„L’oeuvre de Kafka conquiert son universalité non point en prêchant la cause de l’universel mais en annonçant, d’une voix singulière, que la solitude est grande et que le dialogue fait défaut.“ Jean STAROBINSKI În faţa unei evidente disproporţii a numărului autorilor de origine evreiască în avangarda românească de după Primul Război Mondial, mi-am pus şi eu întrebarea – pe care, …
Anul acesta, Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat unui canadian, Arthur B. McDonald, şi japonezului Takaaki Kajita, pentru cercetările lor care au confirmat masa neutrinoului. O masă minusculă, ce-i drept, dar nu total neglijabilă. Misterioasa particulă, descoperită acum mai bine de 80 de ani (fizicienii iubesc – nu-i aşa? – particulele misterioase; anul trecut, doar am celebrat bozonul Higgs!), şi-a făcut apariţia pe scena …
Cu vreo două săptămîni în urmă (vineri 18 septembrie) a avut loc, la sediul ICR-ului din New York, o seară dedicată lui Marcel Iancu, prilejuită de vernisajul unei expoziţii de pictură şi grafică a acestuia. Lucrările, provenind din colecţia domnului Ştefan Benedict – ulei, grafică, litografii – au fost expuse pe culoarele şi în sălile institutului. Evenimentul era în prelungirea unei iniţiative a echipei condusă …
David Gascoyne, care va deveni unul dintre cei mai importanţi poeţi suprarealişti de limbă engleză din secolul al XX-lea, îi scria lui Benjamin Fondane, în vara anului 1937, o lungă scrisoare pe care o începea cu o foarte sinceră şi naivă introducere: „Il n’y a pas la moindre raison pour que je vous écrive; je ne vous connais pas; je ne suis pas des …
Cei doi nu s-au întîlnit niciodată, şi totuşi o mare prietenie s-a legat între poetul rămas un neconsolat refugiat care, după ce a cutreierat continentul sud-a merican între 1949 şi 1962, s-a stabilit, în cele din urmă, în Statele Unite (la început, la Seattle, apoi la Honolulu, în Hawai), şi avangardistul de altădată, ajuns la vîrsta de aproape 60 de ani, stabilit în Israel. Baciu, …
Avec force précautions, je rôde autour de profondeurs, leur soutire quelques vertiges et me débine, comme un escroque du Gouffre.“ Cioran, Syllogismes de l’amertume „Rien ne mérite d’être défait, sans doute parce que rien ne méritait d’être fait.“ „Que tout ait été dit, qu’il n’y a plus rien à dire, on le sait, on le sent..“ Cioran, De l’inconvénient d’être né În …
S-a vorbit mult despre Celan zilele acestea, cu ocazia publicării primului volum din Opere, tradus în limba română la Editura Polirom (vezi Observator cultural, nr. 776 şi nr. 777, din iunie a.c.). În monografia sa despre Paul Celan, publicată în 2007, Mircea Ţuglea observa că poetul german este în mare măsură reprezentativ şi în contextul avangardei româneşti postbelice1. Chiar dacă Celan nu a afirmat …
Trost a fost cunoscut mai mult ca „teoretician“ al suprarealismului românesc postbelic (1945-1947) decît ca pictor sau poet. Ne-au rămas puţine desene ale lui şi doar două sau trei tablouri ale sale au fost identificate. Activitatea sa poetică a fost oarecum ocultată de caracterul colectiv al colecţiei de poeme intitulate Diamantul conduce mîinile (poemele incluse au fost semnate de Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun). …
În luna aprilie 1994, Sesto Pals îi scria Valentinei (fosta lui soţie, acum Caraion), „după dispariţia lui Zola (Gherasim Luca), am primit încă o lovitură tot atît de grea: a murit Paul (Păun)… Oricum ar fi, mi-a căzut un trăsnet pe suflet şi prăpastia din mine s-a transformat într-o rană… Revenind la dispariţia lui Zola şi, în mod indivizibil, la aceea a lui Paul, pentru …
Imediat după 1990, Ion Dur a lansat ideea unor reuniuni periodice pe teme cioraniene; cîţiva ani mai tîrziu, profesorul belgian Eugène van Itterbeek, stabilit în România încă dinainte de ’89, a preluat ştafeta şi, vreme de şaisprezece ani, a organizat la Sibiu, în fiecare lună mai, un Colocviu Internaţional „Cioran“. Tradiţia a fost continuată de elevii şi elevele acestuia după moartea sa, survenită în 2012; …
De cîte ori încercăm să punem ordine în gîndurile noastre, ne îndreptăm privirea înspre teorie. La fel cînd vrem să înţelegem observaţiile făcute asupra lumii înconjurătoare sau propriile noastre reflecţii şi sentimente. „Teorie“ însemnă, la origine, „contemplare“, dar a contempla se dovedeşte a nu fi suficient; mai e nevoie de ceva care e de natură, aşa cum spuneam, să sistematizeze lucrurile. Dacă acest proces se …
Din cînd în cînd, intelectualii publici se aventurează în domeniul „scriiturii politice“; uneori spun lucruri interesante, alteori de-a dreptul prostii. Cînd acesta este cazul, te întrebi de ce au făcut-o. Cred că rolul unui observator neimplicat nu este cel de a da un răspuns la o asemenea întrebare, ci mai degrabă acela de a o supune atenţiei şi judecăţii publicului cititor. Asta fac eu aici, …
Scriam în „Intersecţia“ trecută despre conflictele care se nasc între generaţii, conflicte „verticale“ adesea explicabile printr-un „defazaj“ cultural sau prin incompatibilităţi provocate de lipsa unui bagaj conceptual comun. Există, desigur, şi conflicte „orizontale“, născute în sînul unui grup mai mult sau mai puţin omogen cronologic, disputele fiind în acest caz provocate de opinii şi credinţe diferite, uneori chiar diametral opuse. În sfîrşit, combinînd vectorial cele …
Problema bătrîneţii, a îmbătrînirii, dar mai cu seamă a ceea ce ni se întîmplă cînd îmbătrînim este o problemă spinoasă, care rămîne mereu una de actualitate. Cei ajunşi în pragul senectuţii o (re)simt, iar cei care sînt încă departe de ea se străduiesc, unii într-un mod mai elegant, alţii fără menajamente, să le-o reamintească. Tinerii au deci şi ei, în mod paradoxal poate, o problemă …
Am citit cartea editată de Monique Yaari, «Infra-Noir», un et multiple (subintitulată „Un groupe surréaliste entre Bucharest et Paris, 1945-1947“) nu ca recenzent, ci mai degrabă cu ochii cercetătorului avangardei suprarealiste româneşti şi al suprarealismului în general. Ceea ce explică (şi justifică, poate) şi stilul uneori eseistic al dării mele de seamă. Volumul conţine o foarte substanţială introducere-prezentare a grupului, făcută de coordonatoarea Monique Yaari, …
Cred că, în primii ani ai colaborării mele la Observator cultural, mi s-a întîm plat să explic, în unele „Intersecţii“, de ce mă încăpăţînez să le scriu săptămînă de săptămînă (acum, doar o dată la două săptămîni). Nu vreau să mă repet, de aceea voi rezuma lucrurile într-o singură propoziţie: scriu pentru a contribui la un dialog civilizat de idei. Aveam impresia că, trăind departe …
Răsfoind electronic ultimul număr al revistei, am dat peste articolul profesorului Vasile Morar, intitulat „Unde este morala în existenţa umană?“. Articol foarte instructiv şi bine-venit în acest moment în care, în orice direcţie ne vom arunca privirile, ajungem în cele din urmă la întrebarea „Unde este sau poate, mai degrabă, unde a dispărut sentimentul moral al acestor oameni?“. Fie că te duce cu gîndul la …
În timp ce unica mea dilemă existenţială se reducea, în ultimele două săptămîni, la întrebarea „va ploua sau nu astăzi?“, s-au petrecut multe lucruri în lume. Aşa este lumea şi aşa a fost ea dintotdeauna: undeva e linişte şi e bine, iar altundeva vremurile sînt tulburi, şi lucrurile pot lua brusc o cotitură înspre rău. Şi chiar şi acolo unde este linişte şi calmul pare …
Încă în Maryland, visez cu ochii deschişi şi văd şoseaua suspendată pe un pod fără de sfîrşit care leagă două insuliţe pierdute în mijlocul oceanului. Sînt în drum spre Key West, ultima insulă a arhipelagului risipit parcă de o mînă invizibilă în imensitatea albastră aşternută între coasta de sud a Floridei şi infinit. Paradis tropical de cinci-şase mile lungime şi doar una, poate, lăţime, la …
Petrişor Militaru a reuşit ceea ce, recunosc, îmi păruse, acum un an, mission impossible. A organizat, la sfîrşitul lunii noiembrie, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ din Craiova, un colocviu dedicat în întregime lui D. Trost. Cînd mi-a spus că intenţionează să o facă, am încercat să-l cauţionez: autorul rămîne încă prea puţin cunoscut, va fi greu să găsim un număr suficient de participanţi pentru …
