostesc, cu un netăgăduit talent, mai ales despre ceea ce nu cunosc în …
Nu mai văzusem de mult un spectacol pentru copii, nu fusesem niciodată la teatrul lui Ion Lucian, Excelsior. Răţușca cea urîtă, proaspăta lor premieră, a fost, aşadar, o experienţă de două ori inedită. Textul e o adaptare foarte personală, în versuri, făcută de Maria Manolescu – trecere bruscă, aş zice, de la Sado Maso Blues Bar, dar maternitatea pare să mai schimbe interesele culturale şi …
Tare nu-mi place legea asta nouă-veche, 217/2015, care incriminează „promovarea persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război“ şi „interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob“. Nu-mi place, în primul rînd pentru că nu ştiu ce înseamnă a promova cultul cuiva sau a ceva şi n-am văzut sintagma definită în lege; nu ştiu ce …
Într-o discuţie cu un reporter de la TVR, am aflat că Ministerul chiar pregăteşte noi planuri de învăţămînt (ei le zic curricula) pentru şcoli şi licee – e mult de cînd ne tot ameninţă, se pare că, acum, chiar ne apropiem de potou. Se aude şi că prinde teren ideea unei abordări transdisciplinare a ştiinţelor. Termenul a fost folosit de reporter şi-mi vine greu să …
Mi-a căzut în mînă, printr-o fericită întîmplare, un roman foarte bun, debutul lui Cristian Fulaş, autor despre care nu mai auzisem – am aflat, între timp, că are un blog foarte interesant şi o editură, Gestalt Books (iar după titlurile pe care le publică, bănuiesc că e psiholog sau psihiatru). Cartea, cam rău intitulată Fîşii de ruşine, e coeditată (cred) de Gestalt şi de Vinea …
Iată că s-a mai încheiat o Olimpiadă Internaţională de Matematică. Anul acesta a fost în Thailanda. Am ieşit bine, locul 13 din 104 în clasamentul pe ţări şi primii din UE – e chiar foarte bine, mai ales dacă ne raportăm şi la populaţie (primele locuri au revenit, fireşte, asiaticilor şi echipelor sino-americane...). E bine, dar e şi rău, pentru că majoritatea olimpicilor noştri provin …
Într-un articol recent din Adevărul, Nicolae Manolescu vorbește despre diferitele accepţiuni ale culturii. Comentează întîi iniţiativele lui Didier Fusiller, proaspătul director al Parc de la Villette, un manager cultural din spiţa lui Jack Lang, care vrea să creeze evenimente culturale cu deschidere amplă, inclusiv în locuri nestandard, încercînd să satisfacă sau să deschidă apetitul pentru cultură al celor mai puţin sau deloc familiarizaţi cu o …
