Adrian Dinu RACHIERU

Ca autor glocal (cum inspirat l-a „identificat“ Doru Pop), mai cunoscut „afară“, masiv tradus şi multiplu premiat, elogiat şi invectivat, deopotrivă, alternînd eseistica problematizantă cu ficţiunea codificată, Norman Manea rămîne un caz; „emblematic şi problematic“, desigur, vădind recuperarea dificilă a acestui „solitar dubios“, paginile sale, confesiv-interogative, purtînd „cicatricea traumelor“, cum, în repetate ocazii, ne avertiza. Şi cu o receptare polarizată, trezind rezerve, în blocaj canonic, …

Într-o „Pomenire“ încredinţată revistei Bucovina literară, Vasile Andru recunoştea că, în anii lor tineri, din aurita „hoardă suceveană“, Radu Mareş era cel mai bun. Chiar dacă „bădia“ George Sidorovici, „patronul“ locului, împărţind verdicte şi iscălind certificate de scriitor, ezita să-i înmîneze coroniţa. Ce-i drept, pentru Radu Mareş, gloria a venit tîrziu, după pensionare; dar a venit! O victorie de maturitate, anunţa şi Liviu Antonesei. Şi, …

Puţini vor fi bănuit că, la „frontiera anilor romantici“, cum zice însăşi autoarea (adică după seismul decembrist), Gabriela Ada­meşteanu va trece printr-o incredibilă metamorfoză; prozatoarea, negreşit, din prima linie valorică, fără ambiţii sociale sau zel ideologic, fără aderenţă, aşadar, răzbătînd cu o încăpăţînare timidă, estompîndu-şi – resemnată – prezenţa, se va arunca, peste noapte, în înverşunarea centrifugă a anilor ’90, uitîndu-şi, în turbionul acelor „ani …

Cele două literaturi? S-a spus, cu explicabile şi colegiale exagerări, că replierea lui Andrei Terian în circuitele academice, părăsind comentariul actualităţii, ar fi fost „o pierdere de proporţii“. Debutul său editorial, cu adevărat impozant, chiar „neverosimil“, zicea Alex Goldiş (v. G. Călinescu: A cincea esenţă, 2009), anunţa, însă, divorţul. Era vorba, în fond, de o opţiune limpede a demisionarului în favoarea criticii universitare, de viziune sistemică. …

Dacă primenirea generaţiilor este o fatalitate biologică, coexistenţa lor se dovedeşte, inevitabil, belicoasă. O gîlceavă mai veche, identificată de N. Manolescu drept „un război soft“, a stîrnit, recent, vîlvătăi şi a primit, prin afirmaţii categorice, un diagnostic ferm. Am asista, de fapt, la un „sfîrşit de partidă“, zicea Andrei Terian. Şi „exerciţiile“ lui Mihai Iovănel proclamau un „sfîrşit sistemic“, făcînd apel la etapele lui Stanisław …