BIBLIOTECA OBSERVATOR CULTURAL

Luarea Ismailului

(fragment)

Blocurile din vremea lui Hruşciov îngheţau bocnă, încît se spărgeau ţevile de apă. Odată, după ce a stat două ore pentru scrumbie, cu mîinile îngheţate, speriată, chinuită, abia punîndu-şi în mişcare cizmele de pîslă foarte mari, mai sus de genunchi, îngreunate de la zloată, Maşa s-a întors acasă şi l-a găsit acolo pe Iuriev, care polemiza tare cu D. care tocmai pusese pe …

Citeşte articolul

Pledoarie pentru Ismail

Ultimul roman al lui Mihail Şişkin, care va apărea în curînd pe piaţa românească, la Editura Curtea Veche,Luarea Ismailului, a avut parte, ca o curiozitate, de mai multe ciudăţenii care l-au pus, din păcate, într-un con de umbră pe care nu-l merită. În primul rînd, este primul roman al scriitorului, apărut în 1999 (în revistaZnamia, iar, după un an, publicat în volum; abia după …

Citeşte articolul

Frapieră cu capac

Coborîse de la tejgheaua barului şi se apropiase de marginea umbrelei cu palmele ţinute sub centură şi capul uşor înclinat, ultima modă în materie de răsfăţ a fetelor din porturi adoptată ca la comandă în toate oraşele de pe coastă. Cînd soseam la dana de încărcare, nu le mai ştiam numele, purtau aceeaşi croială la bluze şi părul făcut cîrlionţi, poate în acelaşi loc şi …

Citeşte articolul

Ultima ţigară a lui Fondane

„1898. Sînt leat cu tramvaiul electric din oraşul meu natal.“ Astfel replica Benjamin Wechsler la întrebarea privind anul naşterii sale. La fel a răspuns şi comisiei de examinare, cînd a fost ales pentru ultimul gaz, pentru ultimul fum, pentru ultima cenuşă. Fusese, în sfîrşit, selecţionat şi condus în baraca destinată condamnaţilor. Figura sa, mai nesănătoasă ca oricînd, o ceruse explicit. Rezistase în lagăr patru luni, …

Citeşte articolul

Bidonul

Ne aflăm într-o ţară, poate chiar a noastră, c-o istorie controversată, da, acesta e calificativul. Cercetătorii, atît ai timpurilor trecute, cît şi ai prezentului, de - sigur, în sens mai larg abordat, erau împărţiţi în mai multe grupări, duelîndu-se cu înverşunare pentru mentalităţi, cronologii, trasee ale unor ofensive şi contraofensive militare, cauze imediate, dar şi mai îndepărtate ale unor bătălii, dispariţia, valabilitatea, falsurile legate de …

Citeşte articolul

Supravieţuitorul

Soarele a topit discursurile şi le-a făcut amorfe. E aceeaşi arşiţă de acum 73 de ani. Duminică era atunci, duminică e acum. „Duminica aceea“ versus „Duminica aceasta“. Rînd pe rînd, au cuvîntat Preşedintele Judeţului, Primarul Oraşului, Trimisul Ambasadei Israelului, Rabinul venit de la Bucureşti... Ba şi-un popă de-ai noştri, purtat încoace de acelaşi oportunism creştin-ortodox, cu care sîntem deprinşi de secole. Pe furiş, prezidiul îşi …

Citeşte articolul

Alţi oameni, alţi şoareci

„De cît timp sîntem aici? Nu ştiu. Dar imaginaţi-vă cît ne-am putut schimba de-a lungul acestei… oribile eternităţi. Gîndiţi-vă la miile de poziţii ale jocului de şah ale cărui piese am fost. […] Dar acum sîntem toţi în exact aceeaşi poziţie în care fiecare dintre noi ne găseam în acea primă noapte. Aşa e, sau totul nu este decît încă o halucinaţie?“ Leticia, …

Citeşte articolul

Pe Rin

Fragment de roman

Ajuns afară, am constat că mai este puţină lumină, o lumină oarecum roşcată. Norii deveniseră coralii şi păreau să se alungească şi să se subţieze permanent. Pînă şi apa fluviului devenise de culoarea vinului. Catedralele se profilau pe fondul încă azuriu, ca decupate în ebonită neagră, prin dantelăria de piatră a turnurilor lor se putea vedea în amănunt. Circulaţia pe Rin încetase, mai rămăseseră doar …

Citeşte articolul

Paltonul cu bridă

Povestirea Paltonul cu bridă a apărut pentru prima dată în revista Snob (nr. 7-8 (22-23), iulie-august 2010), pentru care a fost scrisă în mod special, şi este un text emoţionant la care autorul ţine în mod deosebit, de aceea şi dorinţa lui ca el să apară acum, pentru prima dată, şi în limba română. Are, ca şi marea majoritate a romanelor lui Mihail Şişkin, un …

Citeşte articolul

Abecedaur

Cîteva poezii şi desene din volumul recent apărut la Editura Brumar

A Cum i se dă unui străunchi, – rogu-vă: daţi-mi ascultare, căci un A mare-am să vă dărui înalt şi suplu, dar vînjos: litera A e un triunghi cam pîn’ la mijloc, după care se face un trapez, a cărui a patra latură, de jos, lipseşte, …

Citeşte articolul

Două proze

Mă bucur foarte mult că pot însoţi aceste texte cu gîndul meu bun şi cu aprecierile unui vechi cititor de proză. Mircea Pora scrie concentrat, mînuieşte o limbă română extrem de musculoasă, textele au ritm şi culoare. Cum am citit patru cărţi ale lui Mircea Pora publicate în ultimii cinci, pot spune mai multe despre scrisul şi înscrisurile acestui răbduriu povestitor. Sînt două registre în …

Citeşte articolul

Patru povestiri

Cîndva, într-o zi, totuşi Amintirii lui J.D. Salinger Sînt doar trei cuvinte. Cîndva. Care aduce o nuanţă, ca un bemol pus lîngă nota Si. Am fost profesor de muzică. Am ceva şcoală. Aici unde mă aflu nu prea mai contează. „Cîndva“ te împinge către necunoscut, „într-o zi“ e ca un „poate“ nedefinit de o gamă minoră. Ai fost iubit, …

Citeşte articolul

Cîntecul mamei triste

Roman rescris în limba română, pe baza originalului apărut la Rotbuch Verlag, Berlin, 2007

Născută la Lipova în 1955, Carmen-Francesca Banciu a studiat pictura şi apoi comerţul, debutînd cu proză scurtă în presa literară bucureşteană. În 1985 a obţinut Premiul internaţional pentru proză scurtă al oraşului Arnsberg, pentru proza Das strahlende Ghetto, ceea ce a însemnat pentru tînăra autoare trecerea numelui său pe lista scriitorilor cu „interzicere de publicare“ în acea vreme. În 1991 s-a stabilit la Berlin, …

Citeşte articolul

Anahit

Fragment din romanul „Tokatlian Pera Hotel“

N-aş putea spune cînd au început sau au luat sfîrşit toate acestea. Ca o bandă a lui Moebius sau precum acel portret bizar pe care Brâncuşi i l-a făcut lui Joyce. Prietenul lui. O spirală. Şi? În cazul meu este vorba de o femeie. Pe Brâncuşi l-am înțeles destul de tîrziu, cînd am văzut marea retrospectivă de la Tate Gallery, la Londra. Spirala …

Citeşte articolul

Sărmanul Dionis

Piesă în patru acte (11 tablouri)

SĂRMANUL DIONIS PERSONAJE MIHAI EMINESCU (Sărmanul Dionis) TITU MAIORESCU ION LUCA CARAGIALE ION CREANGĂ PETRE CARP ALEXANDRU VLAHUŢĂ IOAN SLAVICI ALEXANDRU XENOPOL IACOB NEGRUZZI LASCĂR CATARGIU VASILE POGOR ŞTEFAN VÂRGOLICI IOAN MELIK ANTON NAUM IANOVITZCKY SAMSON BODNĂRESCU PAVEL PAICU GEORGE PANU ŞTEFAN MICLE VERONICA MICLE MITE KREMNITZ CLARA MAIORESCU MAMA RADA VIZITIUL NEAGOE JAC JUPÎNUL COBZARUL DOCTORUL Figuraţie: membri ai Junimii, invitaţi …

Citeşte articolul

Memoria sertarului

Constantin Colonaş s-a născut la Galaţi, pe 3 martie 1901, fiind al doilea băiat al meşterului tîmplar Dumitru Colonaş şi al Ecaterinei. În şcoala primară, este colegul de bancă al lui Pompiliu Constantinescu. Urmează Liceul „Spiru Haret“, unde se va împrieteni cu Mircea Eliade, afinităţile muzicale şi cele literare apropiindu-i: Eliade, la pian, şi Colonaş, la vioară, făceau un duo apreciat de către profesorul …

Citeşte articolul

O bătaie în uşă

Discret, serios, retras departe de lumea dezlănţuită spre a-şi scrie cărţile – şi ce cărţi! –, Radu Mareş este unul dintre cei mai puternici prozatori români contemporani. Născut în 1941, Radu Mareş a debutat în 1972, cu romanul Anna sau pasărea Paradisului, pentru care a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Între 1975 şi 2012 a publicat nu mai puţin de opt volume, proză …

Citeşte articolul

Nepotul lui Dracula (XIII)

Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie la Editura AULA

Teo a gustat puţin din pilaf, din legumele asortate, din salata de ciuperci pleurotus, apoi a început: – E demonstrat ştiinţific că consumul de carne e sursa unei serii nesfîrşite de boli – diabet, cancer, infarct, arterioscleroză şi aşa mai departe –, e principala cauză de degenerescenţă la anumite popoare. – Iar începi cu teoriile tale rasiste, a zis Darius, fără să-şi ridice ochii …

Citeşte articolul

Nepotul lui Dracula (XII)

Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie la Editura AULA

Între timp, apăruse chelnerul, înalt şi slab, cu părul şaten, tuns scurt şi ochelari negri, care, aplecat uşor din spate spre Teo Cossiga, l-a aşteptat, respectuos, să termine, apoi l-a întrebat: – Ce serveşte domnul Cossiga? Abia atunci Fifi a observat că Teo nu mîncase nimic, farfuria din faţa lui fusese tot timpul goală. – Da, a spus Cossiga şi a luat meniul... Un …

Citeşte articolul

Nepotul lui Dracula (XI)

Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie la Editura AULA

Teo Cossiga îi deruta pe mulţi, nu doar pe Fifi. Era, de departe, cel mai bogat din catedră, poate chiar din întreaga universitate, deşi n-am dus şi nu ducem lipsă de deputaţi, senatori sau prosperi oameni de afaceri ieşiţi din rîndul nostru. Era acţionar principal, împreună cu fiica unui mare grangur din justiţia locală, ajuns la un moment dat procuror general al României, apoi …

Citeşte articolul