Mi-ar plăcea / Mă tem: cam aceasta ar fi structura balansului potrivit căruia eu, unul, cel puțin, am trăit și trăiesc săptămîna de proteste deja instaurate, deja instituite. Mi‑ar plăcea ca ele să fie o realitate în sine, autonomă, care să le scape atît celor împotriva cărora, din eșichierul politic, e îndreptată, cît și – mai ales – celor care ar avea de cîștigat de …
În toată idila auto-povestitoare ca auto-construcție pe care omul nu contenește s-o depene despre el însuși (pentru că nici nu ar putea să n-o facă), există totuși, astăzi, o utopie ne-arhitecturală, care a devenit realitate omniprezentă, adevărată șarpantă a modernității și posmodernității care, tocmai pentru că a „evadat în realitate“, nu poate fi povestită, nu are poveste, nu permite narațiune. În plus, realizată omniprezent fiind, …
Odată cu victoria și, mai ales, cu wagneriana instalare ca președinte al SUA, Trump devine altceva decît un nume: nu o doctrină, ci un acronim, o emblemă, ceva între trust și (se) tromper (a înșela și a te înșela, în franceză), un spațiu semantic înșelător, ambiguu, dar furtunos, și care pare la fel de imediat și la îndemînă ca o traversare a deșertului, nefiind, totuși, …
Tocmai ce s-a încheiat (duminică, 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, cu marea ei confuzie propagandistică dintre cultură și identitate, sărbătoare oficială derivată din specularea politică a presupusei zile de naștere a marelui muncitor, poet-traducător-jurnalist Mihai Eminescu) Prăpădenia pămîntului, expoziția semi-retrospectivă (și doar la un prim nivel al titlului imediat-polemică) a cuplului de artiști Mona Vătămanu și Florin Tudor (prescurtat, aici, Mona & Florin, deși …
A stîrnit deja, dacă nu proteste, măcar nedumeriri și ricanări noua-veche-arhaica re-denumire, sub guvernarea PSD, a Ministerului Culturii: „Ministerul Culturii și al Identității Naționale“. Și pe drept cuvînt, deoarece „identitatea națională“ nu (mai) e deloc un concept de la sine înțeles, evident prin el însuși. Dimpotrivă chiar. Și cu atît mai mult cu cît nimeni nu explică de ce (și de ce tocmai acum, în …
Interregn […] În interregn se pot schimba nu doar regnurile, ci însăși noțiunea de regn: adică se poate întîmpla să votezi bou și să iasă capră, pardon, să votezi capră și să iasă varză – pardon: evident că toată lumea votează îngeri, dar unii dintre ei se fac (se arată a fi) demoni. Nimic foarte grav, pînă aici: nu tocmai pentru a schimba puterea, eventual relansînd‑o, …
De cîte ori în viață îi este îngăduit (cu luciditate) unui om nu numai să spere, ci și să iubească politic, să-și identifice așteptările și dorințele politice cu un personaj, aplicîndu‑le și proiectîndu-le asupra lui? De cîte ori, altfel spus, îi este permis unui om să creadă că poate în sfîrșit să voteze pozitiv, „constructiv“, ieșind din insuportabilul negativism, absolut firesc în politică, al votului …
Se cheamă (tehnic) Centrul de afaceri Oromolu, este opera arhitectului Dorin Ștefan și este chiar o operă. Care (cel puțin) bucureștenilor care o mai iau și la picior (nu doar la roți, ca la morți – și chiar și așa – deși, veți vedea…) ar fi trebuit să nu le fi scăpat, în Piața Victoriei, la începutul Șoselei Aviatorilor, pe dreapta acesteia și (deci) în …
Ultimul Foucault, altfel spus cursul Curajul adevărului (Le Courage de la vérité. Le gouvernement de soi et des autres II. Cours au Collège de France, 1984, ediţie îngrijită de Frédéric Gros, Gallimard-Seuil, Paris, 2009; traducerea în limba română urmează să apară la Editura Idea, în cursul anului 2017), ținut cu doar cîteva luni înainte de moartea filozofului, survenită în iunie 1984, are o valoare inevitabilă, …
Cel mai mult, după victoria lui Trump în America, mă gîndesc, încerc să disting cine și ce nu se aude. Pentru că, o dată în plus, negaționiștii de tot felul – care sînt un popor, fac cît un popor, de la vlădică pînă la opincă, au elite și mase –, cei care, neputînd spune deschis că Revoluția franceză nu trebuie să fi avut loc (aceasta …
Premierul (actual și virtual, căci propriu‑zis „candidat“, cum continuă să-l califice presa, nu-i putem, totuși, spune) Dacian Cioloș a avut în cadrul mitingului PNL de duminică, 6 noiembrie, o intervenție interesantă, cu cel puțin o inflexiune care merită remarcată și chiar analizată, cu atît mai mult cu cît constituie – spre onoarea lui și în acord cu propriile‑i spuse – o critică implicită, obiectivă, de …
„Doar antropofagia ne unește. Social. Economic. Filozofic. Unică lege a lumii. Expresie mascată a tuturor individualismelor, a tuturor colectivismelor. A tuturor religiilor. A tuturor tratatelor de pace. Tupi, or not tupi, that is the question. [...] Necesitatea vaccinului antropofagic. Pentru a contrabalansa religiile meridianului. Și inchizițiile străine. [...] Antropofagie. Transformarea permanentă a Tabuului în totem. [...] Rute. Rute. Rute. Rute. Rute. Rute. Planuri de drum. …
Lui Dorin Ștefan Așa cum spuneam într-un articol de acum cîteva săptămîni („Seminarii cu scriitori români la Tîrgul de Carte de la Göteborg“), „anul acesta, tema principală a Tîrgului de la Göteborg a fost libertatea de expresie, iar «tema secundară», orașul“, neputînd însă să nu remarc, și să atrag deci atenția, că „o a treia temă care, pentru mine, pare a se fi profilat «din umbră», …
Am devenit noi oare pe deplin conștienți, ştim noi oare bine despre ce este vorba în multipla istorie istorisită de François Cusset (French Theory. Foucault, Derrida, Deleuze&Co. și transformările vieții intelectuale din Statele Unite, cu o postfață inedită a autorului, traducere de Andreea Rațiu, cuvînt-înainte de Bogdan Ghiu, Tact, 2016)? Nu se dovedește oare, altfel spus, dorința de a traduce principalul „instinct“ sau „reflex“ cultural …
Citeam zilele trecute, întîmplător, într-un eseu critic (subliniez acest cuvînt) de arheologie a prezentului, despre (printre altele, într-un capitol al său, dar primul) muzeul de artă (modernă și/sau contemporană), următoarele rînduri: „Toate muzeele sînt muzee de artă modernă“; „nu există muzee decît de artă modernă, indiferent de obiectele care sînt prezentate în ele“; „muzeul, ca instituție, ca imaginar, constituie arta, care, ea însăși, nu poate …
Göteborg este un oraș întins și verde; foarte întins și foarte verde. Prezintă, poate, un raport populație-teritoriu optim pentru o ecologie, ca să spun așa, naturală, pe care pare, însă, a și-o și cultiva (sau păzi) politic, dar foarte, foarte discret. Practic, poți străbate orașul din limbă de parc în limbă de parc, care nu sînt, propriu-zis, niște parcuri, ci intervin regulat, constant, ca „treceri“ …
Între 22 și 25 septembrie, am participat, alături de Gabriela Adameșteanu, Magda Cârneci și Svetlana Cârstean, la Tîrgul de Carte de la Göteborg, cel mai mare de acest fel din întreaga Scandinavie. Invitată de onoare a fost, anul acesta, Herta Müller, „secundată“ de Patti Smith, Sofi Oksanen și Adonis, dintre cei cunoscuți mie. Participarea românească a fost oarecum atipică pentru că Tîrgul însuși este oarecum atipic. …
M-am surprins de mai multe ori depănînd, cum se spune, amintiri cu o anumită plăcere, foarte, foarte specială: aceea de a putea fi de folos, adică nu de a bătea cîmpii bătîndu-mi gura, ci de a răspunde unor întrebări, unor nevoi de cunoaștere foarte precise. Mi-ar plăcea, de aceea, să elaborez un proiect, adică o procedură de memorii sau amintiri la cerere: ca răspunsuri la …
Așa cum remarcam în articolul precedent, dispozitivul meta-arhitectural elaborat de echipa curatorială a Trienalei East Centric este o construcție teoretic-descriptivă care ascultă de același principiu cu cel pe care îl identifică prin simbolul și figura driftingului. Este vorba de definirea și de desfășurare a trei axe care, prin combinații și permutări exhaustive, ajung să epuizeze, la propriu, adică să depășească, să întreacă realul. Căci tocmai aceasta …
Trebuie spus de la bun început: cea de-a treia Trienală de Arhitectură East Centric, ediția 2016 (organizată de Arhitext, primele două ediții fiind Trans(ap)parencies și Fluencies), este una dintre cele mai ambițioase, mai curajoase, mai experimentale, mai ludice și, deci, mai aventuroase și mai pasionante manifestări de acest gen din ultima vreme, la nivel european cel puțin. De ce? Din două mari și fundamentale motive, …
