Cormoş F. Florian s-a născut la Oradea, în 8 martie 1927, din părinţii cu numele din titlu. A avut o origine socială sănătoasă, aşa cum aveau ulterior să constate, după două decenii, ofiţerii trimişi în teritoriu de către Pintilie Gheorghe și Alexandru Nicolski. Cei doi răspundeau în acelaşi timp, în acea vreme, de Secţia Organizatorică a Comitetului Central al Partidului Comunist, dar şi de …
Las la o parte atacurile la persoană, cît şi exersarea unui anume soi de autoprotecţie a ego-ului, numit, de altfel, de către psihologi tocmai „inhibiţie de protecţie“. Adică, o pavăză în care adevărul se amestecă în genere cu ceea ce ai dori să fie adevărat, pentru a te apăra pe tine, pentru tine şi în raport cu ceilalţi. Episodul din facultate pe care şi-l aduce …
Cînd l-am cunoscut prima oară pe domnul Cicerone Ioniţoiu nu mai ştiu. L-am cunoscut parcă dintotdeauna. Aerul său blînd şi paşnic, asezonat veşnic cu un zîmbet, nu se schimba nici în pragul celor mai aprinse dispute. Aş spune acum, cînd încă nu realizez că nu o să îl mai pot vedea, că a avut ceea ce, de multe ori, foştii deţinuţi politici numesc puterea de …
Există mai multe feluri de a fi condamnat şi, multiplicate geometric, mai multe moduri în care îţi ispăşeşti pedeapsa. Infinit de multe condamnări şi ispăşiri s-au întîmplat, fie şi numai în istoria noastră recentă. Am lucrat, anul trecut, cu puşcăriaşi de drept comun la Aiud și am descoperit locurile în care oameni care gîndeau altfel decît regimul au fost ucişi. I-am dezgropat, dar …
Se spune că, după eliberarea sa din lagărele reeducării maoiste, Deng Xiaoping a dat un interviu unui ziarist străin, bineînţeles, cu aprobare. Şi i s-a pus o întrebare, printre altele, care ducea spre condamnarea post mortem a lui Mao. Anume, cum i se par anii petrecuţi în lagăr, întotdeauna la un pas de moarte. Bătrînul comunist, reabilitat şi ajuns unul dintre liderii importanţi ai Chinei, …
Pentru Cenaclul de Luni Am cincizeci de ani pe aproape, mă apropii vertiginos de ei; nu îmi închipuiam să ajung aici. La cincinalele părinţilor noştri obosiţi, trăind într-o lume ale cărei înţelesuri le scapă lor şi ne întreabă pe noi ce se întîmplă, dar nici noi nu ştim. Am cincizeci de ani pe aproape. Cincizeci de ani. Cu mult mai mulţi decît …
„Prea repede trecem, prea repede trecem“, îmi spunea domnul Remus Cocoş, în vreme ce îl ţineam de braţ, conducîndu-l de la sediul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Braşov, din Piaţa Sfatului, către Strada Lungă. Am crezut că m-am grăbit eu la trecerea de pietoni şi obosise; dar mă înşelam. Era vremea de acum, în zilele de ajun ale Crăciunului, dar în urmă cu mai …
Era în 20 august 1994; Corneliu Coposu, asaltat ca întotdeauna de pretendenţii unui guvern din umbră care aşa a şi rămas, mă aştepta şi şi-a privit într-o doară ceasul, fără a spune nimic: ajunsesem, ca niciodată, exact la timp. Fuma, deja scrumiera era pe jumătate plină, acele ţigări Kent albe şi lungi care au intrat, şi ele, în istorie. Lucram pe atunci ca reporter colaborator …
Am aflat că vinerea trecută, pe 11 octombrie, la ora 9 dimineaţa, într-o sală răcoroasă, am apărat Securitatea. S-a întîmplat în sala din stînga, colţ, unde am mai fost pe vremuri, cînd acuzam un fost ofiţer de Securitate, pe numele său Ristea Priboi. Sala era plină, veniseră cu un autobuz chiar şi muncitori de la 15 Noiembrie 1987. Apoi totul a trecut, s-a tras cortina. …
Rareori m-a impresionat ceva atît de mult cum m-a impresionat, de curînd, solidaritatea – pe care nu o mai credeam posibilă – dintre intelectuali şi clasa muncitoare, în jurul proiectului de exploatare numit Roşia Montană. Despre a cărui istorie voi continua să scriu, după o documentare aplicată, nu doar două articole, ci o carte. Acesta este preambulul ei; nu vă îndoiţi, fără să am …
Traian Băsescu a fost, la început, un susţinător al proiectului de explorări aurifere de la Roşia Montană. Al democraţiei. Al unei lumi noi, al unei societăţi prospere, social-liberale, pe vaporaşul său sau sub direcţia sa, trasată din birou, prin radio-staţie. Independenţa sau România? A ales independenţa faţă de toţi, conform cu mandatul de preşedinte, dar nu pentru că ar crede în ea, ci tocmai …
Atributul omului care, vorba lui Kant, are legea morală în sine şi cerul înstelat deasupra sa este dorinţa de a schimba lumea. Din nefericire, lumea în care trăim, o lume a confuziei valorilor, a lupilor (homo homini lupus), a compromisurilor, a unui copil mîncat de cîini într-un parc şi a unei tinere femei răpite şi violate într-o intersecţie (toate acestea, sub soarele amiezii), lasă …
Am fost deseori în Apuseni. Eram, cum s-ar spune, cu treabă. Cu treabă sîntem toţi: două telefoane, de trimis sau de primit un e-mail. Pînă să ne întoarcem în Apuseni, rămînem cititori de ziar şi privitori la televizor, nu trăitori de acolo. În aceste zile, am privit doar la televizor. Sătul de proteste de stradă şi de încăierări cu mascaţi, sătul de provocatori ai democraţiei, …
Prinţul a văzut zorii fără să plîngă – aşa ne putem închipui. Clipind întîia oară, acolo cînd s-a născut, nu departe de zidurile Palatului Vlahernelor, la Constantinopole, lîngă o mică mînăstire a Vălului Maicii Domnulului, a tăcut şi a privit. A fost spălat, aşa ne putem închipui, cu apa acelui mic izvor unde pelerinii vin de secole bune să-şi afle liniştea trupului şi a firii. …
Lumea este provocată de haos şi haosul se manifestă prin gesturi, spunea un poet la un cenaclu din Tecuci. Mai spunea că totul e un teatru activ, în care prieteni şi actori joacă piesa ta, prin privire, puterea de transformare dintre ochi şi creier. Iar pe acest parcurs se mai întîmplă accidente biografice, venite din partea puterii, care îţi creează prestigiul. Spunea apoi că, la …
Lumea este provocată de haos şi haosul se manifestă prin gesturi, spunea un poet la un cenaclu din Tecuci. Mai spunea că totul e un teatru activ, în care prieteni şi actori joacă piesa ta, prin privire, puterea de transformare dintre ochi şi creier. Iar pe acest parcurs se mai întîmplă accidente biografice, venite din partea puterii, care îţi creează prestigiul. Spunea apoi că, la …
Am stat la începutul acestei săptămîni vreme de trei ore în răcoroasa amiază a zilei de marți și am pus la loc cioburile unei căni. O cană albă, de majolică, cu flori albastre și bulbi verzi, pe spate cu o marcă de fabrică din perioada interbelică, avînd ca stemă coroana sfîntului Ștefan. O cană evident ungurească. Nu este o piesă de patrimoniu și, dacă se …
Între instituții și oameni se află nenumărate coridoare. Uneori afumate de țigări stătute, pline de mirosul tristeții. Sau al nostalgiei. Pentru cel ce vine de afară, acesta e un fel de miros inconfundabil al ratării. Sîntem departe de o reformă instituțională și la ani lumină de o redresare morală a României, a locuitorilor ei, chiar dacă oricum așa ceva, spre deosebire de situația noastră de …
Yeni Sale înseamnă în turcă Satul Vechi; în română, Enisala. Acolo, pe o culme, se află o cetate clădită de genovezi, pentru comerțul lor cu Barbaria. Acolo l-am întîlnit mai întîi pe domnul Suceveanu. Lucram pe acel șantier, încercînd să gîndim ceva în stratigrafii distruse de incompetenți locali, cu Silvia Baraschi, ucenica lui Suceveanu. Vara era spre sfîrșite și soarele ardea. Abia începeam …
În urmă cu trei săptămîni, am învăţat de la fiul meu de opt ani, la poalele unui munte, o lecție pe care nu o știam. Am fost împreună în locuri în care am văzut şi am trecut prin mici întîmplări arătate și trăite alături de el, al căror rost îl înțeleg acum, mai tîrziu. Le găsesc în mine întregi abia astăzi, privind la tot …
