Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la naşterea celor doi. Primul s-a născut Zalman Locker, la Bucureşti, în luna iulie 1913, cel de-al doilea, născut Simion Sestopalîi la Odesa, a văzut lumina poate ceva mai tîrziu (sau poate mai devreme; există anumite incertitudini legate de naşterea lui Sesto Pals; în documentele oficiale data de naştere înregistrată este aceea de …
Vinerea trecută a avut loc, la Cercul Cultural din Ierusalim, animat vreme de aproape douăzeci de ani de Leon Volovici, o reuniune memorială organizată de văduva sa, Hanna, şi de bunul său prieten şi apropiat colaborator, Costel Safirman. A fost tristă revenirea, în absenţa lui Leon, în sala bibliotecii din clădirea Cinematecii. Prieteni vechi l-au evocat şi au povestit despre legăturile şi afinităţile lor intelectuale …
Sînt din nou în Israel, pe malul mării, la Haifa. E (relativ) cald astăzi, în orice caz mai cald decît în majoritatea oraşelor europene în care mi-ar plăcea să mă plimb dacă nu aş fi aici. Am citit dimineaţa Observator cultural şi apoi m-am dus la cinema să vad un film documentar israelian în competiţie, anul acesta, pentru Premiile Oscar. Un film politic în care …
Harold Bloom scria, în al său The Western Canon (1994), că trăim astăzi într-o lume în care Shakespeare este discutat în termenii în care sînt evaluate serialele televizate (ce-i drept, încă nu se proiectase pe atunci… Downton Abbey). Asta, deoarece departamentele de limbă şi de literatură engleză ale universităţilor americane sînt, încet, încet, înlocuite cu facultăţi de „studii culturale“. Or, pentru Harold Bloom aceste studii, …
Sînt obosit, afară s-a lăsat un frig sec, trebuie să-mi scriu „Intersecţia“ şi sînt total lipsit de inspiraţie. Vineri fiind, am citit ediţia electronică a Observatorului cultural, în căutarea unei idei, a unei sugestii de la care să-mi pornesc articolul. Multă (şi grea) politică, chiar şi articolele culturale sau cronicile literare sînt atinse de morbul politicii. Aceasta nu este o judecată de valoare, ci doar …
De cîteva săptămîni, mă străduiesc să citesc aproape în fiecare zi cîte un fragment dintr-o carte splendidă apărută în urmă cu cîteva luni la Editura Il Mulino, în Italia: Il grande raconto delle stele de Piero Boitani. Autorul, un mare specialist în Dante, dar şi în literatura europeană medievală şi renascentistă, a scris şi despre Homer şi Shakespeare şi a ajuns chiar pînă la… Benjamin …
În anii ’60 ai secolului trecut (1964, mai exact), Herbert Marcuse publica în exilul său american o carte care a stîrnit multă vîlvă la acea vreme, intitulată One-dimensional Man. Fostul elev al lui Heidegger îşi începea critica radicală a societăţii industriale avansate prin observaţia că aceasta este, în esenţa ei tehnologică, totalitară: asta deoarece „totalitară“ poate fi nu doar o societate supusă unei politici teroriste, …
În urmă cu mai bine de şase ani (în ianuarie 2006), răspundeam unei anchete publicate de o revistă literară, pe tema „Limitele compromisului“, observînd că, precum în fabula lui Esop despre limbă, compromisul poate reprezenta, în acelaşi timp, şi cel mai bun, şi cel mai rău lucru: „Fără compromisuri, viaţa este dificilă, cu compromisuri, ea devine… greu de suportat şi asta doar dacă avem o …
Încheiam „Intersecţia“ precedentă observînd că autorul articolului „Prieteni sau duşmani“, Cristian Pîrvulescu, analizînd dezbaterea în jurul „luptei împotriva corupţiei“ şi al sensului ei politic, ajungea la concluzia că un neoconservatorism de împrumut a transformat-o într-un fel de „redută ideologică artificială“. Dacă am înţeles bine, nu lupta împotriva corupţiei în sine este fenomenul criticat, ci transformarea acesteia într-un slogan utilizat în scopuri pur politice. În care …
Alegerile au trecut în America şi poporul şi-a pronunţat verdictul; sau, mai bine zis, de undeva din negura istoriei, reprezentanţii săi de acum două sute de ani au decis. Căci votul popular a fost împărţit între cei care vor să urmeze principiile conservatoare ale republicanilor dintotdeauna şi democraţii noului secol, care preferă social-democraţia de tip european. Sistemul electoral al părinţilor fondatori – care acordă un …
Continui să parafrazez şi în „Intersecţia“ de săptămîna aceasta: „La noi… idea (legalităţii) e cu totul nouă. Primul cuvînt cu care a fost salutat domnitorul Cuza la alegerea lui a fost: «Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul». Dar această urare nu s-a împlinit nici astăzi după optzeci de ani“, scria Nae Ionescu în 1928 (Cuvîntul, nr. 1189, 14 august). Şi continua: „Lipsa de legalitate este …
Văzută de departe, realitatea politică românească pare a fi dominată astăzi de cîteva obsesii colective regăsite în toate partidele politice şi în grupările sociale. Un aparent fenomen de interferenţă între acestea face ca planurile în care se poartă discuţia, precum şi punctele de vedere exprimate să se amestece şi să se despartă într-un mod foarte straniu. Obsesiile menţionate par a fi ancorate şi ele …
Titlul nu-mi aparţine; o declar de la bun început, pentru a nu fi acuzat de plagiat. Îl împrumut de la Cioran, care, în ianuarie 1933, a publicat în Calendarul un articol cu acest titlu (citatele le reproduc din volumul lui Mircea Vulcănescu, De la Nae Ionescu la „Criterion“, publicat de Humanitas în 2003). Astăzi „spiritul“ nu se mai poartă, în discuţiile despre politic, cel puţin. …
„Am reluat «Intersecţiile»“, i-am spus deunăzi unui prieten de aici, din America. „Fii atent“, m-a averizat, „în România totul e politizat la extrem. Nu numai ceea ce scrii este citit într-o cheie politică, dar pînă şi unde publici este considerat semnificativ. Şi, deci, potenţial periculos.“ „Periculos?“, am întrebat mirat. „Da, fiindcă dacă te ţii departe de cele politice, eşti irelevant, şi dacă vrei să intri …
Oriunde am fi, la Bucureşti sau în Maryland (Columbia), în Israel sau în Europa Occidentală, ne aşteaptă o toamnă furtunoasă. În cel mai bun caz. Pe ici, pe colo, s-ar putea să întîlnim şi uragane. Cum poţi să te aperi de un uragan? Vara trecută, la Bucureşti, mă întrebam cum supravieţuieşte omul unei zăpuşeli meteo-politice infernale. Acum, că zăpuşeala a trecut, se anunţă ruperile de …
Cartea lui Julien Benda a fost scrisă înainte de izbucnirea Primului Război Mondial (şi re-publicată apoi în 1946, cu anumite modificări şi actualizări). În prefaţa la prima ediţie (1918), autorul observa că trauma războiului nu a dus la o modificare profundă a atitudinii consumatorului de artă faţă de esenţa fenomenului artistic: „On ne voit pas d’ailleurs pourquoi la guerre … serait propre à transformer les …
Menţionam, în „Intersecţia“ trecută, numele lui Julien Benda, campion al raţionalismului, adversar înverşunat al filozofiei bergsoniene şi, în general, al tuturor „derapajelor“ iraţionaliste ale secolului trecut. Numele şi scrierile autorului nu i-au scăpat nici lui Benjamin Fondane: aparent, cei doi se aflau la poluri filozofice opuse şi doar „teribilul efort de a-l reciti“ l-a împiedicat pe acesta să scrie în interbelic un eseu anti-Benda, la …
O bună prietenă din Bucureşti m-a dojenit în urma articolului pe tema celor două realităţi, cea „reală“ şi cea percepută, publicat în urmă cu vreo lună. Dacă era să-l „pun la punct“ pe acel negaţionist ipocrit (sau de rea-credinţă?), trebuia, îmi spunea prietena, să-l atac direct şi la obiect şi nu să-mi pierd vremea cu oblice incursiuni în lumea definiţiilor şi a semnificaţiilor semantice. …
În urmă cu vreo două săptămîni, un fragment din romanul lui I.D. Sîrbu, Adio, Europa (publicat postum) a servit drept editorial în Observator cultural. Cele scrise de autorul „exilat“ la Craiova sînt, într-adevăr, atît de relevante în contextul actual, încît pot servi drept editorial în martie 2012 într-un „săptămînal de informaţie şi analiză culturală“. Din păcate, nu am la mine, aici în America, cărţile …
Cît de îndepărtaţi sîntem de realitate cînd scriem despre ea? La urma urmelor, cu toţii avem impresia că, atunci cînd alegem un subiect de discuţie, îl prezentăm, îl disecăm şi apoi, cînd, în final, tragem concluzii, o facem pentru a-i înţelege mecanismele de funcţionare, importanţa, felul în care ne afectează (sau nu); pe scurt, căutăm să-i definim gradul derealitate. Hai să numim această metodă „fenomenologică“. …
