Alexandru DUMITRIU

Ziua de 7 ianuarie ar fi trebuit să fie una agreabilă în Franţa. Debuta sezonul de reduceri. Nişte reduceri substanţiale. La Chartres, în jurul orei 10, magazinele erau asaltate de cumpărători. Unii se instalaseră în faţa uşilor din timp, pentru a fi siguri că vor beneficia de cele mai bune mărfuri. Vestea masacrului din Paris m-a găsit în Châteaudun, un orăşel de pe Valea Loarei, …

Prospeţime şi exigenţă

Răzvan VONCU – O istorie literară a vinului în România

Peisajul literaturii române contemporane mă îndeamnă, în ultima vreme, să ader din ce în ce mai ferm la o ierarhizare consecvent exprimată de Paul Cernat. Şi eu înclin să cred că bestof-ul acestei literaturi îl alcătuiesc, cel puţin momentan, critica şi istoria literară. Printre argumentele – nu infailibile, dar în mod cert legitime – ale prozelitismului meu se numără, cu prioritate, şi cartea O istorie …

 Eram în clasa a IX-a când am ascultat prima dată cap coadă un album Celelalte cuvinte. Este vorba despre Armaghedon, din 1994. Mi-l împrumutase un coleg, care, probabil, vroia să mă convertească la un rock ceva mai metalizat. Deoarece, pe atunci, pentru mine, rockul românesc însemna, în mod autoritar, Iris. Singura formaţie ale cărei concerte le frecventam cu, aş spune, un devotament fanatic. Nu aveam, …

Cu semn de exclamare

Constantin CUBLEŞAN - Grăbeşte-te încet – 75 – (Interviuri)

Nu m-au atras nicicînd în mod deosebit cărţile aniversare, supuse, inevitabil, prezumţiei de apologie. Conţinutul lor este – aproape obligatoriu, aş spune, şi sînt convins că nu semnalez ceva original – unul exclusiv festivist. N-am reţinut pînă acum situaţii în care „sărbătoritul“ să aibă sîngele rece de a introduce, sub forma unui capitol de sine stătător, şi opinii mai puţin avantajoase, de dragul obiectivizării absolute. …

Într-o perioadă, urmăream cu naivă aviditate evenimentele politice. Treptat, însă, am părăsit acest interes. Motivul este, cred, previzibil: dintr-o acută repulsie faţă de ceea ce se întîmplă pe scena politică românească, devenită din ce în ce mai insalubră, mai isterică şi mai venală, aglomerată de personaje cărora, în urma unei loterii eufemistice, le voi spune doar rudimentare. Oricît mi-ar displăcea generalizările, politicienilor de azi …

Arca relei-credinţe

Pe marginea unor comentarii despre Ion D. Sîrbu

Am ezitat înainte de a scrie însemnarea de faţă. Ea porneşte de la comentariile insistente de care a avut parte, pe site, de la un anumit cititor, materialul meu, „«Valea Jiului, o cetate de suflete tari». Istoria unui interviu“, apărut recent, cu prilejul comemorării a 25 de ani de la moartea lui Ion D. Sîrbu. Cum la mijloc este imaginea scriitorului, am decis să intervin. …

„Valea Jiului, o cetate de suflete tari“. Istoria unui interviu

25 de ani de la moartea lui Ion D. Sîrbu: 17 septembrie 1989 – 17 septembrie 2014

Ion D. Sîrbu nu a fost un privilegiat al autorilor de interviuri. De altfel, nu a fost, în genere, un scriitor privilegiat. Ediţiile sale de publicistică, apărute postum, sub laborioasa îngrijire a lui Dumitru Velea, cuprind puţine interviuri. Dintre acestea, cîteva au apărut în caietele-program ale unor spectacole dramatice: la Craiova, Petroşani sau Timişoara. Aşadar, o audienţă limitată. În Teatrul a răspuns la două …

Cea de-a XX-a ediţie a Cupei Mondiale a fost doar formal o Cupă Mondială. Nu caut să epatez, forţînd originalitatea. Întotdeauna am scris onest despre fotbal. Asta îmi propun şi acum, într-o retrospectivă a turneului brazilian. Un turneu care poate suporta destule calificative. Cred că bulversant ar fi o alegere plauzibilă. Nici straniu nu e întru totul inadecvat. Rămîn, totuşi, la bulversant. Cum altfel să …

Cînd am început această însemnare, imediat după prima semifinală, pe străzile din principalele oraşe braziliene era haos. Violenţe, maşini incendiate, acte de vandalism. S-au ars şi steaguri ale Braziliei. A fost un Mondial vitreg, care a debutat sub ameninţarea unor proteste furibunde şi pare să se încheie în nota agresivă promisă. Un Mondial vitreg pentru fotbal, un Mondial vitreg pentru gazde. …

Mult a fost, puţin a mai rămas! Cu un amendament: fotbalistic, n-a fost chiar atît de mult pe cît speram. Cum-necum, dacă facem abstracţie de funambulescul adversar al Olandei, sferturile, pentru că despre ele discut astăzi, au propus nişte partide rezonabile. Mai întîi, Germania-Franţa. În optimi, nemţii au trecut de-abia în prelungiri de Algeria, o echipă robustă şi mai ales vindicativă, care n-a uitat că …

Straniu acest Mondial... Straniu şi cumva distant. Nu mă refer, desigur, la coordonatele geografice. Sunt momente în care prefer, de exemplu, să urmăresc un film decît turneul brazilian. Cel puţin aşa am făcut în timpul meciului Costa Rica-Grecia, o întîlnire excentrică, dacă nu chiar frapantă pentru faza optimilor. N-am fost niciodată un fan al fotbalului elitist, dimpotrivă, ţineam consecvent cu echipele mai slab cotate, dar …

Mi-am tot afirmat repulsia pentru perfidul fotbal italian, dar nu-mi imaginam că squadra azzurra va părăsi Mondialul încă din faza grupelor, la fel ca în 2010. Are dreptate colaboratorul van kiparos: „Cu cine să urce? Doar cu Pirlo si Buffon, care vrea să-i ia locul lui L. Iaşin ca durată între buturile unei naţionale?“ (Lev Iaşin, legendarul portar sovietic. Sau, pentru cine a citit romanul …

Poveste tristă despre un spectacol jucat la Bacău

Ion D. Sîrbu, 95 de ani de la naştere: 28 iunie 1919

Ştiam, din corespondenţa sa, că Ion D. Sîrbu avusese, în 1984, o premieră la Teatrul Dramatic Bacovia din Bacău cu piesa Plautus şi fanfaronii. Curiozitatea – una absolut ocazională – m-a făcut, acum doi-trei ani, să mă interesez de acest eveniment. Parcă am presimţit că premiera respectivă ascunde o poveste aparte. Pe site-ul instituţiei am găsit afişul spectacolului, cu distribuţia, numele regizorului şi al directorului …

Grupa D. Italia, Anglia, Uruguay. Costa Rica. Părea o confruntare în trei, cu Costa Rica jucînd rolul băiatului de mingi. Sau al crupierului amabil, care arbitrează golaverajul. După două runde însă, această echipă, văzută de mai toată lumea, inclusiv de subsemnatul, ca o prezenţă ancilară, ocupă primul loc în clasament şi e deja în optimi. Dacă rezultatul – halucinant, să recunoaştem – obţinut cu Uruguayul (3-1) …

O primă şi uriaşă dezamăgire: campioana en-titre a părăsit competiţia. N-am priceput nimic din jocul Spaniei la acest turneu. Ibericilor nu le-a reuşit nici măcar aluziv dezinvoltul tiki-taka de altădată, o abordare cumva stahanovistă, eficientă în 2010 şi în 2012, la Euro. Campioana mondială şi europeană a fost realmente amnezică în Brazilia. Iar Del Bosque parcă a imitat incoerenţa tactică a lui Piţurcă. Din decenţă, …

A început balul în Brazilia! Meciul inaugural, găzduit de São Paolo, ne-a arătat o Seleção anemică şi irascibilă, ajutată de arbitrul japonez să-şi depăşească mediocritatea. Croaţia a deschis repede scorul, după un autogol al lui Marcelo. Enervat, probabil, de curajul europenilor, vedeta Neymar l-a plesnit violent pe Modric, primind doar cartonaşul galben. Gestul brazilianului mi-a adus aminte de croşeul aplicat de Lăcătuş unui jucător tunisian, …

Brazilia, mai mult decît un reper geografic, este o definiţie a exoticului. Şi a contrastelor. Copacabana şi favelas. Somp­tuos şi sordid. Hedonismul carnavalesc de la Rio şi promiscuitatea infracţională de zi cu zi a periferiilor. Trafic de stupefiante şi fotbal. De fapt, oricît de perimată ar fi această metaforă, fotbalul însuşi constituie un narcotic foarte răspîndit în Brazilia. Un narcotic împotriva indigenţei. Iată, lapidar, …

Fotbalul, pe ritmurile Internaţionalei

Mondialul brazilian din 1950 în ziarul Sportul popular

Peste puţină vreme va începe cea de-a XX-a ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal, ediţie găzduită de Brazilia. Este al doilea turneu care se dispută în această ţară. Primul a fost cel din 1950, cînd competiţia se relua după o întrerupere de 12 ani, provocată de război. România anilor ’50 era supusă unui cumplit proces – şi la propriu, şi la figurat – de comunizare …

De la epistemologie la „epistologie“

Ion D. SÎRBU - Opere II. Corespondenţă

Cred că am parcurs grosul scrierilor epistolare ale lui Ion D. Sîrbu de mai multe ori decît m-am plimbat prin parcul Herăstrău de-a lungul anilor – deloc puţini – pe care i-am trăit în Bucureşti. Şi afirm asta fără urmă de ostentaţie. Scrisorile sale au un magnetism şi o prospeţime parcă inepuizabile. De aceea, găsesc salutară iniţiativa Academiei Române de a aduna corespondenţa trimisă de …

Din Valea Jiului de Sus

Dumitru VELEA - Pragul de jos. (Însemnări provinciale, II) Urme şi păşiri

Îl invidiez pe Dumitru Velea (bineînţeles, sentimentul este cît se poate de amiabil). Mai întîi, dintr-un motiv oarecum excentric, care ţine de o geografie afectivă, pentru că dumnealui locuieşte la Petroşani, iar de pe balconul său, de la etajul opt, contemplă zi de zi panorama impozantă a masivului Parîng. Apoi, cu aceeaşi cordialitate, îl invidiez pentru că a îngrijit editarea multor volume postume, de publicistică …

« Pagina precedentăPagina următoare »
object(WP_Term)#13265 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }