Proiectul Colocviului National al Criticilor de teatru ii apartine Teatrului National din Cluj si e un program pe trei ani coordonat de regizorul Mihai Maniutiu. Contribuie la organizarea lui teatrul gazda, Ministerul Culturii si, fireste, AICT, sectiunea romana. Un weekend compact, in care dimineata se discuta pe citeva teme alese si anuntate anterior, iar seara se vad spectacole. Despre motivatiile acestei generoase oferte facute de …
A scrie despre lucrari ale gindului care isi asuma cu curaj pozitia de frontiera e, in sine, o provocare. A scrie despre Don Quijote al Adei Milea (pe afis scrie „quoncert d’Ada Milea“) e, cred, cea mai drastica provocare pe care mi-am asumat-o de citiva ani buni, probabil de la Bizarmonia construita de Alexandru Tocilescu, Raluca Ianegic si un cvartet de coarde plecind de la …
Am urmarit cu deosebit interes, uneori chiar cu sufletul la gura, dezbaterea pe care a deschis-o Observatorul cultural cu privire la mizele culturale ale Romaniei de azi; dar mi s-a parut si mai interesant ca o parte a dezbaterii a coincis cu suplimentul dedicat criticii de teatru, un domeniu fata de care, fireste, am un interes profesional atit de profund personalizat incit se confunda, intr-o …
Asemenea multor altor lucruri a caror titulatura ascunde concepte vagi, Teatru National se scrie in romaneste cu majuscule, conform dictionarelor ortografice. Scrierea cu majuscule semnaleaza – ce altceva – un statut simbolic mai puternic decit simplul si echilibratul raport 1/1 dintre un semnificat si un semnificant. Ca la toate conceptele vagi, incarcatura emotional-simbolica a formei e mai mare decit greutatea materiala a continutului de dedesubt. …
Stiu si imi asum ridicari incruntate de sprincene cu privire la legitimitatea acestei interventii. Obiectiile nu sint doar ale posibililor confrati, ci inclusiv ale mele, fiindca m-am hotarit cu dificultate (cu un fel de brinci interior) nu numai sa revin in paginile acestei publicatii, ci si sa intervin post-festum intr-o polemica, ba chiar sa opinez despre Gala UNITER de anul acesta; mutindu-ma de la centru …
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Bacantele de Euripide Regia: David Zinder Dramaturg, asistent de regie: Kelemen Kinga. Scenografia: Miriam Guretzky Asistent scenografie: Dina Konson Masti: Venczel Attila Muzica: Lászlóffy Zsolt Coregrafia: Vava Stefanescu Distributia: Orban Attila (Cadmos), Sinkó Ferenc (Dionysos), Csutak Réka, Kézdi Imola, Albert Csilla, Laczó Júlia, Boldizsár Emöke/Tordai Tekla (Agave), Buzási András (Penteu), Senkálszky Endre (Thiresias), M. Kantor Melinda (Figura din …
Dupa succesul experimentului (reusit) cu Am angajat un ucigas profesionist, Radu Nica revine tot la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu cu doua propuneri, la distanta de nici doua luni. Cea dintii, Nora, adaptare semnata de Anamaria Enescu si de regizor, dupa atit de celebra piesa a lui Ibsen. Cea de-a doua, o alta adaptare, dupa Norway, today de Igor Bauersima, piesa a carei premiera absoluta …
Analistii de dans contemporan si de teatru-dans sint putini (daca sint cu adevarat), mult mai transparenti decit oferta de spectacol si afluenta de public, iar sistematizarea unei sintaxe ori chiar a unui vocabular cit de cit specializat se amina deja de decenii. E si pricina pentru care, de fiecare data cind am de scris (mai bine zis cind am chef sa scriu) despre un spectacol …
Nu sint un fan Visniec, recunoscind insa ca exista un fan club solid in Romania zilelor noastre, care are deja o traditie bine constituita; ba chiar inteleg, fara sa le aprob, ratiunile si motivatiile prelungitului prestigiu de dramaturgie „tinara“ care insoteste din ’89 incoace literatura pentru scena a autorului. Citeva texte imi plac mult, altele mai putin, majoritatea deloc; dar o discutie serioasa asupra longevitatii …
Amorteala prelungita In Cluj, parca de la inceputul anului, toate se amina. Si teatrul se amina. Un soi de ritm linced, prevestind atmosfera electorala apatica, de zadarnicie asumata, s-a instaurat inca de prin februarie, luna alegerilor universitare in acest an... (Caci aici, cind e vacanta, si traficul e mort, si parcurile sint goale, si crismele pustii.) Citeva festivaluri, unul de amatori, prost mediatizate, ceva …
Sfisiata intre ambiguu al Chorelor si Appolonilor prehomerici si topaitul semi-animalic al satirilor, cultura din care ne tragem suspicioneaza adesea intemeierea in bine a risului. Perceput de putere ca o arma de atac, el e utilizat de plebe mai degraba ca una de aparare. De aici si dubla fata a duhului comediei, care poate patrona, dupa caz, atit ritualul propagandistic (prin micsorarea caricaturala a adversarului), …
Exact asa. Ca intr-o felliniana piata pustie, intr-o dimineata picloasa, cu o surda oboseala care te nimiceste, in timp ce ceata iti ineaca orice geamat. Sentimentul nedreptatii se amesteca cu cel al neputintei, iar revolta mocnita si grea iti atirna pe umeri, abia imblinzite de trestia ravasita de vinturi a credintei in ordinea scrisa dincolo. Adevarul e ca ai vrea sa faci ceva, sa …
Vadas László este un tinar regizor clujean, proaspat absolvent, al carui debut meritoriu s-a petrecut spre sfirsitul stagiunii trecute, intr-o productie a Teatrului Imposibil, dupa Intoarcerea lui Espinoza de Radu Macrinici. Un debut de bun augur, mai ales ca montarea (la care si-au dat concursul citiva dintre cei mai talentati actori tineri de aici) a avut loc, cu curaj, intr-un spatiu neconventional, in hrubele Palatului …
Intr-o nervoasa, chiar otarita i-as zice, cronica grabita la Festivalul National de Teatru, aparuta intr-un cotidian englezesc, sub o semnatura oficializata de decenii bune1, sint puse alaturi, pe doua paliere, la asa da si la asa nu, patru spectacole prezentate in acest festival. N-ar fi nici o pricina de gilceava, orice cronicar are dreptul sa scrie, si la noi si oriunde altundeva, ceea ce crede …
Lebensraum sau Spatiu vital de Israel Horovitz, spectacol selectat in Festivalul National de Teatru, pleaca de la un text agitatoric, cu o structura cinematografica si o substanta polemica, ce aminteste fatis de postexpresionismul politic german din anii ’30, dar si de teatrul de actiune (romanul, poezia, filmul actionist) din aceeasi Germanie la sfirsitul anilor ’60. Are teza, are viteza si demaraj, are o concizie surprinzatoare …
Pentru un eveniment atit de important, gazduit pentru prima data (si ce sanse ar exista in precara noastra existenta ca asa ceva sa se repete?!), Congresul AICT – Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru – s-a desfasurat cu o discretie neobisnuita. Luata de valul intimplarilor teatrale ce durau din zori pina in miez de noapte, nu am stiinta daca si in ce masura televiziunile si …
Teatrul National Cluj Alcesta de Euripide. Traducere de Alexandru Pop. Data premierei: 11 octombrie 2003. Regia: Mihai Maniutiu. Decoruri: Cristian Rusu si Mihai Maniutiu. Costume: Cristian Rusu. Dansuri: Vava Stefanescu. Muzica: Iosif Hertea. Pictura: Cristian Rusu si Mihai Pop. Cu: Marius Bodochi, Ovidiu Crisan, Anton Tauf, Ramona Dumitrean, Miriam Cuibus, Cornel Raileanu, Dragos Pop, Cristian Rigman, Elena Ivanca, Cristina Pardanschi, Viorica Mischilea, Irina …
Proaspat aparuta la Editura Eikon din Cluj, cartea Mirunei Runcan teatralizarea si reteatralizarea in Romania (1920-1960) este o aplicata si pertinenta analiza a contextului teatral care a marcat o perioada esentiala in evolutia fenomenului spectacologic in Romania. Sincronizarea cu gindirea teatrala europeana, autonomizarea regiei, problematica structurilor si institutiilor de teatru sint doar citeva dintre punctele riguros dezbatute in acest volum din care va prezentam citeva …
Asta e, trebuie sa recunoastem: reaparitia intr-o noua editie a Canavalei e o intreprindere emotionanta. Pentru noi, C.C. B.-M. si M.R., teribil de emotionanta a fost si disparitia trecutei sale versiuni (ca sa vedeti ca nu ne-am pierdut umorul): sensul „emotiei“ era, insa, invers. Fiindca disparitia subita din 1994, dupa trei stagiuni succesive, a fost, sa nu uitam, parte dintr-un asasinat. Faptul ca asasinatul n-a …
Mingea la destinatar: presiunea identificarii, conventia si dominanta In citeva locuri, eseul lui Corin Braga face fugare trimiteri la teatru ori la film, luind ca exemplu si citeva dintre spectacolele Monei Chirila. Pretentia unora dintre critici, care au afirmat ca spectacolelor ei le lipseste „un sens explicativ unic“, este contracarata de autor cu promptitudine: „Dupa mine, insa, miza este de fapt tocmai schimbarea …
