EVENIMENT

Ţara noastră de benzi desenate

Gaudeamus 2012 a fost un tîrg bun. Un bun tîrg de ficțiune, românească, dar (mult) mai ales străină – pentru că întreaga piață editorială din țara noastră pare a se fi restrîns la: 1. literatură, 2. orice altceva, în traducere. Sigur că (din păcate) nu va fi vorba aici despre benzi desenate; doar că Tîrgul de Carte Gaudeamus a scos în evidență, acum mai …

Citeşte articolul

Cîteva impresii disparate

Aproape de sfîrşitul unui an editorial care se arăta sărac, dîndu-ne încredinţarea că, într-adevăr, „atunci cînd armele vorbesc muzele tac“, o toamnă oarecum întîrziată aduce cu sine o recoltă literară (însă nu doar literară) neaşteptată. An al reaprinderii unor războaie culturale cu origini în dezbaterile şi polemicile primului deceniu postdecembrist, an al petiţiilor pentru cauze precum democraţia ori atît de des invocatul „stat de …

Citeşte articolul

Gaudeamus 2012: puterea literaturii

în format pdf, pagina cu recomandările de lectură ale revistei

Tîrgul Gaudeamus – Carte de Învăţătură s-a desfăşurat la Complexul Expoziţional Romexpo din Bucureşti între 21 şi 25 noiembrie, adunînd, în cinci zile de tîg, peste 100.000 de vizitatori. Tîrgul, organizat de Radio România, a avut parte de numeroase lansări din domeniul literaturii, mai mulţi autori, absenţi cu titluri anii trecuţi, au publicat acum o carte nouă. Puterea literaturii a fost mai mare decît …

Citeşte articolul

„Mă interesează modul în care ne raportăm la cunoaştere, la ceea ce credem că este un dat“

Dialog cu Peter BURKE

Un nume de referinţă în domeniul istoriei culturale, profesorul Peter Burke a fost prezent în România, în perioada 22-24 noiembrie, în cadrul seriei de conferinţe organizate de New Europe College, care au avut ca temă „Literatură şi memorie culturală“. Invitaţii speciali au fost Peter Burke (Cambridge) şi Herbert Grabes (Universität Giessen), cărora li s-a decernat titlul de doctor honoris causa, ceremonia desfăşurîndu-se la Facultatea de …

Citeşte articolul

„Cum iubirea este o oază de surprize, tema se potriveşte foarte bine cu festivalul“

Interviu cu Răzvan POPOVICI, directorul Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo

SoNoRo a ajuns deja la a VII-a ediţie, o ediţie care, anul acesta, poartă numele Love unlimited, aşa cum anunţi pe pagina de Internet a festivalului. Ce noutăţi aduci, aşadar, în noiembrie 2012, în ce priveşte conţinutul tematic, dar şi muzicienii invitaţi în cadrul festivalului? Cum iubirea este o oază de surprize, aş zice că se potriveşte foarte bine cu festivalul. Noi am obişnuit în …

Citeşte articolul

„După dealuri“, premiera anului cinematografic românesc

Dublu premiat în competiţia de la Cannes (pentru scenariul lui Cristian Mungiu şi pentru interpretarea actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Fluture, ambele debutante în cinema), selecţionat şi premiat în alte festivaluri importante (BFI Londra, New York, Haifa, Hamburg etc.), vîndut în aproape 40 de ţări ale lumii (inclusiv în SUA, Marea Britanie şi Rusia), desemnat să reprezinte România la Premiile Oscar, După dealuri, …

Citeşte articolul

Pragmatism şi opacitate

Alina şi Voichiţa au crescut împreună, ca prietene nedespărţite, într-un orfelinat din Moldova. La majorat, fiind nevoite să-şi găsească singure rostul, ele au luat-o pe drumuri diferite. Alina a fost găzduită o vreme de un cuplu care, sub masca bunăvoinţei creştineşti, a exploatat-o fără scrupule, iar apoi a plecat la muncă în Germania. Voichiţa, în schimb, a intrat într-o mănăstire înălţată „după dealuri“, în afara …

Citeşte articolul

Neantul alb – dincolo de cadru

Cu ocazia celei de-a treia ediţii a Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest am avut prilejul de a vedea, în premieră, filmul După dealuri, premiat anul acesta la Cannes pentru Cel mai bun scenariu şi Cea mai bună interpretare. Despre ultima producţie scrisă şi regizată de Cristian Mungiu puteţi citi în rîndurile care urmează (C.Gh). „Un film nu trebuie făcut …

Citeşte articolul

Cum să faci un film popular, pornind de la un fapt cutremurător

Al doilea film al lui Cristian Mungiu care primește premii la Festivalul de Film de la Cannes, După dealuri, nu ar trebui să fie subiect de discuții pornind de la cazul Tanacu sau de la diferențele dintre cazul real, romanele nonficționale ale scriitoarei Tatiana Niculescu Bran și filmul de ficțiune, ci ar trebui să aibă exclusivitate însuși produsul cinematografic. A discuta filmul lui Mungiu în …

Citeşte articolul

Festivalul Național de Teatru, 21 de ani plus unu

A XXII-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT) s-a încheiat săptămîna trecută, după zece zile de spectacole, lansări de carte și întîlniri publice. În condiții de incertitudine financiară, programul a fost mai relaxat – iar o parte dintre criticii de teatru români și străini au regretat prezența foarte redusă a independenților. A fost cel de-al doilea an din mandatul de selecționer unic al lui …

Citeşte articolul

FNT, independenții și cîteva spectacole de repertoriu

Dialog cu Mirella NEDELCU PATUREAU

În fiecare an, ritualul se desfășoară imperturbabil la fel: teatrele producătoare află primele, pe urmă regizorii răsuflă ușurați (pentru ei, selecția în Festivalul Național de Teatru – FNT contează cel mai mult), apoi națiunea află lista finală a spectacolelor care vor umple sălile Bucureștiului la final de octombrie, pe urmă vin comentariile, nemulțumirile (de ele oricum nu se sinchisește nimeni), interviurile cu selecționerul, plîngerile pe …

Citeşte articolul

„Teatrul de mîine“ în FNT

Cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), desfăşurat între 26 octombrie şi 4 noiembrie 2012, s-a încheiat cu acordarea în premieră a Premiului „Tînără Speranţă“ al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT). Cîştigătorii au fost spectacolul Casa M şi actriţa Ioana Manciu din spectacolulJocuri în curtea din spate, ambele programate în cadrul secţiunii „Teatrul de mîine“. Casa M, …

Citeşte articolul

FNT 2012, de toate pentru toţi

Cea de a 22-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a continuat linia clasică pe care a început-o anul trecut şi a adus pe scenele bucureştene cîţiva dintre „greii“ literaturii/dramaturgiei româneşti şi străine, în montări extrem de variate ca abordare, acoperind întregul spectru tradiţional-experimental. Cu bune, cu rele, cu inevitabilele critici – că e prea „clasic“, că nu există o dimensiune internaţională (cu toate că, …

Citeşte articolul

„Am tradus lucruri pe care le iubesc în propriul meu esperanto, în limbajul mişcării“

Dialog cu Gigi CĂCIULEANU

Dansator, coregraf, dar şi poet, director al Baletului Naţional din Chile „El Banch“, Gigi Căciuleanu a adus pe scenele româneşti un tip special de teatru – teatrul coregrafic, în care artiştii nu sînt nici actori, nici dansatori, ci dansactori. Stilul său, poetic şi matematic în acelaşi timp, a fost şlefuit sub îndrumarea lui Miriam Răducanu. A absolvit Şcoala Naţională Superioară de Coregrafie din Bucureşti şi …

Citeşte articolul

Norman Manea, din nou în România

Primul eveniment a avut loc luni, 14 mai, la Librăria Bastilia din Bucureşti, în organizarea revistei Observator cultural şi a Editurii Polirom

Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, se află, săptămîna aceasta, în România. Luni, 14 mai, autorul a susţinut un dialog cu cititorii, la ora 19.00, la Librăria Bastilia din Bucureşti. Evenimentul a fost organizat de revista Observator cultural şi Editura Polirom, în colaborare cu Bastilia Librarium. La dialogul cu cititorii, au luat parte, alături de autor, Carmen Muşat, …

Citeşte articolul

Marginalii la un portret

Proza lui Norman Manea are un caracter (auto)biografic uneori mascat, deviat, alteori aproape manifest. Inclusiv romane precum Atrium, Captivi, Zilele şi jocul, ceva mai puţin Plicul negru sau Vizuina, „încifrează“ biografeme recognoscibile după ce i-ai parcurs nu mai puţin numeroasele volume confesive de convorbiri. În cele mai intense pagini ale sale, în povestirile „de lagăr“, în Anii de ucenicie ai lui August Prostul şi în …

Citeşte articolul

Captivi, după 40 de ani

Norman MANEA - Captivi

Găsesc bizar dezinteresul cronicarilor faţă de ediţia secundă a Captivilor lui Norman Manea, cu atît mai mult cu cît prozatorul are „antecedente“ pe teritoriul rescrierii: Plicul negru (1995) nu fusese o simplă reeditare a romanului din 1986, ci, dimpotrivă, restaurase chipul unui manuscris mutilat de cenzură şi hipercodificare, iar varianta Anilor de ucenicie ai lui August Prostul, publicată în 2004, marchează o revizuire a ineditului …

Citeşte articolul

Trei generaţii

S-a speculat mult, în ultimii ani, asupra unor fracturi care ar exista între generaţiile noastre literare şi – mai larg – asupra unei diferenţe fundamentale de perspectivă, de la insider-ii epocii socialismului real la tinerii şi foarte tinerii comentatori apăruţi şi afirmaţi după 1990. Dincolo de etichetele folosite în mod curent, în orice epocă, în legătură cu tînăra generaţie („lipsită de respect“, „fără repere“, „ignorantă“, …

Citeşte articolul

Proza românească, de la Timişoara la Bucureşti

Trebuiau să vină de la Timişoara la Bucureşti, în această săptămînă, Viorel Marineasa şi Daniel Vighi – scriitori reprezentativi ai generaţiei postmoderniste româneşti. I-am invitat pe amîndoi la Formula 3 şi pentru că, în ultimii douăzeci de ani, numele lor s-au regăsit pe copertele unor volume scrise „la patru mîini“. Grupajul din următoarele pagini a fost conceput ca preambul al dialogului pe care îl anunţasem …

Citeşte articolul

Un diptic stereofonic

Viorel MARINEASA, Daniel VIGHI - Plînsul bătrînului tenor dramatic sovietic

Viorel Marineasa nu este – n-a fost, de altfel, niciodată – un autor răsfăţat de cronicarii literari. Prozator discret şi deloc prolific, Marineasa este creatorul unui univers ficţional „de frontieră“, articulat la intersecţia cu reportajul şi eseul. Experimental fără să-şi piardă interesul pentru epic, scriitorul timişorean a debutat în 1988 cu romanul Litera albă, rescriere în cheie postmodernistă a romanului unui „ţăran luminat“, gazetar şi …

Citeşte articolul