La Cluj a avut loc, în zilele de 17 şi 18 noembrie, un colocviu dedicat lui Zevedei Barbu, cu ocazia anului său centenar. Au venit de departe profesorii Braulio Matos, fostul său coleg la Universitatea din Capitala Braziliei, iar din Anglia (Newcastle), profesorul William Outhwaite, pe care Barbu l-a primit la începutul anilor ’70 ai secolului trecut la Sussex University. Am venit şi eu, pentru …
Scriu „Intersecţia“ aceasta înainte de Conferinţa „Zevedei Barbu“ de la Universitatea Babeş-Bolyai, ocazionată de centenarul acestuia, şi înainte de a şti cine va fi viitorul preşedinte al României. Şi totuşi, scriu şi despre alegeri, şi despre sociologie. Sînt într-o poziţie asemănătoare aceleia în care se află specialiştii în sondajele de opinie: cu mult înainte de alegeri aceste sondaje sînt menite să-i influenţeze poate mai mult …
În curînd se vor împlini trei ani de la dispariţia lui Leon Volovici. Greu de crezut. Mă uit la o fotografie din 1996: stăteam la masă într-un restaurant italian din Queens N.Y., împreună cu pietenul nostru comun, Bill Kluback. Leon venise în America la o conferinţă, cred, eu eram în an sabatic, tot acolo. Eram toţi trei zîmbitori, nu chiar tineri, dar plini de proiecte …
Iată cum este decrisă în Autobiografia sa, rămasă încă inedită, a doua vizită făcută de Barbu Zevedei în România lui Nicolae Ceauşescu: „În vara anului 1981, am vizitat România vreme de opt zile, la invitaţia oficială a Guvernului, pentru a-mi revedea familia şi locurile natale, dar mai cu seamă pentru a vedea de aproape realizările regimului socialist. Am acceptat invitaţia doar după ce ambasadorul …
Revista Observator cultural mi-a făcut onoarea de a mă invita la o dezbatere despre alegerile prezidenţiale, organizată cu o săptămînă înaintea primului tur de scrutin. Invitaţia mă onorează, dar întrebările care ghidează discuţia mi-au creat o mică dificultate: mă întreb dacă cineva care trăieşte în afara României poate sau are dreptul să exprime o părere despre aşteptările sale în legătură cu viitorul preşedinte. Întrebarea, …
Un autor american contemporan defineşte vulgarul pornind de la următoarea constatare: „O acţiune este vulgară cînd este deopotrivă ignorantă, nocivă şi populară“ (An action is vulgar when it is at once ignorant, harmful and popular) (1 ). Scrierile unui copil pot avea aparenţa vulgarităţii, dar urmînd această definiţie, ele nu pot fi calificate drept „vulgare“, ignoranţa fiind punctul forte al vîrstei, iar o gîndire teleonomică, …
După cele scrise în intersecţia de acum două săptămîni, m-am întrebat dacă mitocănia şi/sau mîrlănia, manifestări evidente ale vulgarităţii, sînt determinate social, psihologic, cultural (?) sau reprezintă, poate, o deficienţă structurală a individului. Poate exista un vulgar inocent? Numele lui Fredy Goldstein, copilul care a colaborat la revista de avangardă Alge, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, mi-a venit imediat în minte. În …
Un articol apărut recent în revista Cultura îmi oferă ocazia de a reflecta şi emite cîteva observaţii pe tema „normalităţii“. Se vorbeşte mult despre acest concept în contextul României de astăzi, de obicei ideea fiind că aşa-zisa „normalitate“ din anii care au precedat evenimentele din decembrie 1989 a fost înlocuită de o stare de „antinormalitate“ care ameninţă să devină o normalitate a anormalului. În dicţionar, …
Atrecut vara şi, cu ea, iluzia lui dolce far niente. Se pare că de undeva, dintr-un trecut imemorial am moştenit ideea că în lunile de vară, sîntem mai puţin activi, mai puţin tracasaţi, pe scurt, că vara reprezintă o interminabilă vacanţă. Singura dilemă pe care o confruntăm fiind aceea a alegerii între mare şi munte. Poate că aşa a fost odată, poate că şi astăzi …
Avenit vara şi, odată cu ea, şi campionatul mondial de fotbal. Sper că profeţia legată de „moartea regelui fotbal“, anunţată în numărul trecut al revistei noastre, nu se va împlini: nici în vara asta, nici în cele, multe, care vor urma în secol. Ce-i drept, „fotbalul“ ca instituţie, prins, într-adevăr, între economic şi politic, s-a degradat din multe puncte de vedere; dar fotbalul- spectacol rămîne …
Sînt din nou la Bucureşti pentru cîteva zile. La sosire, o dimineaţă călduroasă, prevestitoare de caniculă în miezul zilei şi de ploaie mai tîrziu, spre seară, mă primeşte totuşi zîmbitoare. După o scurtă descindere la Bookfest, mă plimb puţin pe bulevardele din apropierea hotelului. Panourile publicitare mă asaltează, enorme, din toate părţile: unele afişînd pe cîţiva metri pătraţi buni mesaje directe şi convingătoare, altele greu …
Problema pusă de „cearta dintre antici şi moderni“ în versiunea ei, Bucureşti 2014, continuă să mă preocupe. Dincolo de disputa dintre criticii mai vîrstnici şi cei (mai) tineri, stîrnită, probabil, nu doar din considerente teoretice, se profilează o întrebare care-mi pare cu adevărat semnificativă: este oare postmodernismul depăşit de un proces de „fragmentare“ a semnificaţiilor, legat, la rîndul lui, de un influx informativ excesiv, atît …
În sfîrşit, se pare că a sosit. Nu chiar peste tot, în mid-west -ul american, a fost un adevărat prăpăd zilele trecute. Acum, pe coasta de est plouă, şi pe cea de vest ard pădurile. Dar mîine e 1 mai şi calendarul nu minte: primăvara e aici şi trebuie să se grăbească, pentru că nu i-a mai rămas mult timp. Pe vremuri, se spunea că …
Nu, nu am trecut la comentariul politic. Doar după ce am scris titlul mi-am dat seama că acesta poate sugera o interferenţă cu evenimente politice recente. Chiar dacă e vorba de reflecţii pe marginea unui film şi nu de comentarii referitoare la alegerile din ţara vecină, titlul îmi pare prea sugestiv pentru a-l mai schimba acum. Am văzut The Grand Budapest Hotel recent şi, încă …
În decursul celor mai bine de zece ore de zbor peste ocean, nu am răbdare să „lucrez“: mă uit mirat şi plin de invidie la cei care, de îndată ce li se îngăduie, îşi scot laptopurile şi se pun pe treabă. Email-uri, rapoarte şi tabele pline de date răsar din toate direcţiile; eu am doar două reviste, un ziar şi cîteva fragmente în engleză din …
Este riscant să scrii despre ce se întîmplă în lume: în primul rînd, pentru că, pînă la apariţia acestor rînduri, multe se mai pot schimba, iar lumea despre care am scris poate nu va mai fi aceeaşi (precizez: mai degrabă în sensul lui Heraclit decît în acela al Apocalipsei!). Apoi, şi pentru că interpretările propuse pot să se dovedească – chiar şi după o săptămînă …
E greu să nu te întrebi ce s-ar fi întîmplat dacă un număr de tineri gînditori produşi de universităţile României interbelice nu şi-ar fi încheiat carierele în spatele Cortinei de Fier instaurate la sfîrşitul anului 1947. Sînt mulţi cei care au dispărut de pe scena culturală românească şi chiar dacă unii au reapărut în anii de după 1989, sporadic sau în versiuni cu mult diminuate, …
Subiectul a fost repus în actualitate de scandalul recent care a dus la demiterea unui subsecretar de stat la Minis - terul Educaţiei: „Premierul Victor Ponta a demis-o pe Ştefania Duminică din funcţia de secretar de stat la Ministerul Educaţiei, după ce Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti a stabilit că lucrarea de disertaţie a acesteia din 2012 este un «plagiat integral» după o …
Cenuşiul este un amestec de alb şi negru; deci nu e nici alb, nici negru, ci amîndouă împreună. Adevărul este că are şi el nuanţe, care depind de cum a fost obţinută… cenuşa. Sau cenuşiul. Marea lui calitate constă în însăşi existenţa sa, care este singura întrupare materială a lui coincidentia oppositorum. Se poate deci: două lucruri total opuse pot coexista. De ce ne …
Încerc să găsesc asemănări şi deosebiri între cele două culturi, cea a Vestului, din care vin, şi cea creată de budismul indian pe această insulă îndepărtată. Este dialogul cu adevărat posibil? Influenţe reciproce sînt identificabile, desigur, dar ele nu reprezintă adevărate interferenţe, ci mai degrabă afinităţi stabilite într-un mod mai mult sau mai puţin întîmplător. În Europa, mă gîndesc la Schopenhauer, în secolul al XIX-lea. …
