Cine frecventează colecţiile de periodice de acum 80-90 de ani are adesea un uşor sentiment de déjà vu, déja vécu parcurgînd articolele de opinie, polemicile, dezbaterile, anchetele nelipsite din paginile ziarelor şi ale revistelor – cu diferenţa că aceste publicaţii erau mult mai numeroase (chiar şi în mici oraşe de provincie precum Cîmpulung-Muscel sau Găeşti!) decît şi-ar putea imagina un cititor de presă din 2017. …
Într-un recent interviu acordat Simonei Chiţan pentru Adevărul (8 ianuarie 2017), apărut sub un titlu... de senzaţie, „Generaţia 2000 cunoaşte un declin de formă stupefiant“, Nicolae Manolescu lansează, cu bine cunoscuta-i pretenţie de autoritate incontestabilă, verdicte cu privire la producţia promoţiilor mai noi de poeţi, prozatori, eseişti şi critici literari – pe aceştia din urmă mustrîndu-i, ca şi în alte ocazii, cu asprime părintească. Am …
După un roman evocînd maniera artiştilor decadenţi – e vorba de Kostas Venetis – şi după încă unul, şi mai complex, prin melanjul de formule livreşti pe care le recuperează, de la eroismul prozei romantice la naraţiunea Memoriei şi de la o „reţetă“ estetizantă la una definitorie pentru proza cu intrigă detectivistică – e vorba de Moartea lui Siegfried – (fără a ne mai referi …
Pînă la Interior zero, Lavinia Branişte (n. 1983) a mai publicat un volum de poezii, Poveşti cu mine (2006), două de proză scurtă, Cinci minute pe zi (2011) şi Escapada (2014), şi, tot în anul acesta, o carte pentru copii, Rostogol merge acasă. O listă bibliografică suficient de convingătoare (cantitativ) pentru o scriitoare în curs de afirmare, bine primită de comentatorii promoţiilor mai noi, apreciată …
Duminică, 30 noiembrie, s-a încheiat încă o ediţie FILIT. A patra. Organizată, cum am înţeles, ca şi aceea de anul trecut, după un şir de „peripeţii“ birocratice, administrative, poate chiar politice nu tocmai îmbucurătoare, depăşite însă cu bine de echipa – nu foarte mare, dar eficientă şi, mai ales, entuziastă şi creativă – a celor care au imaginat acest festival şi se încăpăţînează să facă …
Între cărţile de proză apărute în 2016, Trecerea lui Cătălin Pavel se distinge – alături de alte cîteva (relativ puţine) – prin ingeniozitatea unei construcţii (cît se poate de personale) ce sfidează, într-un mod abil, lipsit de ostentaţie, anumite limite ale imaginaţiei narative, ocolind tipare tematice ori scripturale mult prea uzitate în proza românească a ultimei decade – indiferent dacă e vorba de proza realităţilor …
Quimera, a doua carte a lui Paul Ţanicui – după romanul Trăind pe credit (Editura Brumar, 2012) –, a apărut deja de un an, dar în ciuda unei promovări/„marketizări“ inteligente, menite să pună în relief, pe drept cuvînt, potenţialul de atractivitate al unei proze rafinate, calofile, volumul a rămas, în peisajul editorial recent, o prezenţă foarte discretă. Comentatorii literari nu s-au grăbit să scrie (nici …
Istoric de artă şi jurnalist german dintr-o generaţie încă tînără (născut în 1971), Florian Illies a publicat în 2012 un volum – mai greu încadrabil ca formulă prozastică – de reconstituire, ludică şi livrescă, a atmosferei culturale europene din preambulul Primului Război Mondial: 1913. Vara secolului (1913. Der Sommer des Jahrhunderts – subtitlul fiind, cum observăm, mai fidel tradus în versiunea românească decît în aceea …
Bine-venită recenta reeditare, la Polirom, a uneia dintre cărţile ce anunţau, la finele primului deceniu postdecembrist, o mult-aşteptată schimbare de atmosferă, de ton şi de accent(e) în proza autohtonă: e vorba despre Muzici şi faze, romanul lui Ovidiu Verdeş, care deschide o serie, cum s-a văzut, foarte productivă după 2000, aceea a naraţiunii (cvasi)autoficţionale despre copilăria şi/sau adolescenţa consumate în ultimele (aproximativ) două decenii de …
Cel mai recent număr (nr. 569/iulie-august 2016) din Le Magazine littéraire propune ca temă de reflecţie Post-umanismul. De la Frankenstein la omul nou, avînd în centru un dosar coordonat de Pierre Assouline, Hervé Aubron şi Alexis Brocas – cu articole din sfera ştiinţelor umane, a literaturii şi a cinemaului. În deschidere, într-un text-argument intitulat „Limitele postumanului“, Alexis Brocas lansează o serie de întrebări devenite obsedante …
Scriitor algerian de expresie franceză, locuind la Boumerdès, la cîţiva zeci de kilometri de Capitală, Boualem Sansal pare a fi, cel puţin pentru o parte a lumii occidentale (şi mai ales în Franţa şi în Germania), una dintre revelaţiile literare ale ultimilor ani. Născut în 1949 (anul în care Orwell publica romanul distopic devenit ulterior referinţă curentă, 1984...), într-un sat algerian, Sansal are studii de …
S-au împlinit de curînd zece ani de la dispariţia lui Iordan Chimet. Un scriitor pe cît de original, în literatura noastră, pe atît de discret. Istoria nu i-a fost favorabilă – şi acest scriitor nu a fost dispus să-şi amaneteze libertatea de spirit pentru a i se adapta. A supravieţuit, în felul său, prin literatură, iar cărţile pe care le-a scris nu poartă urmele nici …
Colega noastră Doina Ioanid a fost nominalizată, în Franţa, pentru competiţia „Prix des Découvreurs 2016-2017“ (lansată la sfîrşitul lui aprilie a.c.), rezervată poeziei contemporane (de pretutindeni şi de formule diferite) de limbă franceză sau traduse în limba franceză. Premiul are deja o tradiţie, ajungînd anul acesta la cea de-a douăzecea ediţie, şi este acordat de către L’Association Les Découvreurs, care îşi propune să popularizeze poezia …
Este cronica literară o specie caducă în anul de graţie 2016? Dar aşa-numita „critică de autoritate“? Se află, astăzi, cronicarul literar (şi cronica literară) într-o criză de legitimitate? Dacă da, care credeţi că ar fi cauzele? Ce se pierde (sau ce se cîştigă) prin slăbirea autorităţii cronicarului? Pe ce coordonate s-ar cuveni redefinit, în contextul sociocultural actual, rolul comentatorului de literatură română contemporană? Înainte …
Este cronica literară o specie caducă în anul de graţie 2016? Dar aşa-numita „critică de autoritate“? Se află, astăzi, cronicarul literar (şi cronica literară) într-o criză de legitimitate? Dacă da, care credeţi că ar fi cauzele? Ce se pierde (sau ce se cîştigă) prin slăbirea autorităţii cronicarului? Pe ce coordonate s-ar cuveni redefinit, în contextul sociocultural actual, rolul comentatorului de literatură română contemporană? Înainte …
Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen oarecum paradoxal: o afirmare în forţă, după 2000 (şi mai ales de aproximativ un deceniu încoace), a unui număr important de comentatori literari – la concurenţă cu prozatorii şi cu poeţi zişi „douămiişti“ – şi, concomitent, o periodică, obsedantă, sistematică punere sub semnul întrebării a rolului, a consistenţei, a eficienţei criticii literare, în special a comentariului de actualitate, …
Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen oarecum paradoxal: o afirmare în forţă, după 2000 (şi mai ales de aproximativ un deceniu încoace), a unui număr important de comentatori literari – la concurenţă cu prozatorii şi cu poeţi zişi „douămiişti“ – şi, concomitent, o periodică, obsedantă, sistematică punere sub semnul întrebării a rolului, a consistenţei, a eficienţei criticii literare, în special a comentariului de actualitate, …
Cel dintîi dintre romanele cu miză identitară ale lui Petre Barbu, Dumnezeu binecuvîntează America (1995), dă o imagine asupra lumii româneşti imediat postdecembriste – imagine rezumabilă, abstract, în termeni ca degringoladă, ruină şi totodată bovarism al libertăţii – prin focalizarea asupra disoluţiei unei familii oarecare, dintr-un oraş oarecare, fost centru industrial, undeva la Marea Neagră. Totul se concentrează în şi se exprimă prin tribulaţiile membrilor …
Cine ar avea curiozitatea să răsfoiască Dicţionarul Cronologic al Romanului Românesc. 1990-2000, realizat de un grup de cercetători de la Institutul clujean „Sextil Puşcariu“ (Editura Academiei Române, 2011) şi însumînd aproape 500 de pagini, ar avea surpriza să constate că un interval literar – primul deceniu postcomunist – despre care se crede, în genere, că ar fi (eufemistic spus) modest în privinţa prozei ficţionale şi …
Cititorul familiarizat cu scriitura Norei Iuga ştie cît de des şi cu cît rafinament recurge autoarea la procedeul parantezelor, cît de importante sînt acestea în logica de funcţionare a unui text ce se ramifică, se dezvoltă cu metodă, adăugînd nuanţe, amplificînd semnificaţii, fără a deveni – prin această extindere – aluvionar, dimpotrivă... Parantezele Norei Iuga ies de sub regimul secundarului şi al anodinului, nu sînt …
