Ovidiu PECICAN

Începînd cu lansarea la apă a pozitivismului istoriografic s-a produs treptat o mutaţie la nivelul sensibilităţii specialiştilor în domeniul studierii trecutului. Dacă, pînă atunci, în mai toate epocile s-a acordat o atenţie specială izvoarelor narative, deodată nevoia de precizie la nivelul informaţiei istorice a făcut ca expertului în epoci revolute să i se pară mai ofertant documentul oficial.   Experienţa istorică a comunismului românesc a …

Editarea de către Ioan-Aurel Pop şi Sorin Şipoş a studiului despre unul dintre cele mai importante atestate ale organizării politice româneşti în finalul primei părţi a secolului al XIII-lea, sub titlul Silviu Dragomir şi dosarul Diplomei cavalerilor ioaniţi (Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2009, 210 p. + 8 planşe-facsimil), face dreptate spiritului critic din istoriografia română din vremea stalinismului. Cartea arată că, în …

Cu trei ani în urmă, comentam un studiu al istoricului orădean Sorin Şipoş, care evidenţia o contribuţie inedită a istoricului ardelean Silviu Dragomir, pregătit – spre finalul carierei sale – să revină la prima lui vocaţie, cea de medievist. Monograful istoriei Bisericii Ortodoxe din Transilvania, al Revoluţiei de la 1848 şi al lui Avram Iancu, cel care făcuse parte din Consiliul Dirigent după 1 decembrie …

După cărţile sale apărute în marile edituri ale ţării – în nume propriu sau în calitate de intervievat –, Vladimir Bukovski, cunoscutul disident rus, revine, o dată în plus, în atenţia cititorilor români printr-o selecţie documentară din Arhiva sovietică. 64 de documente din perioada restructurării (perestroika), publicată în Cluj-Napoca, Editura Dokia, 2010, 164 p. Antologia documentară este selectată, tradusă, adnotată şi comentată de Elena Cojocaru. …

La a treia sa ediţie românească, făcînd parte din suita de trei volume, incluse în seria de autor – celelalte fiind de poezie şi proză (un roman!) –, monografia Martei Petreu, Cioran sau un trecut deocheat (Iaşi, Polirom, 2011, 430 p.), şi-a păstrat integral potenţialul detonator. Titlul iniţial al cărţii, Schimbarea la faţă a României sau un trecut deocheat (la ediţiile din 1999 şi …

Dacă ar exista un premiu care să se decerneze pentru abordarea cea mai imaginativă a trecutului românesc, în anul 2009 s-ar fi cuvenit ca distincţia respectivă să-i fie decernată lui Nicolae Ioniţă. Numele menţionat îi aparţine unui inginer, „iniţiatorul de visu al ideii şi autorul de facto“ al Istoriei literaturii române desenată de mari graficieni ai lumii (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2009, 424 p.). Domnia …

Observam, apropo de apariţia volumului coordonat de Victor Neumann şi Armin Heinen, Istoria României prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice (Iaşi, Editura Polirom, 2010, 528 p.), piedicile pe care le scoate în calea noastră specificul istoriei sociale şi intelectuale româneşti. Putem astfel constata cît de departe sîntem de seriozitatea de tip germanic a formulei lui Koselleck, care se traduce – în termenii unei …

Apropiat, prin preocupări, de direcţia germană de studiu a istoriei conceptuale a lui Reinhard Koselleck, după ce, încă din anii ’80, îi frecventa pe Adrian Marino, Pompiliu Teodor şi Al. Zub, Victor Neumann a pus bazele unei şcoli doctorale în istorie la Timişoara unde colaborează, printre alţii, şi cu istoricul german Armin Heinen, de la Universitatea din Aachen. Cei doi au coordonat munca unei …

Sintagma „carte neagră“ a ajuns să aibă un înţeles precis, neechivoc. O astfel de carte face inventarul represiunii politice şi civile, incluzînd o mare diversitate de aspecte şi tinzînd către exhaustiv. S-au publicat deja Cartea neagră a comunismului, Cartea neagră a capitalismului, Cartea neagră a colonialismului – dintre toate doar prima fiind tipărită şi în limba noastră –, iar de curînd a apărut în română …

Două coordonate par să marcheze intenția care stă la baza elaborării volumului semnat de Felician Pop și Robert László, Istoria secretă a Sătmarului (Editura Citadela, Satu Mare, 2010, 214 p.). Prima dintre ele este aceea de a releva, în cuprinsul evocărilor pe care le cuprinde, anumite „secrete“ ale trecutului. Cea de-a doua se referă la interesul valorizator pentru istoria locală și zonală a regiunii …

Pătrunzînd în substanța studiului lui Eric Voegelin, Religiile politice (București, Editura Humanitas, 2010, 160 p.), constați că observațiile lui se întemeiază pe generalizarea unei experiențe occidentale: secularizarea societăților apusene în veacurile modernității. Ce s-ar fi întîmplat însă dacă autorul ar fi avut în vedere societățile răsăritene ortodoxe și postbizantine, în care numai comunismul ultimului secol a încercat o secularizare forțată (și care, o vedem …

Opera de politolog şi filozof al politicului, al istoriei sau chiar al conştiinţei a lui Eric Voegelin (3 ianuarie 1901-19 ianuarie 1985) îşi face intrarea în cultura noastră prin traducerea eseului Religiile politice (Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 160 p.), găzduită de colecţia „Zeitgeist“ a lui Vladimir Tismăneanu, în traducerea şi cu introducerea amplă a lui Bogdan Ivaşcu. După cum indică ediţia la care mă refer, …

Apariţia cărţii lui Liviu Bordaş despre Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei (Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 168 p.) a surprins nu numai prin francheţea chirurgiei plastice pe care o încearcă exegetul asupra lui Nae Ionescu, scoţîndu-l basma curată în faţa acuzelor repetate de plagiat. Ea este întristătoare şi din cauza sprijinului deschis oferit – pe ultima copertă – de corifeii Şcolii de la Păltiniş, Gabriel Liiceanu …

Scriam nu demult, în Observator cultural („Germania, erou tragic?“, nr. 555, 17 decembrie 2010), despre cartea pe care cunoscutul istoric Lucian Boia o dedică aşa-numitei tragedii a Germaniei. Nu am insistat atunci asupra riscului de a folosi o asemenea sintagmă în legătură cu un decupaj anume dintr-un flux istoric pluricentenar. La urma urmei, rămîne (de) nedemonstrat de ce, totuşi, intervalul dintre unificarea Germaniei şi …

În revista erudită Archaeus (XIV, 2010, p. 141-163), cercetătorul Eugen Ciurtin de la Institutul de Istorie a Religiilor publică o analiză temeinică – dar şi amară – a stadiului în care se află, la douăzeci şi cinci de ani de la expierea scriitorului şi savantului Mircea Eliade, editarea critică a operei acestuia. Sub titlul interogativ Ediţia critică completă Eliade?, autorul constată că prima ediţie de …

În anii ’80 ai secolului trecut, colectivizarea agriculturii devenise un subiect obligatoriu în programa studenţilor de la Istorie, fiind privită ca una dintre modalităţile prin care satul român ieşise din subdezvoltare, părăsise sechelele feudale şi capitalismul de sărăcie, intrînd – prin ţăranii urbanizaţi, datorită nevoilor industrializării – din subistorie în prim-planul actualităţii. Era, practic, un mod de a vorbi fie despre clasa muncitoare de nouă …

Că microfonul radiofonic poate fi – şi chiar este – un instrument şi o armă redutabilă e astăzi un lucru bine ştiut. Fie că îl utilizezi în propagandă, fie că îl pui în slujba culturii şi a adevărului (deci a valorii morale), el consacră mai mult decît studiul ştiinţific sau cartea, deşi poartă pecetea momentanului, a efemerului. Cînd însă microfonul este aşezat vreme de ani, …

Faţă de paginile autobiografice anterioare ale istoricului nonagenar, Un secol cu Neagu Djuvara (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2010, 224 p.) vine cu avantajele dialogului. Conversaţia o poartă tînărul jurnalist George Rădulescu şi venerabilul istoric, punctînd astfel materia prin alegreţe, oralitate, spirit sintetic şi plasticitatea expresiei vorbite. Deja şi atît ar fi suficient pentru a transporta cititorul din zona paginii de istorie consacrate de construcţia cu …

Apariţia cărţii lui Mihail Bahtin despre François Rabelais şi dimensiunea carnavalescă a lumii medievale a marcat o piatră de hotar în cercetarea trecutului. Autorul propunea, pornind de la opera rabelaisiană, o descindere în cultura populară a rîsului în Evul Mediu. Subiectul era revoluţionar, pentru că, mai întîi, se ocupa de „masele populare“ neglijate de istoriografia tradiţională, preocupată mai ales de nivelul elitar al culturii. Apoi, …

În scrisul istoricilor noştri teama de problematizări pare maladivă. Lumea are în general cultul acribiei şi al reconstituirilor – ceea ce nu e rău – sau al subordonării benevole la o misie care, fiind mereu aceeaşi, cea naţionalistă, oferă numai şansa variaţiunilor retorice. Cu cîteva excepţii, ne cam învîrtim în jurul epopeii naţionale, în tematizări desprinse cam direct din programa şcolară interbelică şi cu accente …