Istoria nu se ocupă doar de continuităţi, ci şi de rupturi. Acest lucru îl demonstrează şi cartea istoricului britanic Norman Davies Vanished Kingdomn. The History of Half-Forgotten Europe (Penguin Books, 2011, 830 p.), pe care am primit-o în dar de la un strălucit politolog al Universităţii din Münster, profesorul doctor Reinhard Meyers. Făcînd parte de peste două decenii din consorţiul de academici europeni care au …
Retipărirea, în postumitatea imediată, a volumelor dedicate de Petru Poantă oraşului său de adopţie, apărute sub titlul Clujul meu (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, 440 p.), aduce în prim-plan – spre deosebire de prima lor apariţie – o anumită monumentalitate a eseului. Chiar mai semnificativă, însă, se dovedeşte restituirea unităţii de ansamblu a unui proiect apărut iniţial la intervaluri de timp diferite şi, poate, gîndit …
Poetul Șerban Foarță revine, pe urma celui mai recent articol publicat de mine sub semnul Avalon‑ului, cu noi precizări demne de toată atenția și apte să ducă mai departe discuția pe tema scrisului despre trecut (a istoriei ca disciplină, oglindă a istoriei ca trecut trăit, pe-trecut). Ca în orice cultură în care ideile care subîntind creația sînt vii și agile, comentariul de subsol a luat …
Printre comentariile la cel mai recent publicat articol al acestei rubrici am fost onorat să descopăr și un fragment confesiv (și empatic) al poetului Șerban Foarță, „historiofil din primii ani de școală“. Nimic de mirare în această declarație de iubire, căci, după cum se știe încă de la Aristotel, „Istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul …
Continuînd, în prezentarea volumelor editate de Ladislau Gyemánt, pe linia evidențierii inapetenței pentru corectitudinea politică (de ce oare nu și a discursului populist, care face cu adevărat ravagii astăzi, reînviind opțiuni ultranaționaliste sau cu accente fundamentalist-ortodoxe care păruseră eradicate în virtutea dezastruoaselor lor consecințe din istoria noastră?), Andrei Marga spune că „istoria devenită parte a promovării «corectitudinii politice (political correctness)» se încadrează în «istoria propagandistică» …
Orice prilej este bine‑venit pentru o reflecție aprofundată. De aceea, și prezentarea unei noi publicații a istoricului Ladislau Gyemánt de către universitarul Andrei Marga a fost socotită prilejul potrivit al unei meditații cu privire la rolul și rosturile scrisului istoric actual. După ce și-a expus opiniile cu privire la această chestiune, încercînd o periodizare a etapei contemporane, postbelice și postcomuniste, a istoriografiei române, după ce …
După Andrei Marga, doar două sînt tipurile de istorie practicate după 1989 în România. Primul este desemnat – cu elan pamfletar – drept „istorie liricoidă“. Caracteristica de bază a acestuia se referă la tipul de retorică textuală pe care îl propune, şi nu la modalitatea cunoaşterii, căci, în fapt, este vorba despre o variantă a istoriografiei de vulgarizare ştiinţifică în care predomină accentele lirice, nu …
În analiza lui ocazională – prilejuită de o lansare de carte, de fapt, de volumul secund dintr-o publicare de izvoare, postată îndată pe Facebook, prin grija directorului instituției‑gazdă –, Andrei Marga dă lecții aspre și evaluează drastic istoriografia română actuală, propunîndu-i, după mai vechi obiceiuri împămîntenite la noi („iară noi, noi, epigonii... etc.“), modelul unor trecuturi mai glorioase în domeniu. Enumerîndu-i parcimonios pe unii dintre …
Preocuparea lui Andrei Marga pentru studiile istorice, manifestată, recent, într-o alocuțiune rostită la o lansare de carte și publicată imediat pe Facebook de directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca se concretizează în interpelări direcționate către categorii specifice de inși activi în domeniul abordat. „Prima observație ce se poate face cu privire la scrierea actuală a istoriei este că arheologii sapă prea puțin, iar istoricii nu …
În mod oarecum neașteptat, filozofia și epistemologia istorică nestînd în centrul intereselor lui profesionale și intelectuale, Andrei Marga enunță cîteva judecăți de valoare cu privire la acest domeniu într-un text de prezentare a traducerii unei conscripții austriece de către o echipă de cercetători conduși de Ladislau Gyemánt, în iulie 2016. După fostul decan al Facultății de Istorie și Filozofie (devenit ulterior prorector și apoi rector …
Cărțile de felul celei semnate de Anna M. Wittmann și publicate sub titlul Coșmar în Balcani. Un sas transilvănean în cel de-Al Doilea Război Mondial. După relatările lui Friedrich (Fred) Umbrich (Editura Cartier, Chişinău, 2015, 446 p.) sînt mai puțin accesibile în bibliografia curentă. Formula în care a fost scrisă această confesiune o particularizează printre atîtea alte memorii sau reflecții retrospective. Autoarea discută cu protagonistul …
Volumul lui Sorin Crişan, cercetător al culturii noastre vechi şi expert în teatru, universitar tîrgu-mureşean, Arta, fizionomia şi circulaţia cărţii în Transilvania secolelor XV-XVI cu o scurtă introducere la tiparul european (Editura Avalon, Cluj-Napoca, 2015, 330 p.) este o sinteză de istoria culturii şi a tiparului. Ea îşi propune să elucideze începuturile circulaţiei ideilor tipărite, dar şi, din perspectivă economică, a produsului numit carte, într-o …
„A povesti, a dovedi, a te întrista şi a rîde... Aceasta vi se pare în dezacord cu demnitatea istoriei... Dar oare ea nu are în vedere pe om şi nu se scrie oare pentru oameni? Iar omului şi oamenilor oare cîte vorbe, cîte gînduri, cîtă tristeţe, cîtă veselie nu-i trec prin gînd în una şi aceeaşi zi? Numai monotonia nu e în conformitate cu demnitatea …
Într-un interviu publicat pe site-ul HotNews.ro, în 23 mai 2016, şi realizat de Dan Tapalagă, Robert Kaplan, prezent la Bucureşti, observă: „România are un trecut foarte dificil. Înainte de toate, pentru că a avut o clasă de mijloc foarte redusă. Nu a fost ca în Polonia, Germania sau fosta Cehoslovacie, care aveau o burghezie plină de energie şi foarte numeroasă în secolul al XIX-lea şi …
Apariţia ediţiei de Studii şi articole (Editura Academiei Române, Bucureşti, 2015, 352 p.) semnate de Romulus Cândea şi editate de Mircea Tomuş se dovedeşte un nou prilej de scrutare a vîrstei interbelice a istoriografiei noastre. Din recolta rămasă de pe urma autorului se desprind cîteva linii clare de interes şi de forţă ale unei opere îngropate, în cea mai mare parte, în publicistică şi prin …
Istoria scrisului istoric sau, cum i se mai spune, istoria istoriografiei – adevărată conştiinţă critică în mers a activităţii de recuperare scripturistică a trecutului, prin analiza contribuţiei celor care s-au ocupat cu aşa ceva şi au încercat să formuleze viziuni asupra vremurilor de odinoară, preocupîndu‑se şi de instrumentarul metodologic cu care au ajuns la acele reprezentări – este una dintre disciplinele moderne ale cunoaşterii care, …
Că o ştie sau nu, România are o datorie de onoare faţă de Leibniz. Astăzi ne lăudăm cu excelenţa principelui nostru exilat, Dimitrie Cantemir, şi pentru că el a fost primul român care a dobîndit o recunoaştere în lumea savanţilor occidentali. Iar aceasta s-a produs, la începutul secolului al XVIII-lea, tocmai într-un templu al cunoaşterii europene, sub forma acceptării lui Cantemir ca membru a Academiei …
În fond, atracția resimțită și de Mircea Eliade, și de Ioan Petru Culianu față de idealismul renascentist italian poate fi înțeleasă nu doar ornamental, prin admirația – deplin justificată – față de uluitoarea exuberanță cărturărească a locului și a epocii, ci și prin interesul față de consonanțele dintre acest idealism și școlile de gîndire orientale. Încă tînărul Eliade, care își susținuse teza de licență în …
În Marsilio Ficino (1433-1499) și problemele platonismului în Renaștere (traducere de Dan Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2015), cititorul de astăzi găsește primul „manifest“ al lui Ioan Petru Culianu, care mărturisește interesul lui acut și susținut pentru cercetarea filozofiei idealiste de extracție neoplatonică. Probabil că susținută într-un departament de filozofie, în condițiile existente în România anului 1972, de dominație totală a materialismului dialectic și istoric impus …
În ansamblul moştenirii lui Ioan Petru Culianu, prima monografie, lucrarea lui de licenţă, a ajuns să fie recuperată... ultima (cel puţin pînă în prezent). Este, probabil, o mişcare cu sens, aceasta, la un istoric al religiilor care – precum maestrul lui, Mircea Eliade – se putea preocupa de eterna reîntoarcere, de redescoperirea izvoarelor sau de accederea la statutul tinereţii fără bătrîneţe... Marsilio Ficino (1433-1499) şi …
